Fluxurile comerciale mondiale de ţiţei, dominate de Golful Persic

Petrolul brut este marfa cea mai comercializată la nivel global, iar rutele pe care acesta le parcurge dezvăluie harta reală a puterii energetice mondiale: o mână de regiuni exportatoare care alimentează un centru de cerere mutat decisiv spre Asia, potrivit unei analize visualcapitalist.com.

Sursa citată prezintă harta comerţului cu ţiţei între principalele regiuni ale lumii, în 2024, conform datelor statistice ale Institutului Energiei şi Comtrade ONU.

Au fost luate în calcul doar fluxurile mai mari de 200.000 de barili pe zi, iar comerţul intraregional este exclus.

• Golful Persic - principala putere mondială în exportul de petrol

Golful Persic rămâne principala putere mondială în exportul de petrol, iar în 2024, regiunea a transportat 16,4 milioane de barili/zi de ţiţei, mai mult decât Comunitatea Statelor Independente (CSI) şi Africa la un loc. Dominanţa sa este importantă deoarece majoritatea acestor barili de petrol se îndreaptă spre Asia, ceea ce face ca producţia din Golf să fie unul dintre cei mai importanţi piloni ai sistemului energetic global. Livrările din Golful Persic se orientează în mare parte spre Est. Din exporturile Golfului, aproximativ 13,2 milioane de barili/zi s-au îndreptat către Asia, în 2024: 5,1 milioane spre China, 4,2 milioane către Japonia şi Coreea de Sud, 2 milioane barili/zi către India şi 1,9 milioane către restul regiunii Asia-Pacific. Europa a preluat 2,2 milioane de barili/zi, în timp ce numai 0,6 milioane au trecut în America de Nord.

Citeşte Volatilitate ridicată pentru companiile de petrol şi gaze

Pe lângă Golful Persic, Europa a fost aprovizionată în principal din alte trei regiuni: 2,3 milioane de barili/zi din Africa, 2,2 milioane din America de Nord şi 2,2 milioane din CSI. America de Sud şi America Centrală a adăugat încă 0,9 milioane de barili/zi către Europa, în 2024.

• Asia - centrul de greutate al cererii

Harta citată dezvăluie o tendinţă clară: cele mai mari fluxuri de ţiţei din lume se îndreaptă acum spre Asia. China a importat, singură, 5,1 milioane de barili/zi din Golful Persic, 2,2 milioane din CSI şi 1 milion/zi din Africa, în 2024, ceea ce a făcut-o cea mai mare destinaţie pentru ţiţeiul comercializat la nivel internaţional.

India prezintă o poveste similară, după ce a beneficiat de 2 milioane de barili/zi din Golful Persic şi 1,7 milioane din CSI, un flux care a crescut pe măsură ce ţiţeiul rusesc s-a redirecţionat spre Est. Japonia şi Coreea de Sud, cu mai puţine opţiuni interne, s-au bazat aproape în întregime pe Golf pentru a cumpăra, împreună, 4,2 milioane de barili/zi în 2024.

• Comenzile pentru supertancuri petroliere, la nivel record

Armatorii din întreaga lume au plasat comenzi pentru un număr record de supertancuri petroliere noi, depăşind precedentul maxim istoric stabilit în 2008, care în cele din urmă a dus la o supraabundenţă şi la o prăbuşire a tarifelor, transmite Bloomberg, conform Agerpres.

Potrivit analiştilor firmei de consultanţă Clarkson Research Services, în prezent, la şantierele navale din întreaga lume sunt comandate 262 de supertancuri petroliere, fiecare capabile să transporte două milioane de barili de petrol. Un astfel de număr de supertancuri petroliere, care ar putea gestiona toate exporturile de ţiţei ale SUA, înseamnă depăşirea precedentului maxim istoric atins în luna octombrie 2008.

Piaţa supertancurilor petroliere a fost perturbată, şi în cele din urmă a profitat, de războiul din Iran. Tarifele s-au dublat faţă de nivelurile anterioare conflictului şi uneori au atins maxime istorice de câteva sute de mii de dolari pe zi din cauza perturbărilor. Cu toate acestea, blocarea Strâmtorii Ormuz a redus drastic livrările de petrol, ceea ce ar putea afecta în timp câştigurile dacă situaţia va persista, mai ales dacă conflictul va duce, în cele din urmă, la o scădere a cererii de petrol pe termen lung.

”Este temporar mai bine decât în 2004-2008, atunci când piaţa a explodat”, a declarat George Economou, un miliardar grec fondator al TMS Group, la forumul Posidonia care a avut loc săptămâna trecută la Atena. ”Dar, dacă continuă, va fi rău pentru petroliere”, a avertizat Economou.

Capitalizarea de piaţă a 15 dintre cele mai mari companii deţinătoare de tancuri petroliere a trecut de 60 de miliarde de dolari de la debutul războiului din Iran. Comparativ, la începutul anului, se situa abia la jumătate, un indicator al creşterii pentru această componentă vitală a comerţului mondial cu petrol.

De asemenea, au crescut şi preţurile pentru tancurile petroliere second hand. Datele firmei Clarkson arată că un petrolier vechi de zece ani costă în prezent aproximativ 115 milioane de dolari, cel mai mare preţ înregistrat după 2008.

Unii proprietari arată spre numărul mare de petroliere vizate de sancţiuni drept un motiv pentru care există comenzi atât de mari pentru construcţia de petroliere noi. Datele firmei Clarkson arată că vârsta medie a flotei de supertancuri petroliere a ajuns la cel mai ridicat nivel de după 1998, ceea ce creşte nevoia de reînnoire a flotei.

La nivel general, dincolo de flota de tancuri petroliere, imaginea este una similară. În întreaga industrie navală, comenzile sunt la maximumul ultimilor 14 ani.

”Cel mai mare risc cu care se confruntă transportul maritim în acest moment îl reprezintă proprietarii de nave bogaţi”, a declarat George Youroukos, preşedintele executiv al firmei de containere Global Ship Lease.

Un exemplu în acest sens este un enigmatic armator sud-coreean care, cu sprijinul MSC Mediterranean Shipping Company SA, a achiziţionat petroliere la preţuri exorbitante în ultimele luni. Aceste achiziţii le-au adus multora dintre companiile care şi-au vândut petroliere către Sinokor flote mai mici, dar şi mai mulţi bani, dintre care o parte au fost reinvestiţi în nave noi.

• Factura de energie a UE a crescut cu 47 miliarde euro de la începutul războiului din Iran

Costurile Uniunii Europene cu importurile de combustibili fosili au crescut cu 47 miliarde euro (54,3 miliarde dolari) de la începutul conflictului din Orientul Mijlociu, în urmă cu 100 de zile, transmite DPA, conform Agerpres.

”Acesta este preţul pe care îl plătim fără nicio moleculă de energie în plus”, a declarat luni un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, menţionând: ”Dar, este important să spunem că nu am suferit niciun fel de perturbări. Securitatea aprovizionării este asigurată şi acesta este cel mai important lucru”.

Acest fapt a fost posibil pentru că UE şi-a diversificat sursele de energie, a sporit ponderea energiei interne şi a îmbunătăţit eficienţa energetică, a explicat purtătorul de cuvânt, adăugând: ”Executivul comunitar este pregătit să adopte acţiuni suplimentare dacă va fi necesar”.

Surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul au anunţat că Uniunea Europeană lucrează la o serie de planuri ce vizează reducerea taxelor pentru energia regenerabilă şi flexibilizarea sistemelor de electricitate, în condiţiile în care costurile ridicate ale electricităţii continuă să afecteze economia regiunii.