Sindicatul salariaţilor din UNATC se alătură protestelor şi grevei colegilor din mediul preuniversitar

În contextul recentelor măsuri din educaţie, care afectează pe termen lung atât infrastructura, cât şi procesul educaţional, SINDICATUL SALARIAŢILOR din Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L.Caragiale este solidar cu profesorii/profesoarele, elevii/elevele, studenţii/studentele şi părinţii care protestează, începând cu luna iulie, împotriva Legii nr. 141/2025, se arată într-un comunicat remis redacţiei.

Pe 8 septembrie ne alăturăm protestului organizat de sindicatele din educaţie, susţinându-le revendicările şi retragerea de urgenţă a măsurilor de austeritate în educaţie, care nu sunt altceva decât o nouă încercare de destructurare a sistemului educaţional public.

Începând cu luna septembrie intrăm în grevă japoneză, prin purtarea zilnică a unei banderole albe în timpul orelor de serviciu.

Educaţia nu a contribuit niciodată la deficitul bugetar. Dimpotrivă, educaţia nu a beneficiat de investiţiile prevăzute în Legea Educaţiei Naţionale din 2011. Articolul 8 din această Lege prevedea un minimum 6% din PIB pentru educaţie şi un minimum 1% pentru cercetare. Niciun guvern, de-a lungul anilor, nu a ţinut cont de aceste prevederi privind finanţările din educaţie, acordându-i doar 3% din PIB. Impactul financiar imediat al prezentelor măsuri este minor în raport cu impactul lor pe termen lung asupra unor generaţii întregi, condamnate la abandon social şi la privare de drepturi fundamentale. Ţările care au investit într-o educaţie accesibilă tuturor şi cât mai echitabilă au reuşit să crească performanţele economice, standardul de viaţă al cetăţenilor, gradul de incluziune şi participare civică. Nu ne putem considera o ţară europeană dacă educaţia nu este prioritate naţională.

Considerăm că, deşi actualele măsuri au repercusiuni, cu precădere, asupra mediului preuniversitar, suntem datori să îi susţinem pe cei care formează generaţii de viitori studenţi. De altfel, măsurile propuse au efecte distructive şi asupra mediului universitar, mai precis asupra stabilităţii financiare a studenţilor, prin scăderea fondului de burse cu aproximativ 40%, şi, implicit, prin diminuarea numărului de beneficiari. În România, aproximativ 18% din populaţie urmează o facultate, ţara noastră plasându-se pe ultimele locuri din Europa privind absorbţia în universităţi.

Vulnerabilizarea constantă a sistemului educaţional, atacurile permanente la adresa educaţiei publice, coroborate cu tot mai multe mesaje ale politicienilor care susţin privatizarea, au dus, în ultimii ani, la o degradare a statutului socio-profesional al cadrelor didactice în percepţia publică, la o subfinanţare cronică a sistemului, la o rată crescută a abandonului şcolar. Actualele măsuri nu fac decât să accentueze şi mai mult toate aceste deficienţe şi să contribuie la distrugerea educaţiei publice.

Mărirea normei cadrelor didactice din mediul preuniversitar - de la 18 la 20 de ore - contribuie la diminuarea calităţii procesului educaţional, la dispariţia unor catedre, la eliminarea suplinitorilor, şi, automat, la scăderea salarizării. Toate acestea au consecinţe asupra bunei pregătiri a elevilor, care nu vor mai beneficia de sprijinul de care au nevoie.

De asemenea, prevederea privind majorarea efectivelor de elevi, preşcolari şi/sau antepreşcolari este în defavoarea calităţii actului educaţional, contribuind la scăderea intervalului de timp alocat atenţiei acordate fiecărui elev în parte şi evaluării corespunzătoare a competenţelor dobândite.

Totodată, reducerea tarifului la plata cu ora la un nivel mult inferior celui care s-a aplicat 28 de ani (de la data intrării în vigoare a Legii nr. 28/1997 privind Statutul personalului didactic şi până în prezent) reduce din calitatea actului educaţional şi agravează precarizarea sporită a cadrelor didactice. O sumă de 22 de lei pentru plata cu ora va duce la deficit de personal şi la migraţia profesorilor spre alte domenii, în contextul în care sunt materii unde există deja o criză de profesori calificaţi.

Comasarea şcolilor care nu au 500 de elevi, în unităţi mai mari, cu personalitate juridică, afectează şcolile din mediul rural şi adânceşte absenteismul, abandonul şcolar, lipsa de echitate şi acces garantat la educaţie.

Aşa cum este structurată în acest moment, Legea nr. 141/2025 contribuie la falimentul educaţiei publice.

Pentru o educaţie de calitate, pentru susţinerea unui nivel de finanţare care să nu fie sub media europeană, pentru accesul tuturor copiilor la sistemul educaţional, pentru recâştigarea demnităţii statutului profesional al cadrelor didactice, ne alăturăm protestelor actuale şi suntem solidari cu revendicările din mediul preuniversitar şi cu cele ale studenţilor şi studentelor din întreaga ţară!