ANAF şi Ministerul Finanţelor au intensificat inspecţiile la ONG-uri, instituţiile punând accentul pe modalitatea în care acestea cheltuiesc fondurile pe care le primesc din sponsorizări şi din redirecţionarea de la bugetul de stat a unei părţi din impozitul pe venit, respectiv din impozitul pe profit, se arată într-un comunicat de presă remis redacţiei.
"Deşi obiectul analizei este acelaşi, consecinţele inspecţiilor sunt diferite. În cadrul controalelor ANAF, cel "sancţionat" este sponsorul persoană juridică, prin faptul că nu i se recunoaşte facilitatea fiscală a sponsorizării. Consecinţa este supunerea acestuia la plata unui impozit pe profit suplimentar, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi”, susţine avocata Luisiana Dobrinescu, Partener, Dobrinescu Dobrev SCA.
În acelaşi timp, spune ea, în urma inspecţiilor efectuate de Ministerul Finanţelor, concluzia poate fi că asociaţia sau fundaţia nu a folosit corespunzător fondurile obţinute, cu consecinţa obligării acesteia la restituirea sumelor redirecţionate către bugetul statului (plus dobânzi de întârziere).
Trei probleme de abordare ale organelor de inspecţie
Luisiana Dobrinescu a remarcat trei mari probleme de abordare ale organelor de inspecţie.
1. Organele de inspecţie fac aplicarea greşită a conceptului de persoane afiliate în cazul ONG-urilor care au fondatori sau membri ai consiliului director comuni cu reprezentanţii societăţilor comerciale care fac sponsorizări.
Spre exemplu, în cadrul unei inspecţii, întrucât directoarea financiară a entităţii sponsor era membru în consiliul director al ONG-ului, ANAF a anulat beneficiul fiscal al sponsorizării.
2. În mod greşit, inspectorii consideră că ar fi posibilă dovedirea trasabilităţii banilor primiţi dintr-o anumită sponsorizare. Ori, banii, neavând individualitate, duc la formarea unui disponibil financiar global al ONG-ului, care se cheltuieşte ulterior, fără a putea face corelaţie între o anume sponsorizare şi utilizarea sa.
În fiecare inspecţie, fără excepţie, întâlnim solicitarea de a indica ce destinaţie au avut sumele de bani primite de o asociaţie/fundaţie de la un anume sponsor.
3. Cea mai neaşteptată problemă constă în negarea facilităţii fiscale a sponsorizării pe motivul că fundaţia nu a cheltuit în integralitate banii de care a dispus.
Cum trebuie să se pregătească asociaţiile şi fundaţiile pentru aceste inspecţii
"În primul rând, trebuie să poată prezenta acte doveditoare pentru fiecare caz căruia i-a alocat fonduri: de la contract de susţinere financiară, la documente care să ateste cauza finanţată (studii, tratament medical etc.) şi, cel mai important, dovada plăţii. Plăţile cash ridică din start semne de întrebare suplimentare”, afirmă Luisiana Dobrinescu.
Dintre toate aceste documente, o importanţă deosebită o au contractele de sprijin financiar, organele de inspecţie invocând deseori că nu sunt suficient de clare.
În al doilea rând, arată reprezentanta Dobrinescu Dobrev SCA, trebuie făcută o evaluare asupra riscului ca autorităţile să considere că între sponsor şi asociaţie/fundaţie există un control direct (prin administratori, consiliul director, salariaţi în funcţii de conducere) sau să considere că sponsorul are capacitatea de a direcţiona prin intermediul asociaţiei/fundaţiei disponibilităţile financiare ale acesteia.
În urma acestor inspecţii, ANAF poate reîncadra fiscal natura unor venituri primite cu titlu de sponsorizare în venituri impozabile. Un exemplu în acest sens îl constituie un After School constituit ca asociaţie, căruia ANAF i-a calculat impozit pe profit pentru sumele primite lunar de la părinţi, opinând că aceste sume reprezintă în fapt, preţul unor servicii şi nu veritabile sponsorizări.























































