Analiză: O parte din stocurile strategice de petrol ale României sunt în alte state UE

România dispune de infrastructură petrolieră importantă, însă o parte semnificativă a stocurilor strategice de produse petroliere este depozitată în alte state ale Uniunii Europene, potrivit unei analize privind securitatea energetică şi cadrul legal al rezervelor de combustibil, conform unui comunicat remis redacţiei.

Tema a revenit în dezbaterea publică în contextul tensiunilor de pe piaţa globală a petrolului şi al discuţiilor privind posibilitatea declarării unei „stări de urgenţă petroliere”. Specialiştii arată însă că o astfel de măsură nu este necesară pentru intervenţii asupra preţurilor carburanţilor.

Din punct de vedere juridic, statul poate interveni asupra preţurilor la combustibili prin instrumente legislative obişnuite, precum ordonanţe de urgenţă sau legi adoptate de Parlament. Astfel de mecanisme au mai fost folosite în România, de exemplu în 2022, când a fost introdusă compensarea de 50 de bani pe litru la carburanţi.

În schimb, declararea unei situaţii de urgenţă în domeniul petrolier este folosită, în mod normal, doar în situaţii de criză majoră de aprovizionare, cum ar fi lipsa fizică de combustibil, blocarea importurilor sau necesitatea raţionalizării consumului.

Potrivit datelor publice, România are stocuri strategice de peste două milioane de tone echivalent petrol, constituite pentru a acoperi aproximativ 90 de zile de importuri nete.

O parte dintre aceste rezerve se află însă în alte state membre ale Uniunii Europene. Conform declaraţiilor oficiale, aproximativ 56-57% din stocuri sunt depozitate pe teritoriul României, iar restul în depozite din alte ţări ale UE.

Acest lucru este permis de legislaţia europeană şi de Legea nr. 85/2018 privind constituirea şi menţinerea stocurilor minime de produse petroliere. Normele europene permit statelor membre să depoziteze rezerve strategice în alte state ale Uniunii, în anumite condiţii.

O parte din obligaţia de constituire a stocurilor poate fi delegată către alte entităţi sau operatori economici, inclusiv din alte state europene. În practică, acest mecanism este cunoscut sub denumirea de „ticketing”.

Sistemul permite reducerea costurilor de depozitare şi folosirea infrastructurii existente la nivel european. Totuşi, specialiştii avertizează că acest model poate crea vulnerabilităţi logistice în cazul unei crize regionale, dacă rezervele trebuie aduse rapid în ţară.

În prezent, stocurile de urgenţă sunt constituite în principal de operatorii economici obligaţi prin lege, iar coordonarea sistemului revine Ministerului Energiei. De asemenea, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale are rol de entitate centrală de stocare.

Chiar dacă obligaţiile de stocare pot fi delegate, legislaţia europeană şi cea naţională prevăd că responsabilitatea finală pentru menţinerea stocurilor minime aparţine statului.

Specialiştii subliniază că România nu pare să ducă lipsă de stocuri strategice, însă eficienţa lor într-o situaţie de criză depinde de accesibilitatea fizică, infrastructura de transport şi capacitatea de coordonare instituţională.

În acest context, discuţia despre rezervele petroliere evidenţiază mai degrabă o problemă de guvernanţă şi gestionare a sistemului decât o lipsă efectivă de combustibil, potrivit unui comunicat remis redacţiei.