Statul, erodat de dezinformare, infrastructuri fragile şi crize gestionate prost

Acumularea lentă a unor vulnerabilităţi care au pus sub presiune infrastructurile esenţiale, capacitatea statului de a comunica credibil şi rezilienţa societăţii în faţa manipulării şi dezinformării reprezintă riscurile de securitate cu care s-au confruntat autorităţile din ţara noastră în a doua jumătate a anului trecut, potrivit unui comunicat de presă remis ieri de Comisia parlamentară comună pentru exercitarea controlului asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii. Conform sursei citate, senatorii şi deputaţii care sunt membri ai acestei comisii au constatat că riscurile reale pentru securitatea naţională nu au fost spectaculoase, ci fragmentate, cumulative şi profund interconectate.

Aceştia arată că, din punct de vedere politic, după încheierea ciclului electoral, am avut un context general stabil, dar marcat de tensiuni sociale generate de măsuri de reducere a deficitului bugetar, de dezbateri intense privind taxele, inflaţia, scăderea puterii de cumpărare şi perspectivele economice. Acest fundal a creat, potrivit membrilor Comisiei, un mediu informaţional dominat de emoţii legitime, dar extrem de vulnerabil la manipulare, în care nemulţumirile reale au devenit rapid materie primă pentru teorii ale conspiraţiei şi narative de dezinformare. Comisia a reţinut că securitatea naţională a fost afectată nu prin violenţă, ci printr-un proces de uzură care a testat capacitatea statului de a reacţiona coerent şi de a menţine încrederea publică.

În acest context, două evenimente aparent fără legătură cu securitatea naţională - explozia din cartierul Rahova şi criza apei din Prahova, asociată golirii barajului Paltinu - au devenit puncte de inflexiune. Sursa citată arată că respectivele evenimente au scos la iveală vulnerabilităţi critice legate de infrastructurile naţionale esenţiale, de comunicarea instituţională şi de modul în care spaţiul public poate fi rapid deturnat prin dezinformare coordonată. Comisia a constatat că aceste episoade au demonstrat cât de uşor pot fi transformate probleme tehnice sau administrative în crize cu potenţial destabilizator, atunci când informaţia oficială este lentă, incompletă sau lipsită de credibilitate, iar spaţiul public este deja tensionat.

Riscul major identificat nu a fost incidentul în sine, ci felul în care astfel de situaţii pot fi exploatate în cadrul unui război cognitiv desfăşurat în principal în mediul online, inclusiv pe platforme informale, greu de monitorizat. Comisia a reţinut că mediul digital a funcţionat ca un amplificator al fricii, confuziei şi neîncrederii, permiţând agregarea unor narative conspiraţioniste care au erodat autoritatea statului şi au afectat coeziunea socială. În acest sens, securitatea naţională a fost pusă sub presiune nu de lipsa resurselor, ci de lipsa controlului asupra fluxurilor informaţionale şi asupra percepţiilor publice.

Pe linia contraspionajului, evaluarea Comisiei a semnalat riscuri serioase generate de contextul regional. Arestarea unui înalt oficial al serviciului de informaţii din Republica Moldova a ridicat semne de întrebare privind fiabilitatea cooperării instituţionale şi expunerea României la vulnerabilităţi indirecte, într-un spaţiu marcat de influenţe antagonice. În paralel, arestarea unor cetăţeni străini acuzaţi că pregăteau acte de sabotaj pe teritoriul României a arătat cât de rapid pot fi astfel de incidente exploatate informaţional, alimentând polarizarea şi teoriile conspiraţiei, cu impact direct asupra percepţiei publice privind securitatea statului.

Comisia de control a activităţii SRI a atras atenţia şi asupra riscurilor care vizează elitele civile şi instituţionale, în contextul avertismentelor privind tentativele de spionaj îndreptate împotriva parlamentarilor, universităţilor şi infrastructurilor critice. Lipsa unei educaţii de securitate consolidate pentru aceste categorii a fost identificată ca o vulnerabilitate distinctă, cu potenţial de a afecta decizia publică şi funcţionarea statului.

Dimensiunea economică a securităţii naţionale a fost, la rândul ei, o zonă de risc major. Infrastructurile critice - apa, gazul, energia - au fost analizate de Comisie nu doar din perspectiva funcţionării tehnice, ci şi a impactului social şi informaţional, deoarece o disfuncţionalitate locală, într-un climat de neîncredere, poate escalada rapid într-o criză naţională, mai ales atunci când este însoţită de dezinformare şi comunicare deficitară.

În zona crimei organizate, Comisia a reţinut riscurile generate de obţinerea frauduloasă a cetăţeniei române şi a documentelor de identitate, într-un context regional tensionat şi sub regimul sancţiunilor internaţionale. Aceste practici nu au fost tratate ca simple fraude, ci ca vulnerabilităţi cu implicaţii directe asupra securităţii naţionale şi a credibilităţii României în plan extern.

Pe plan intern, apariţia unor structuri paralele care au mimat autoritatea statului, inclusiv folosirea ilegală a însemnelor SRI, a fost considerată un semnal de alarmă grav. Dincolo de caracterul său atipic, acest fenomen a indicat riscul apariţiei unor forme alternative de autoritate, capabile să exploateze confuzia şi lipsa de informare a cetăţenilor, cu potenţial de destabilizare.

Concluzia Comisiei parlamentare este una fără echivoc: în a doua jumătate a anului 2025, securitatea naţională a României a fost pusă la încercare de un cumul de vulnerabilităţi - infrastructurale, informaţionale, sociale şi instituţionale - care nu au acţionat izolat, ci s-au alimentat reciproc. Riscul major nu a fost un atac punctual, ci slăbirea progresivă a capacităţii statului de a gestiona crize, de a comunica credibil şi de a menţine echilibrul dintre securitate şi drepturile fundamentale. Într-un asemenea context, Comisia a subliniat că securitatea naţională nu mai poate fi înţeleasă ca o stare, ci ca un proces continuu, dependent de cooperarea instituţională, transparenţă şi rezilienţă societală, într-un mediu informaţional din ce în ce mai ostil.