Vara anului 2025 în Spania este marcată de un fenomen atipic pentru sezonul estival: în loc să-şi pregătească vacanţele pe litoral, politicienii îşi revizuiesc frenetic CV-urile, pe fondul unui val de demisii generate de diplome false, relatează POLITICO, care afirmă cele ce urmează.
Primul caz care a declanşat reacţia în lanţ a fost cel al Noeliei Núñez, secretară adjunctă a Partidului Popular (PP), considerată o stea în ascensiune a dreptei spaniole. Profilul său oficial menţiona o dublă diplomă în drept şi administraţie publică, dar jurnaliştii au descoperit că nu absolvise nicio facultate. Mai mult, un site al unei universităţi din Guatemala unde preda o materie indica fals că ar fi deţinut şi o diplomă în filologie engleză. În urma discuţiilor cu liderul PP, Alberto Núñez Feijoo, ea şi-a prezentat demisia, iar partidul a ordonat revizuirea internă a CV-urilor tuturor membrilor marcanţi.
Nu a trecut mult până când şi Partidul Socialist a fost lovit de un scandal similar. Jose María Ángel Batalla, responsabil cu reconstrucţia post-inundaţii în Valencia, susţinea că deţine o diplomă emisă în 1983 într-un domeniu pe care Universitatea din Valencia nu îl preda până în 1990. Folosirea acestei diplome ar fi facilitat angajarea sa în serviciul public încă din anii '80, ceea ce ar putea duce la consecinţe penale pentru fraudarea statului timp de peste patru decenii.
Un al treilea caz a implicat un fost membru Vox, Ignacio Herrero, responsabil cu gestionarea pădurilor în Extremadura. Şi el a pretins o diplomă obţinută la o dată imposibilă, cu ani buni înainte ca respectiva universitate să acorde astfel de titluri.
În Spania, diploma universitară nu este o condiţie legală pentru ocuparea unei funcţii politice, dar presiunea socială rămâne ridicată. Aspiraţiile generaţiilor mai în vârstă, pentru care o diplomă însemna reuşită, se întâlnesc cu exigenţele tinerilor, pentru care studiile superioare au devenit aproape normă. Aproape 50% dintre spaniolii cu vârste între 25 şi 34 de ani au diplomă universitară, o creştere semnificativă faţă de începutul anilor 2000.
Controversele privind CV-urile politicienilor nu sunt noi în Spania. Fostul lider al PP, Pablo Casado, a fost ironizat pentru că a prezentat un certificat de participare la un curs de trei zile ca diplomă postuniversitară „la Harvard”. Carmen Monton, fost ministru socialist al sănătăţii, a demisionat după ce s-a constatat că a plagiat teza de masterat, iar Cristina Cifuentes, fostă preşedintă a regiunii Madrid, a fost acuzată de manipularea dosarului său academic, conform sursei citate.
Vicepremierul Yolanda Díaz a reacţionat la valul de demisii, criticând accentul excesiv pus pe diplome universitare şi sugerând că problema reflectă o „dezbatere bazată pe clase sociale”. „Oricine poate fi politician”, a declarat ea la Telecinco, argumentând că diploma nu garantează competenţa şi că a cunoscut miniştri cu multe titluri, dar lipsiţi de abilităţi administrative.
În timp ce guvernele regionale şi partidele politice dau semnale de audit intern, vara CV-urilor falsificate ridică întrebări incomode despre autenticitatea clasei politice şi relaţia ei cu meritocraţia.
Opinia Cititorului