Accesibilitatea tot mai redusă a energiei ameninţă rezilienţa Europei

Centrul pentru Studiul Democraţiei (CSD) a publicat recent raportul "Energy and Climate Security in Europe", în care se subliniază că accesibilitatea este principalul risc pentru rezilienţa energetică a ţarilor din Uniunea Europeană.

Publicaţia online Politico aminteşte că, în urmă cu un an, a fost publicat raportul privind competitivitatea Europei, coordonat de Mario Draghi, însă de atunci "nu s-au făcut progrese în ceea ce priveşte atenuarea crizei energetice", iar companiile europene continuă să plătească preţuri mult mai mari pentru energie decât în China şi Statele Unite.

Principalele riscuri la adresa rezilienţei energetice a Europei sunt riscul de accesibilitate, geopolitic, riscul de sustenabilitate şi riscul de fiabilitate (vezi graficul 1).

Aceste riscuri sunt evaluate pe baza unor indicatori cum sunt dependenţa de importuri, preţurile petrolului şi gazelor importate, preţurile electricităţii pentru gospodării şi firme sau costurile certificatelor de carbon. Intervalul analizat este 2008-2023 şi anul de referinţă este 2015. Valorile pozitive ale indicatorilor de risc arată o înrăutăţire a situaţiei faţă de 2015, iar valorile negative o îmbunătăţire.

Accesibilitatea energiei rămâne problema majoră în Europa, determinată mai ales de evoluţiile negative din Europa Centrală şi de Est, unde preţurile energiei se menţin la un nivel cu 40% până la 70% mai mare decât în anul de referinţă.

Politico subliniază că "accesibilitatea este în prezent cea mai mare ameninţare la adresa rezilienţei energetice a UE, depăşind incertitudinea creată de transformarea energiei în armă de către Rusia, tranziţia climatică şi de fiabilitatea sistemului", în timp ce studiul de la CSD avertizează că "accesibilitatea afectează nu doar încrederea cetăţenilor, ci şi capacitatea companiilor de a concura la nivel global".

"Pentru ca Europa să aibă succes în următoarea fază a tranziţiei energetice, trebuie să se asigure că energia curată nu este doar disponibilă, ci şi accesibilă şi viabilă din punct de vedere economic pentru toţi”, se mai arată în raportul de la CSD.

În ceea ce priveşte riscul geopolitic, se remarcă reducerea drastică a importurilor de combustibili din Rusia, pe fondul apariţiei unor noi dependenţe în sectorul energiei curate.

"Dezvoltarea rapidă a capacităţii regenerabile a fost însoţită de o dependenţă tot mai mare de importurile de panouri solare, componente pentru turbine eoliene şi tehnologii de baterii, o mare parte din acestea provenind din China", se subliniază în raport, unde se mai avertizează că "lanţurile de aprovizionare cu materii prime critice (de la litiu şi cobalt la pământuri rare) sunt concentrate într-un număr mic de ţări producătoare şi procesatoare, adesea în afara alianţelor strategice ale Europei".

O schimbare fundamentală s-a observat la nivelul riscului de fiabilitate, care în trecut se referea mai ales la asigurarea alimentării centralelor producătoare de energie electrică şi a capacităţii suficiente de generare.

Odată că creşterea rapidă a capacităţilor de energie regenerabilă, riscul de fiabilitate se referă tot mai mult la integrarea şi stabilitatea sistemului de generare şi distribuţie.

Raportul de la CSD oferă exemplul penei de curent generalizate din Spania din aprilie 2025 şi accentuează faptul că "provocări similare de integrare sunt acum evidente în Italia, Germania şi în mai multe state membre din Europa de Est".

Riscul de sustenabilitate este asociat decalajul dintre obiectivele de decarbonizare ale Europei şi ritmul real de transformare în procesele industriale, producţia şi consumul de energie, iar raportul arată că "Polonia, Bulgaria şi Cehia rămân printre economiile cu cele mai mari emisii de carbon din UE, cu progrese lente în eliminarea treptată a cărbunelui, investiţii întârziate în electrificarea termică şi rate insuficiente de renovare a clădirilor".

Un motiv suplimentar de îngrijorare pentru autorităţi este reprezentat de faptul că vulnerabilităţile şi riscurile enumerate în raportul de la CSD nu se manifestă independent şi izolat, ci prezintă interdependenţe care le pot amplifica, iar rezultatul poate fi "creşterea divergenţelor dintre ţările UE".

În document se mai subliniază că "dacă blocul comunitar nu reuşeşte să rezolve divergenţa dintre ţările membre în materie de securitate energetică, inegalitatea regională va fi amplificată şi va submina suveranitatea economică şi obiectivele climatice".

Toate deciziile de politică energetică şi climatică ale Comisiei Europene din ultimii ani arată că autorităţile de la Bruxelles ignoră aceste divergenţe masive, în ciuda consecinţelor majore în ceea ce priveşte consensul privind menţinerea Green Deal în forma actuală.

Raportul de la CSD plasează România în categoria ţărilor cu risc ridicat din punct de vedere al securităţii energetice şi climatice (vezi graficul 2), alături de Italia, Croaţia, Ungaria, Belgia şi Estonia, iar unul dintre principalele motive îl reprezintă reţeaua electrică învechită, unde "vârsta medie a liniilor de transport şi distribuţie în multe dintre aceste ţări depăşeşte 30 de ani, iar unele linii din România au o vechime de peste jumătate de secol".

Cu toate acestea, raportul de la CSD consideră că "România se remarcă ca o excepţie pozitivă în Europa de Sud-Est, oferind un exemplu rar de rezilienţă a sistemului energetic, bazată pe o producţie internă puternică şi o expunere redusă la riscurile geopolitice".

Argumentele sunt expunerea redusă la riscurile geopolitice şi o producţie de gaze care acoperă până la 90% din consumul intern, în condiţiile în care "fiabilitatea aprovizionării României rămâne, de asemenea, robustă, susţinută de un mix echilibrat de energie hidroelectrică, nucleară, cărbune şi gaz în mixul energetic", iar "investiţiile recente în infrastructură şi interconectările regionale au contribuit la menţinerea stabilităţii sistemului chiar şi în momentele de tensiune pe piaţă".

Din păcate, datele utilizate în raport se opresc în 2023. În prezent, România se pregăteşte pentru închiderea tuturor centralelor pe cărbune până la sfârşitul anului curent şi trecerea peste o perioada semnificativă în care energia nucleară va veni doar de la un reactor de la Cernavodă.

În aceste condiţii, fiabilitatea aprovizionării cu energie electrică intră sub un mare semn de întrebare, mai ales că "ţara rămâne oarecum dependentă de cărbune, care nu a fost încă eliminat din sectoarele energetic şi industrial".

Despre perspectivele extinderii capacităţii nucleare de la Cernavodă, raportul de la CSD afirmă că "rămân întrebări cu privire la calendar şi finanţare, deoarece proiectul a suferit întârzieri de zeci de ani din cauza indeciziei politice şi a strategiilor de investiţii deficitare".

Dar ce întrebări ar mai putea rămâne, când întârzierile se măsoară în zeci de ani?

Tocmai aceste politici energetice dezastruoase ale "autorităţilor" de la Bucureşti au contribuit la creşterea gradului de sărăcie energetică, despre care raportul de la CSD spune că rămâne răspândită, în special în zonele rurale şi în rândul gospodăriilor cu venituri mici.

Menţinerea actualelor politici ale autorităţilor europene garantează că "sărăcia energetică" va cunoaşte creşteri semnificative în toată Uniunea Europeană, iar raportul privind securitatea energetică şi climatică de la CSD va fi, probabil, doar un alt avertisment inutil pentru autorităţile europene care tot mai cred că pot să ignore legile fizicii.