PLASAMENTE ALTERNATIVEArtişti şi preţuri, la mijloc de sezon

MARIUS TIŢA
Ziarul BURSA #Investiţii Personale /

Emil Ciocoiu. "Carolus Magnus".

Emil Ciocoiu. "Carolus Magnus".

Licitaţia Artmark de contemporani şi postrăzboinice ne dă muniţie şi pretexte pentru o discuţie despre preţurile practicate de semenii noştri, vecini, prieteni, rude sau doar apreciaţi prin sticla galeriilor. Cu o singură piesă în ofertă sau cu mai multe, uneori prea multe, se asigură o trecere în revistă cu oferte ale pictorilor care contează în prezentul nostru.

Periplul a fost început de Corneliu Baba, cu nu mai puţin de 6 piese, toate remarcabile. Debut total cu o Monalisă româncă şi de Corneliu Baba. Inevitabil, portretul femeii în poza şi poziţia Giocondei se circumscrie bancului care explica prin numele pictorului lipsa de dorinţă a tovarăşei Ceauşeasca de a avea un portret semnat "ce baba". Cam plictisită şi sastisită, Monavissa are în dreapta sus menţiunea Baba. Este extraordinar efectul creat de această interpretare românească a celebrului portret, şi nu oricum, ci în creion, probabil pastel, cu accente în alte tehnicii, inclusiv cu ulei. Gioconda de Baba s-a dat cu una mie de euro, preţ ce nici măcar nu putea fi pronunţat altădată în prezenţa unui Baba. Şi a urmat un cap de mic turc, numit Harlequin şi vândut cu 1.400 de euro, şi o rapidă şi fulgurantă Venice, cumpărată pentru 1.600 de euro, şi o coală, nu foarte mică, de expresii încriptate în portrete, de 450 de euro, ca să nu mai vorbim de o Piazzetta Venice de 9 mii de euro. Cu ultima ofertă din debutul cu Baba la licitaţie am crezut că maestrul o luase razna prin posteritate: cum să se numească florile lui Baba sword lillies? Este totuşi clar că nu venerabilul dar regretatul artist a dat nume englezeşti picturilor conaţionalilor noştri cam lost in translation, adică posesori de cel mult limba română. Casa de licitaţii organizatoare, Artmark pre numele său, a făcut un gest şi a tradus titlurile lucrărilor. Un pic cam inutil, de vreme ce vânzarea se derulează pe plaiurile noastre, că în timp ce euroiul sperăm să-l băgăm în cuşca leului, nu a apărut nici o propunere, nici măcar la cei mai năstruşnici parlamentari, să trecem programatic la limba engleză, într-un orizont previzibil. Unde mai pui că bouquetul de sword lillies a rămas nevândut, iar pe site avem contorul celor 14 zile în care se poate vinde marfa neadjudecată. Spre deosebire de Băsescu la A3, nicio voce nu numără trecerea timpului şi nu atrage atenţia slujitorilor că e bine să părăsească corăbiile când termenele democratice se apropie de final. Să nu păţească ca acum 24 de ani, în Decembrie 1989, când a trebuit să întoarcă armele rapid şi penibil, în mijlocul drumului spre comunismul victorios.

După momentul Baba din debut a urmat o rafală Neagu, Paul Neagu, diversă şi intensă, conţinând: Iris ca o explozie sângerie, pictură în ulei a sculptorului dată cu 3.250 de euro, o sculpturică ca un proiect de monument, din bronz, vândută cu 7,5 mii de euro, o cutie de chibrituri reşapată cu o etichetă autodedicată artistului mutat în UK şi apoi la ceruri, plecată pentru 500 de euro, şi o litografie alb pe negru ca o schiţă aeriană a sculpturilor gigantice lăsate de persoane necunoscute cu un număr necunoscut de mii de ani în urmă. Şi ea s-a dat, cu 1.200 de euro.

Londonezului Paul Neagu îi urmează parizianul Christian Paraschiv cu o fotografie alb-negru mai veche peste care a dat cu acuarelă, adjudecată la 175 de euro, şi o fotografie stereotipă de nuntă înnobilată de artist cu creionul ascuţit, vândută cu 250 de euro. Setul de 4 loturi Ştefan Câlţia aduce maestrului invocat la preţuri sabinbălăşiene de-a dreptul, nişte cifre chiar omeneşti: 4.750 de euro pentru un ulei, Clovn cu papagal, din 1992, reprezentativ pentru opera maestrului Câlţia, apoi o glastră cu flori la numai 1.800 de euro, o alta la 1.600 de euro, şi o colecţie de 25 de gravuri, plecate la 2,5 mii de euro. Trei loturi semnate Ion Grigorescu, în trei maniere diferite, au plecat la preţuri din partea de sus a estimărilor: 2 mii, 7 sute şi 1,4 mii de euro.

Chiar şi Bălaşa, în cele ce au urmat, a dat cu nasul de clubul miei de euro. Întâi s-a dat, cu 9,5 mii de euro, o defilare magică de nimfe de-ale lui, a urmat o scenă desprinsă ca din fotografie, ceva cu valuri nesfârşite, cu un zbenghi de spumă un pic mai sus dreapta de centrul optic, ulei pe pânză de 1,6 mii de euro, şi un portret ca o ilustraţie din Cutezătorii, o Anna de un minuscul 3,250 de mii de euro, piesă de un metru pe 80. Următoarea tripletă, sau troikă, dacă e să îi enervăm pe greci, aparţine lui Horia Damian şi este formată din două uleiuri pe carton cu o cromolitografie la mijloc. Primul "oil and wood on cardboard" a plecat cu 5 mii de euro, cromolitografia s-a dat cu 400 de euro, iar al treilea ulei, impurificat şi cu acril, a obţinut 2 mii de euro. Stresant este faptul că într-o mare de explicaţii în engleză, în care mai lipsea să scriem Balasha, apare o frază, întreagă şi cheie, în limba română. Mesajul ei este esenţială pentru că anunţă "valoarea estimativă". S-au mai dat 4 Piliuţă care nu ajung la 3 mii de euro, deşi estimarea aducea a ceea ce am fi putut numi cota maestrului. Lângă Pil pe Ciucurencu să îl amintim, mai ales cu "Pears and golden flowers", adică perle şi flori de măr golden, dar şi cu o scenă industrial-agrară, de 5 mii de euro şi o domnişorică cam plinuţă ce ni se pare cunoscută, sigur am mai văzut-o la vreo licitaţie nedansantă, pe undeva. Acum a primit 7,5 mii de euro, dar cred că nici atunci nu stătea prea rău, mai ales că are şi o chitară. Şi decenta pictură de mari dimensiuni a lui Gorzo, cu maramureşence în grup şi straie îmi şopteşte, din memorie, că a mai fost pe simeze chiar la prima licitaţie Artmark, la Radisson, în decembrie, cu anişori în urmă. Acum, cel puţin, s-a vândut cu 6 mii de euro, fără ca cineva să fie expus indecent, maltratat, torturat, violat, sodomizat sau supus pur şi simplu altor efecte cromatice şi grafice de mare calitate atât de apreciate de creatorii de azi.

"Houses at Poiana Mărului", de Horia Bernea, a primit 7,8 mii de euro, iar un peisaj expresionist de acelaşi autor, doar 2,8 mii. Cam rău o păţeşte Sorin Ilfoveanu, un alt răsfăţat al aprecierilor, pe merit, şi al cotelor înalte. Două lucrări au plecat cu câte o mie de euro, iar a treia nu a plecat deloc.

Am întâlnit la vânzarea de contemporani sau doar postbelici şi o litografie de Marcel Iancu, care s-a dat cu 700 de euro. În schimb, cu 4,5 mii de euro s-a vândut o ciudată arătare ca de reclamă de circ de bâlci de Alexandru Rădvan, cel care a reuşit cel puţin un scandal german când reprezenta România. În schimb, încă o dată, un portret de Sever Frenţiu, maestru al artei regale ale cărei săbii şi însemne ezoterice s-au vândut în aceeaşi seară Artmark, a plecat la 3,5 mii de euro. Al doilea lot de acest maestru nu s-a vândut deloc. La fel a păţit-o o lucrare de Ingo Glass, unul dintre cei mai originali şi importanţi artişti români din străinătate, dar şi o pictură clasică a pictorului Vasile Parizescu, marele colecţionar, şef al Societăţii celor ce se înconjoară de artă. Cu 1,2 mii de euro, dublul estimării puse de organizatori, s-a dat o mică iarnă de Emil Ciocoiu, pictor român care face succes în Germania-i de reşedinţă, dar şi peste tot în lume. La Naţionalul Bucureştean, încă în schele, sunt expuse aproape 200 de lucrări de Ciocoiu, de la câteva desene abile, la mai multe lucrări monumentale.

Opinia Cititorului

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.roConferinţa PPTT 'Specialistii ferestrelor, fatadelor si sticlei'
Cabinet de avocatTMPS