În drum spre şcoală, rătăcit în Univers

Ceasul a sunat la 6, ca în fiecare dimineaţă. Până la ora 7 când ieşim pe uşă, se petrec toate evenimentele predictibile ale zilei. Spălatul pe dinţi, sandvişurile copiilor, tabieturile pisicii care ne insoteşte până la uşă. Odată trecut pragul, intrăm în lumea hazardului şi anxietăţilor printre care slalomul nu te ajută, pentru că, paradoxal, funcţionează doar când eşti în coborâre, în picaj.

În drumul spre şcoală trecem pe lângă trei benzinării: Lukoil, MOL şi Petrom. Preţurile sunt la fel de mari, aproape de 9,7 lei pentru un litru de benzină. Drumul spre şcoala copiilor durează 40 de minute, desi distanţa ar putea fi parcursă în 15 minute, într-un oraş care ar avea şosele. În timp ce inhalăm gazele de eşapament de la maşinile aşezate ordonat în coloana din faţa noastră, încep să calculez cum pot cheltui mai puţin. O maşină cu pedale îmi pare mereu cea mai bună opţiune.

Dau drumul la radio. Aflu că economia României a scăzut cu 1,1% faţă de primele trei luni din 2025, potrivit datelor de vineri ale INS. Consumul populaţiei, principalul motor de creştere economică, a scăzut şi el cu 1,8%. De vină ar fi inflaţia, la care suntem campioni europeni. În aprilie, România a avut din nou cea mai ridicată rată anuală a inflaţiei din Uniunea Europeană, potrivit Eurostat. Preţurile au crescut cu 9,5% în ritm anual, în timp ce inflaţia din UE a urcat la 3,2%, iar cea din zona euro la 3%.

Între timp, am ajuns în dreptul benzinăriei MOL şi gândul îmi zboară către vecinii maghiari care au premier şi Guvern ales cu o largă majoritate populară. La noi, Eugen Tomac abia începe discuţiile cu partidele parlamentare, după ce PSD a răsturnat (iarăşi) Guvernul din care făcea parte şi a uitat să pună ceva în locul vacant.

La criza economică s-a adăugat cea politică, iar dacă nu era suficient, România a intrat oficial într-o criză de securitate. Dronele explodează în oraşe şi porturi, armata are un şef chemat la DNA, iar ţara pare mai vulnerabilă decât oricând în faţa unui război. Rachetele şi dronele continuă să zboare în Ucraina, Rusia, Israel, Iran şi ţările vecine strâmtorii Hormuz. În noaptea de 7 spre 8 iunie o dronă a explodat în Raionul Orhei din Republica Moldova. O ştire care banalizează răul şi cu care ne obişnuim mult prea uşor.

Petrolul, gazele naturale şi electricitatea se apreciază, se depreciază şi iar se apreciază, într-un carusel ale cărui bilete le plătim tot noi. Cele mai mari zece bănci din România primesc o amendă de peste 700 de milioane de euro, iar frustrarea în rândul datornicilor creşte iarăşi, alimentată de ipoteza ratelor majorate artificial. Nimeni nu înţelege cum funcţionează ROBOR-ul, mai puţin inspectorii Consiliului Concurenţei care au dat amenda şi directorii din bănci care promit că o vor contesta în instanţă. Şoşoacă, suveranista care se recomandă Daiana, îi vorbeste lui Putin în engleză şi este aşteptată la aeroport de susţinători, nu şi de cătuşele pentru înaltă trădare, iar moneda euro pare bătută în cuie la peste 5,2 lei. Euroscepticii, putiniştii, şoşocarii şi auriştii se caţără pe valul generat de crizele statului şi par să captureze încet, dar sigur, puterea. Inteligenţa Artificială devine şi ea o dilemă, după ce Vodafone îţi cere peste 2 euro pe minut pentru o convorbire în call-center cu un operator uman. AI-ul este gratuit, dar nu te ajută la nimic. Piaţa muncii se zvîrcoleşte între AI şi deciziile corporate care pun pe primul loc rezultatele financiare, nu satisfacţia clienţilor. Dosarele de corupţie trenează, criza din justiţie pare deja aplanată, iar manipularea de pe reţelele sociale şi asaltul boţilor este o certitudine imposibil de contracarat. Peste toate, planează perspectiva cuptorului El Nino, care ameninţă să pârjolească continentele de la Est la Vest.

Oamenii par a fi o masă de manevră pentru toate industriile, pentru politicieni şi guverne şi devin simple statistici în războaie absurde. Kristalina Georgieva, directorul general al FMI, avertizează că economia globală trebuie să se adapteze unei realităţi în care crizele şi şocurile majore vor deveni tot mai frecvente şi că societăţile trebuie să accepte faptul că instabilitatea va rămâne o caracteristică permanentă a mediului global.

Am ajuns la şcoală. Copiii au coborât din maşină, iar AC-ul pare că nu mai are nicio putere. Crizele personale încep la ora 8 şi se adaugă fără milă, celorlalte.