Miliardarul George Soros a propus un plan în şapte paşi prin care liderii europeni ar putea salva zona euro, potrivit Financial Times. Astfel, Soros propune crearea unui minister de finanţe comun al zonei euro şi o mai bună cooperare între BCE şi Fondul European de Stabilitate pentru a asigura lichiditatea pieţei şi garantarea sistemului bancar.
1. Statele membre ale zonei euro trebuie să ajungă la un acord asupra unei noi forme a Tratatului UE pentru a crea un minister de finanţe comun în timp util. În această perioadă, autorităţile vor apela la Banca Centrală Europeană pentru a coopera cu Fondul de Stabilitate (EFSF) pentru a face faţă crizei financiare - BCE va asigura lichiditatea pieţei, iar Fondul de Stabilitate va trebui să accepte riscurile de solvabilitate.
2. Astfel, EFSF va prelua obligaţiunile Greciei deţinute de BCE şi FMI. Acest lucru va restabili cooperarea dintre BCE şi guvernele din zona euro şi va permite o reducere voluntară a datoriei Greciei, cu participarea EFSF.
3. EFSF va fi folosit apoi pentru garantarea sistemului bancar, şi nu a obligaţiunilor statelor. Recapitalizarea va fi amânată, însă ea va fi realizată la nivelul statelor atunci când va fi cazul. Acest lucru este în concordanţă cu poziţia Germaniei şi mai utilă pentru Franţa decât recapitalizarea imediată.
4. În schimbul garanţiilor, marile bănci vor trebui să respecte instrucţiunile BCE, care acţionează în numele guvernelor. Celor care refuză le va fi interzis accesul la facilitatea de discount window (program de creditare de urgenţă) a BCE.
5. BCE va cere băncilor să menţină liniile de credit şi portofoliile de credit şi va controla riscurile pe care şi le-au asumat instituţiile de credit. Astfel se elimină una din sursele principale ale crizei creditelor actuale.
6. Pentru a rezolva cealaltă problemă majoră - incapacitatea unor guverne de a se împrumuta la dobânzi rezonabile - BCE va reduce dobânda de refinanţare, va încuraja aceste guverne să emită certificate de trezorerie şi va încuraja băncile să îşi păstreze lichidităţile sub forma acestor certificate, în loc de depozite la BCE. Aceasta va permite unor ţări precum Italia să împrumute pe termen scurt la un cost foarte redus, iar, în acelaşi timp, BCE nu va împrumuta guvernele şi nu va tipări bani. Statele creditoare pot să impună o disciplină fiscală Italiei, în mod indirect, controlând cât de mult se pot împrumuta autorităţile de la Roman în acest fel.
7. Pieţele vor fi impresionate de faptul că autorităţile sunt unite şi au suficiente fonduri la dispoziţie. În curând, Italia va fi capabilă să se împrumute de pe piaţă la costuri rezonabile. Băncile pot fi recapitalizate şi statele membre ale zonei euro pot conveni asupra unei politici fiscale comune într-o atmosferă mai calmă.
















































