Statele Unite se pregătesc să facă un pas major în explorarea spaţială, anunţând oficial intenţia de a construi un reactor nuclear de fisiune pe suprafaţa Lunii până în anul 2030. Declaraţia a fost făcută de către Sean Duffy, şeful NASA şi totodată secretar al transporturilor din SUA, într-un context geopolitic şi tehnologic tensionat, dominat de concurenţa spaţială cu China, informează DPA. „Suntem într-o cursă spre Lună, într-o cursă cu China şi pentru a avea o bază pe Lună, avem nevoie de energie”, a spus Duffy într-o declaraţie fermă, ce subliniază rolul-cheie al tehnologiei nucleare în infrastructura viitorului lunar.
• De la cercetare la implementare: reactorul de 100 kW
Potrivit unui raport publicat de Politico, NASA urmează să solicite în următoarele 60 de zile propuneri concrete din partea industriei pentru un reactor de 100 de kilowaţi, care să devină operaţional în decurs de cinci ani. Proiectul nu mai este doar o idee în laborator: „Am cheltuit sute de milioane de dolari studiind această tehnologie. Acum trecem la următoarea etapă: implementarea”, a declarat Duffy.
• Miza geopolitică: cine ajunge primul pe Lună stabileşte regulile
În documentele interne ale NASA consultate de Politico, se atrage atenţia asupra implicaţiilor strategice ale acestui proiect. Prima naţiune care va reuşi să instaleze un reactor nuclear funcţional pe Lună ar putea „declara o zonă de interdicţie” în jurul facilităţii, o mişcare care ar putea limita accesul altor naţiuni şi ar avea consecinţe diplomatice şi ştiinţifice serioase. China a anunţat, la rândul ei, planuri pentru o misiune umană pe Lună până la sfârşitul acestui deceniu, ceea ce amplifică presiunea asupra Statelor Unite de a-şi menţine avansul tehnologic.
• De ce este nevoie de energie nucleară pe Lună?
Problema energetică este una fundamentală pentru orice misiune pe termen lung pe Lună. În timpul nopţii selenare, care durează aproximativ 14 zile terestre, energia solară nu este disponibilă, iar bateriile clasice sau generatoarele nu pot susţine cerinţele unei baze permanente. Energia nucleară oferă stabilitate, autonomie şi eficienţă. Un reactor de 100 kW ar putea alimenta nu doar sistemele de supravieţuire şi laboratoarele ştiinţifice, ci şi viitoare instrumente industriale şi tehnologii de exploatare a resurselor lunare, precum mineritul regolitului selenar.
• Programul Artemis: revenirea pe Lună, după 50 de ani
Reactorul nuclear se înscrie în planul ambiţios al SUA de a reveni pe Lună cu echipaj uman, după mai bine de o jumătate de secol. Programul Artemis prevede trimiterea unui prim echipaj pe suprafaţa selenară în 2027, ca parte a unei strategii pe termen lung de stabilire a unei prezenţe permanente pe Lună.
Pe termen lung, această iniţiativă ar putea deveni piatra de temelie pentru viitoarele misiuni spre Marte şi dincolo de el, oferind un model de autonomie energetică în spaţiu.
Construcţia unui reactor nuclear pe Lună nu este doar o provocare inginerească, ci şi un simbol al ambiţiei tehnologice şi geopolitice. Într-o lume în care controlul spaţiului devine tot mai important, cine ajunge primul nu doar că va face istorie, ci va influenţa semnificativ regulile jocului pentru următoarele decenii. Energia nucleară s-ar putea dovedi cheia unei noi ere a explorării spaţiale, iar 2030 este deja la orizont.
Opinia Cititorului