Studiu: Decontaminarea „poluanţilor eterni” elimină mai puţin de 2% din emisiile actuale

Tehnologiile disponibile în prezent pentru eliminarea substanţelor perfluoroalchilate şi polifluoroalchilate (PFAS), cunoscute drept „poluanţi eterni”, pot reduce doar o fracţiune infimă din poluarea existentă, chiar şi în condiţiile unor investiţii de ordinul zecilor de miliarde de euro anual. Concluzia aparţine unui studiu publicat în revista ştiinţifică Environmental Science: Processes & Impacts, ai cărui autori avertizează că singura soluţie viabilă pe termen lung este reducerea drastică a emisiilor şi prevenirea contaminării, relatează AFP.

• Costuri uriaşe pentru rezultate limitate

Potrivit cercetării, procedeele de tratare utilizate în prezent ar putea elimina mai puţin de 2% din emisiile actuale de PFAS din Europa, chiar şi în cazul unor investiţii considerate fără precedent. Autorii estimează că tratarea noilor generaţii de PFAS, în special a acidului trifluoroacetic (TFA), ar necesita cheltuieli de aproximativ 100 de miliarde de euro anual. Suma este de circa 50 de ori mai mare decât costurile estimate pentru eliminarea PFAS considerate „istorice”, substanţe care sunt deja supuse unor reglementări stricte la nivel european. În ciuda acestor investiţii uriaşe, efectul asupra reducerii poluării ar rămâne foarte limitat.

• Analiza acoperă peste 12.000 de situri contaminate din Europa

Studiul a fost realizat de oameni de ştiinţă şi jurnalişti implicaţi în proiectul Forever Pollution Project, coordonat de cotidianul francez Le Monde. Cercetarea utilizează o bază de date actualizată privind peste 12.000 de situri europene cu soluri suspectate de contaminare cu PFAS, completată cu informaţii privind apa potabilă, apele uzate, nămolurile rezultate din staţiile de epurare, terenurile agricole pe care acestea sunt utilizate şi depozitele de deşeuri. Pornind de la aceste date şi de la evaluarea tehnologiilor disponibile, autorii au analizat capacitatea reală a metodelor actuale de decontaminare.

• Poluarea difuză face imposibilă curăţarea mediului

Potrivit studiului, principala problemă nu este doar eficienţa tehnologiilor existente, ci caracterul extrem de răspândit al contaminării. PFAS sunt utilizate de decenii într-o gamă foarte largă de procese industriale şi produse de consum, iar odată ajunse în mediu se dispersează în ape, soluri şi ecosisteme, ceea ce face aproape imposibilă eliminarea lor pe scară largă. Autorii concluzionează că remedierea mediilor contaminate difuz nu este fezabilă nici din punct de vedere tehnic, nici economic, iar resursele disponibile ar trebui concentrate asupra zonelor cu concentraţii foarte ridicate de poluanţi.

• „Decontaminarea nu poate ţine pasul cu ritmul emisiilor”

Alison L. Ling, cercetătoare la Universitatea Saint Thomas din statul american Minnesota şi autor principal al studiului, afirmă că ritmul actual al producerii acestor substanţe depăşeşte cu mult capacitatea societăţii de a le elimina din mediu. „Producem atât de multe PFAS, iar aceste substanţe sunt atât de persistente şi mobile, încât operaţiunile de decontaminare nu pot ţine pasul de unele singure cu ritmul actual al emisiilor”, a declarat cercetătoarea. La rândul său, profesorul Hans Peter Arp, specialist în chimia mediului şi coautor al studiului, consideră că rezultatele sunt surprinzătoare doar la prima vedere.

Potrivit acestuia, acumularea continuă a PFAS în păduri, ape subterane, pajişti, ecosisteme, lanţurile alimentare şi chiar în organismul uman explică limitele actualelor metode de decontaminare.

• TFA, noua preocupare majoră a cercetătorilor

O atenţie deosebită este acordată acidului trifluoroacetic (TFA), unul dintre compuşii cu lanţ scurt din familia PFAS. Substanţa este utilizată pe scară largă în industrie şi intră inclusiv în compoziţia unor erbicide, fiind considerată extrem de persistentă şi foarte mobilă în mediul înconjurător. Autorii studiului avertizează că TFA reprezintă un exemplu extrem de acumulare în natură şi contribuie la creşterea dificultăţilor şi costurilor asociate decontaminării. Pe 10 iunie, Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a clasificat TFA drept substanţă toxică pentru reproducere. Totodată, Agenţia Naţională pentru Securitate Sanitară din Franţa (ANSES) a anunţat, în urma unei campanii naţionale de monitorizare publicate în decembrie 2025, că TFA a fost identificat în 92% dintre probele de apă analizate. ECHA avertizează că această substanţă este extrem de persistentă şi foarte mobilă, ceea ce o face capabilă să producă o contaminare de lungă durată a resurselor de apă.

• Prevenţia, singura soluţie sustenabilă

Concluzia autorilor este că investiţiile în decontaminare, deşi necesare în anumite situaţii, nu pot reprezenta principala strategie de combatere a poluării cu PFAS. În opinia lor, singura abordare eficientă şi sustenabilă din punct de vedere economic este reducerea producţiei şi utilizării acestor substanţe, prevenirea emisiilor şi limitarea introducerii lor în mediul înconjurător. În lipsa unor măsuri ferme de prevenţie, avertizează cercetătorii, contaminarea va continua să se extindă într-un ritm pe care tehnologiile actuale nu îl pot compensa, iar costurile economice şi sanitare vor creşte constant în următoarele decenii.