Noua axă militară Marea Baltică-Marea Neagră, tema principală a summitului B9

Summitul B9, care se desfăşoară astăzi la Palatul Cotroceni, are loc într-un moment în care războiul din Ucraina, tensiunile din Orientul Mijlociu şi deteriorarea relaţiei transatlantice obligă NATO şi Uniunea Europeană să îşi regândească rapid arhitectura de securitate, în contextul extinderii formatului pentru ţările nordice ale NATO (Norvegia, Suedia, Finlanda), ceea ce ar aduce o consolidare a Flancului estic al alianţei militare.

Tema oficială a summitului - „Delivering More for Transatlantic Security” - ascunde, de fapt, una dintre cele mai sensibile dezbateri din interiorul NATO: cât de mult poate şi trebuie Europa să contribuie la propria apărare într-un moment în care Washingtonul cere aliaţilor europeni investiţii mai mari şi o implicare directă în securitatea continentală. Totodată, summitul de la Bucureşti va încerca să transmită un mesaj puternic de unitate şi solidaritate înaintea reuniunii NATO de la Ankara, programată la începutul lunii iulie.

Summitul B9 de la Bucureşti este privit în cercurile diplomatice drept o posibilă bornă istorică pentru România. În culisele reuniunii se discută intens despre extinderea formatului B9 către statele nordice, în special către Finlanda. O asemenea mutare ar schimba profund greutatea geopolitică a grupului lansat de România şi Polonia şi ar crea un coridor strategic şi militar continuu de la Marea Baltică până la Marea Neagră.

În realitate, acesta este miezul strategic al reuniunii de la Bucureşti. NATO încearcă să transforme flancul estic într-o structură militară şi politică mult mai coerentă, într-un moment în care Rusia continuă să fie percepută drept principala ameninţare la adresa securităţii europene. Din această perspectivă, România încearcă să îşi consolideze statutul de pilon regional de securitate la Marea Neagră şi să devină unul dintre principalii actori ai noii configuraţii strategice europene.

În paralel, liderii reuniţi la Cotroceni vor aborda şi situaţia din Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai sensibile zone pentru securitatea energetică globală. Introducerea acestui subiect pe agenda summitului arată că reuniunea de la Bucureşti depăşeşte dimensiunea regională şi încearcă să conecteze securitatea flancului estic NATO cu marile crize globale.

Importanţa summitului este dată atât de contextul internaţional exploziv, cât şi de nivelul participanţilor care ajung la Bucureşti, printre care se numără preşedintele Poloniei, Karol Nawrocki, secretarul general al NATO - Mark Rutte, preşedintele Ucrainei - Volodimir Zelenski, liderii statelor baltice, ai Finlandei, Danemarcei, Cehiei şi Slovaciei, oficiali americani de rang înalt şi reprezentanţi ai ţărilor nordice, care se reunesc într-un moment în care Europa caută soluţii pentru consolidarea propriei securităţi şi pentru refacerea echilibrului strategic cu Statele Unite.

Potrivit informaţiilor apărute înaintea summitului, toate statele participante vor semna declaraţia comună finală, document care va deveni poziţia oficială a grupului înaintea summitului NATO de la Ankara. Textul va pune accent pe investiţiile în apărare, interoperabilitate militară, consolidarea flancului estic şi susţinerea Ucrainei.

Legat de acest aspect, într-un discurs susţinut ieri la evenimentul „Black Sea and Balkans Security Forum”, preşedintele Nicuşor Dan a declarat că ţara noastră nu şi-a schimbat „absolut nimic” din orientarea strategică şi că relaţiile cu Uniunea Europeană, NATO şi Statele Unite rămân fundamentul politicii externe româneşti.

Nicuşor Dan a subliniat că „statele care gândesc la fel trebuie să colaboreze” într-o perioadă marcată de provocări multiple şi a afirmat că acesta este obiectivul atât al summitului B9 de la Bucureşti, cât şi al reuniunii NATO de la Ankara. Mesajul transmis de şeful statului are o importanţă majoră, deoarece vine într-un context internaţional extrem de tensionat. Pe de o parte, administraţia americană insistă ca statele europene să îşi crească investiţiile în apărare şi să contribuie mai mult la securitatea continentală. Pe de altă parte, Europa încearcă să îşi consolideze autonomia strategică fără a afecta relaţia transatlantică.

Preşedintele a explicat că o Europă mai puternică înseamnă automat un NATO mai puternic şi a insistat asupra complementarităţii dintre proiectele europene şi cele ale Alianţei Nord-Atlantice.

Referindu-se la proiectele din zona industriei de apărare, Nicuşor Dan a anunţat că România este „în grafic” cu programul SAFE şi că toate contractele vor fi semnate până la finalul lunii mai. Potrivit preşedintelui, aproximativ 60% din producţia aferentă contractelor militare va fi realizată în România, ceea ce înseamnă investiţii estimate la circa 13 miliarde de euro, care vor rămâne în economia românească dintr-un total de 17 miliarde de euro. Preşedintele a explicat că diferenţa dintre valoarea totală a programului şi componenta militară este reprezentată de investiţiile în infrastructură, inclusiv proiecte de autostrăzi şi infrastructură strategică. Potrivit acestuia, firmele implicate în program şi-au exprimat intenţia de a continua activitatea economică şi după anul 2030, astfel încât investiţiile realizate acum să genereze dezvoltare industrială pe termen lung în România.

• Nicuşor Dan: „Dacă ne referim la Europa ca la o icoană, nu o să ajungem nicăieri”

Preşedintele Nicuşor Dan s-a referit ieri la declaraţiile făcute pe 9 mai, după ce discursul său despre Europa a stârnit reacţii şi interpretări dintre cele mai diverse, de la critici privind „euroscepticismul” până la acuzaţii că şeful statului ar fi descoperit, peste noapte, virtuţile polemicii continentale. Preşedintele a simţit nevoia să clarifice că, de fapt, nu a criticat Europa, ci doar a încercat să o iubească mai realist, deşi din noile declaraţii a reieşit că, de fapt, îşi menţine criticile iniţiale la adresa Uniunii Europene.

Astfel, întrebat despre pasajele considerate critice la adresa Uniunii Europene, Nicuşor Dan a explicat: „Ce am încercat eu să spun în acel discurs de Ziua Europei este că Europa este un organism viu, cu dezbateri foarte puternice, cu care societatea românească nu este conectată. Şi nu am criticat. Dacă vă uitaţi la structura discursului, am spus da, Europa a făcut greşeli, dar Europa este un organism viu, democratic, în care toate aceste lucruri se dezbat cu cărţile pe masă, în mod direct, iar acele elemente de critică le găsiţi, de exemplu, în discursul doamnei von der Leyen de acum o săptămână, de la Erevan. Deci interesul meu a fost tocmai de a stimula dezbaterea, nu, vezi Doamne, să mă poziţionez împotriva Europei”.

Cu alte cuvinte, problema nu ar fi fost critica în sine, ci faptul că publicul român nu ar fi înţeles că o critică devine automat europeană şi democratică atunci când este formulată în interiorul familiei. Iar dacă aceleaşi observaţii apar şi într-un discurs al preşedintei Ursula von der Leyen, atunci ele capătă, probabil, un certificat suplimentar de europenitate.

Şeful statului a oferit şi un exemplu concret de „dezbatere vie” în interiorul Uniunii Europene, afirmând: „Eu cred că abordarea pe mediu a fost mai mult ideologică decât pragmatică. Mă refer la politica cu privire la gaze cu efect de seră. A fost mult prea agresivă şi asta am spus-o şi în interiorul Uniunii”.

Observaţia vine într-un moment în care chiar în interiorul UE se discută despre costurile economice ale tranziţiei verzi accelerate, însă formularea preşedintelui român pare să fi avut nevoie de o a doua rundă de explicaţii, pentru a nu fi confundată cu o abatere de la liturghia climatică europeană. În fond, în politica europeană actuală, poţi critica orice, cu condiţia să precizezi imediat că o faci din iubire sinceră pentru proiectul european.

Iar Nicuşor Dan exact asta a încercat să transmită şi în justificarea finală a discursului său din 9 mai: „Mie mi s-a părut că atunci când l-am conceput şi imediat după ce l-am rostit, mi s-a părut că a fost un fel de declaraţie de afecţiune faţă de Europa. Adică România, noi, societatea românească, trebuie să ne raportăm cu adevărat la Europa. Şi asta conectat cu problemele pe care Europa le discută. Dacă ne referim la Europa aşa ca la o icoană, nu o să ajungem nicăieri”.

Rămâne însă de văzut dacă Europa poate fi iubită şi fără a fi aşezată pe iconostasul discursului public românesc sau dacă orice tentativă de a coborî proiectul european din registrul solemn al venerării în cel al dezbaterii riscă să fie imediat interpretată drept erezie politică. Pentru moment, preşedintele pare să fi ales soluţia de compromis: Europa greşeşte, dar democratic; este ideologică, dar din afecţiune; iar critica nu este critică, ci doar o formă mai sinceră de europenism.