
M-au întrebat mai mulţi prieteni ce se întâmplă în Iran. Multă lume are impresia că eu urmăresc îndeaproape situaţia de acolo. Am mai scris că nu este cazul. Nu urmăresc mai mult decât ceea ce apare în presa internaţională. Singurul lucru care mă poate diferenţia de oricare alt român este experienţa personală din copilărie, şi probabil aceasta nu este lipsită de relevanţă în contextul a ceea ce se petrece acum acolo.
Revenind la evenimentele curente, încerc, ca de obicei, să fac o analiză rece şi pragmatică a situaţiei. Am mai scris că revoluţiile cu adevărat populare, care răstoarnă regimuri - nu doar persoane - sunt extrem de rare. În Iran există, fără îndoială, o opoziţie populară foarte serioasă faţă de regim. Există nemulţumiri profunde şi multă ură. Regimul nu este, aş spune, la fel de popular precum cele din Rusia şi China. Dar poate el fi răsturnat prin aceste proteste?
Eu văd trei scenarii, pe care le-am discutat aseară cu un prieten, în ordinea probabilităţilor:
1) Represiune împotriva protestatarilor, care în cele din urmă să aibă succes.
2) O schimbare în interiorul regimului, de pildă prin înlocuirea ayatollahului Khamenei cu un reformator care să înceapă schimbări reale, în favoarea cerinţelor populaţiei nemulţumite.
3) Căderea regimului, aşa cum s-a mai întâmplat în Iran în 1979.
Eu acord şanse extrem de mici variantei 3, o probabilitate mare variantei 1 şi o probabilitate foarte mică variantei 2. Nu vreau să dau procente, dar varianta 3 o consider aproape imposibilă.
În Iran, conducerea nu este organizată ca în România comunistă sau în Venezuela lui Maduro, unde totul se bazează pe un singur om. Republica Islamică are o bază reală şi numeroasă. Astăzi nici nu mai poate fi vorba de popularitate în rândul iranienilor, dar regimul iranian este unul ideologic, cu o bază de susţinere încă foarte solidă. Marea majoritate a clericilor şiiţi sunt de partea regimului. Ei sunt numeroşi şi au autoritate. Oricât de nereligioşi ar fi iranienii (şi, în mare parte, sunt), instituţia clericală rămâne una importantă, la care oamenii apelează cel puţin ocazional, la fel ca în România.
Pe lângă clericii şiiţi şi susţinătorii lor din rândul populaţiei, mai există IRGC (Gărzile Revoluţionare), care sunt loiale regimului şi extrem de puternice, nu doar militar, ci şi economic. IRGC nu este Securitatea. IRGC este prezentă peste tot în Iran. Sunt mulţi, influenţi în toate domeniile, cu foarte multe privilegii şi cu motive serioase pentru care să lupte. Ambele ancore ale regimului - clerul şi IRGC - au un lider comun, o ideologie solidă, armament şi bani. Nu văd de ce ar renunţa.
Ce au protestatarii? Nemulţumiri reale: lipsă de apă potabilă, pene de curent, aer poluat, şomaj cronic şi o inflaţie mare şi persistentă. Acestea nu sunt suficiente pentru a face faţă unui număr foarte mare de oameni înarmaţi şi loiali unei ideologii. Protestatarii nu au nici o ideologie comună şi nici un lider real. Reza Pahlavi, fiul şahului alungat în 1979, nu are popularitate, aşa cum nici tatăl său nu avea. În lipsa oricărui alt lider, apare tentaţia de a crede că el ar putea fi unul. Nu este. Este doar singurul cu o oarecare notorietate, dar insuficientă. Cred că în Iran sunt mai mulţi împotriva lui Pahlavi decât pentru, inclusiv printre cei care detestă regimul actual.
Trump a ameninţat în repetate rânduri că ar putea interveni "în susţinerea" protestatarilor. O astfel de intervenţie ar slăbi, probabil, regimul, dar nu văd cum l-ar putea răsturna. El nu vrea o invazie terestră. Nişte raiduri aeriene, ca cele din iunie, nu ar crea nici ideologia comună care lipseşte protestatarilor, nici liderul de care au nevoie.
A doua variantă, ca probabilitate, este reformarea regimului din interior. Asta, oricum, se va întâmpla la un moment dat, fie mai lent, fie mai rapid. Khamenei are 86 de ani. Poate fi urmat de oricine: un reformator sau nu. Dar simpla schimbare a liderului, care este cel mai important simbol al unităţii ideologice a regimului iranian, ar putea deschide posibilitatea unor reforme reale, care să răspundă nevoilor cetăţenilor. Totuşi, acest proces poate dura. Cei din interiorul regimului nu prea îndrăznesc acum să-l dea jos pe Khamenei, de teamă repercusiunilor imprevizibile. Cine poate spune că o astfel de mişcare i-ar mulţumi pe protestatari? Nu cumva i-ar radicaliza şi mai mult? Tatăl lui Reza Pahlavi a sperat că, dacă pleacă şi pune pe altcineva în loc, protestatarii se vor mulţumi şi vor pleca acasă. În realitate, protestele s-au amplificat, pentru că oamenii au văzut că pot avea succes.
Nu ştiu ce se va întâmpla, dar pot face o analiză pe care o consider realistă, chiar dacă, evident, nu va conveni multora. Iranul este o ţară foarte mare, foarte diversă şi extrem de complicată. Nu are omogenitatea României, care a trecut relativ uşor prin prăbuşirea cuplului Ceauşescu. O schimbare reală de regim în Iran ar duce la foarte multe răzbunări şi la enorm de multă violenţă. Aşa s-a întâmplat după revoluţia din 1979, aşa s-a întâmplat în Rusia după 1917 sau în Franţa după 1789. Iar cei care deţin puterea în Iran ştiu foarte bine acest lucru. Nu văd de ce ar preda-o paşnic. Ar prefera să moară în tranşee decât să fie umiliţi şi spânzuraţi.
(Text preluat de pe pagina de Facebook a autorului)




















































1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 12.01.2026, 12:50)
Multumesc!
Mi-ati confirmat intuitiile dupa ce am descoperit dimensiunea populatiei Iranului -91 milioane licuitori si dimendiunea IRGR peste 500.000 soldati activi!
1.1. asa si ? (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 12.01.2026, 13:02)
si la noi erau 500.000 de militeni, securisti,apvisti si un milion de turnatori activisti de partid. revolutia trece prin stomac, fiecare ticalos isi apara propria piele, maine devine revolutionar.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 12.01.2026, 13:24)
Regimul lui mos Ali poate sa cada daca populatia este pornita si este pornita din cauza situatiei economice!Adica ei duc greul in timp ce altii se lafaie(mai stim noi situatii)in timp ce se dau mari credinciosi!Cade regimul cade,dar pe cine pune in loc,asta este marea problema!In plus cred ca Trump va mai reduce substantial din nr.gardienilor revolutiei si cum isi mai zic!Nu stiu cum poate face Iranul sa scape de,,popii" astia siiti!
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 12.01.2026, 13:43)
mosul e pe faras. Un om ca Trump care se da marele conducator puternic n-o sa lase un probabil senil ce tipa toata ziua moarte Americii la putere.
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 12.01.2026, 14:11)
Trump scapa de mos Ali si de unii dintre acolitii sai,intrebarea este cum scapa Iranul de dictatura religioasa si daca scapa,pe cine pune in loc!La noi a fost mai simplu,gasca doi mai scolita dar cu aceeasi ideologie,a inlocuit gasca nr.1.Si asa,Iliescu nu si-a dorit caderea comunismului,probabil nu a anticipat ca asta vine la pachet!Eu cred ca si iranienii s-au saturat de rigorile religioase stupide!Suntem in secolul XXI,nu poti ucide o fata fiindca nu a purtat baticul cum trebuie.Oamenii isi amintesc si de lucrul acesta si cred ca cel mai mult ii enerveaza ca le-a luat internetul!Asta ii enerveaza in special pe tineri.
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 12.01.2026, 13:39)
inseamna ca si la noi revolutia s-a lasat cu scenariul 2, pleaca dictatorul, ramane esalonul 2. oricum a fost mai bine cu iliescu decat cu ceauseszcu.
venezuela se pare ca e la fel.
iran ar fi ok probabil doar cu plecarea lui alibaba ce nu stie decat moarte Israel, moarte si iar moarte infidelilor.
de-asta probabil si spun guvernatorii "suntem gata sa negociem", "dar si sa ne aparam", adica ne lasi la putere,noi iti dam petrol lol. in fapt asta inseamna venituri la buget, bani, consolidare putere.
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 12.01.2026, 14:19)
Este foarte posibil,nu toti de acolo sunt batuti in cap ca mos Ali!