World Justice Project: România, printre statele în regres democratic

Ţara noastră coboară din nou în clasamentul mondial al statului de drept, confirmând o deteriorare constantă a instituţiilor democratice şi a încrederii în justiţie. Potrivit noului indice al World Justice Project privind situaţia la nivel global a statului de drept în anul 2025, ţara noastră a pierdut trei poziţii faţă de anul precedent - ne aflăm acum pe poziţia 44 la nivel mondial, într-un context global în care 68% dintre statele lumii înregistrează un declin al respectării legii şi al principiilor fundamentale ale democraţiei.

Această scădere nu este un simplu detaliu statistic. Ea reflectă slăbirea mecanismelor de control asupra puterii guvernamentale, diminuarea transparenţei şi o presiune tot mai vizibilă asupra independenţei justiţiei. România, odinioară un exemplu regional de reformă democratică, pare să se afunde într-o spirală de stagnare instituţională, pe fondul unei încrederi publice tot mai fragile şi al unui spaţiu civic care se restrânge.

Indicele World Justice Project, considerat principala referinţă internaţională în evaluarea statului de drept pentru 143 de ţări şi jurisdicţii, arată că regresul nu este un fenomen izolat.

Anul 2025 marchează o accelerare globală a recesiunii juridice: peste două treimi din state au înregistrat scăderi, comparativ cu 57% în 2024. Alejandro Ponce, directorul executiv al WJP, avertizează că „deteriorarea constantă a statului de drept, care părea că se stabilizează, s-a accentuat brusc în acest an; mai multe ţări sunt în declin şi tot mai puţine reuşesc să progreseze”.

România se înscrie în această tendinţă negativă, cu o pierdere de poziţii care semnalează vulnerabilităţi structurale în justiţie, transparenţă guvernamentală şi libertăţi fundamentale. Datele arată că libertatea de exprimare, participarea civică şi independenţa sistemului judiciar continuă să se erodeze. Interferenţele politice în justiţie, presiunile asupra presei independente şi percepţia publică tot mai sceptică faţă de instituţiile statului contribuie la acest declin vizibil.

Pe plan global, indicele relevă o creştere a tendinţelor autoritare şi o diminuare a controalelor democratice asupra puterii executive. În 63% dintre state s-a redus eficienţa auditului independent, în 61% s-au slăbit controalele legislative asupra guvernelor, iar în alte 61% s-au diminuat limitele judiciare ale executivului. Aceste procente descriu un fenomen amplu: o lume tot mai expusă tentaţiei autoritarismului şi tot mai puţin protejată de echilibrul puterilor.

România, la rândul ei, resimte efectele acestei tendinţe. Independenţa magistraţilor, calitatea actului de justiţie şi aplicarea echitabilă a legii sunt afectate de instabilitatea politică, de atacurile verbale asupra sistemului judiciar şi de lipsa unei viziuni coerente privind consolidarea statului de drept. Tot mai multe dosare rămân blocate, termenele de soluţionare se prelungesc, iar percepţia corupţiei persistă la nivel înalt, afectând imaginea externă a ţării.

În timp ce statele nordice - Danemarca, Norvegia, Finlanda, Suedia şi Noua Zeelandă - continuă să domine topul WJP, confirmând o tradiţie solidă de transparenţă şi respect pentru lege, România se apropie periculos de zona de mijloc a clasamentului, departe de performanţele europene de referinţă. La polul opus, Venezuela, Afganistanul şi Cambodgia rămân exemple dramatice de colaps instituţional.

Deşi World Justice Project subliniază că realizarea unui sistem juridic stabil şi echitabil este un proces lent, raportul din 2025 avertizează că distrugerea acestuia poate avea loc rapid, prin decizii politice eronate, populism şi lipsă de responsabilitate.

Pentru autorităţile centrale din ţara noastră, mesajul este clar: fără o întărire reală a independenţei justiţiei, fără garanţii solide pentru libertatea de exprimare şi fără transparenţă guvernamentală, regresul riscă să devină ireversibil. Scăderea în indicele global al statului de drept nu este doar o cifră, ci este un semnal de alarmă privind viitorul democraţiei româneşti şi capacitatea instituţiilor de a proteja cetăţenii în faţa abuzului de putere.