Avertismentul rectorului UVT: Inteligenţa Artificială în educaţie, progres şi risc

Utilizarea tot mai extinsă a Inteligenţei Artificiale (IA) în educaţie riscă să golească de sens procesul de învăţare dacă nu este încadrată de reguli instituţionale clare, avertizează rectorul Universităţii de Vest din Timişoara (UVT), Marilen Pirtea. În lipsa unor repere pedagogice ferme, IA poate accelera practici care afectează dezvoltarea gândirii critice, autonomia intelectuală şi relaţia autentică dintre profesori şi elevi. Declaraţiile rectorului UVT vin în contextul dezbaterilor globale privind impactul IA asupra sistemelor educaţionale, dar şi al adoptării, la începutul acestui an, a unui regulament intern care stabileşte cadrul etic şi pedagogic de utilizare a Inteligenţei Artificiale generative în procesul educaţional al universităţii.

• UVT, reglementare şi responsabilitate

Universitatea de Vest din Timişoara se află „la zi” în ceea ce priveşte utilizarea etică a Inteligenţei Artificiale, susţine Marilen Pirtea. Senatul UVT a adoptat un regulament care oficializează normele privind folosirea IA generative în educaţie, cu scopul de a preveni derapajele şi de a integra tehnologia în mod deliberat, pe baze pedagogice solide. Rectorul subliniază că IA are un potenţial educaţional real, dar utilizarea ei necontrolată riscă să submineze chiar fundamentele învăţării. Analiza sa porneşte de la concluziile raportului „A New Direction for Students in an AI World: Prosper, Prepare, Protect”, publicat în ianuarie 2026 de Center for Universal Education din cadrul Brookings Institution.

• IA a ajuns la elevi înaintea şcolii

Raportul Brookings evidenţiază un decalaj major: Inteligenţa Artificială a intrat în viaţa elevilor mai rapid decât în şcoli. Instrumente precum modelele lingvistice generative sunt deja folosite de copii şi tineri pentru teme, explicaţii, sprijin emoţional sau chiar socializare, adesea în afara oricărui cadru educaţional sau normativ. „Autorii acestui material nu propun o analiză retrospectivă, ci un exerciţiu prospectiv, menit să identifice din timp efectele negative ale utilizării IA asupra copiilor şi tinerilor”, subliniază rectorul UVT. Miza este una majoră, întrucât IA nu mai este o tehnologie marginală, ci o prezenţă cotidiană, cu impact direct asupra modului în care se formează competenţele cognitive şi sociale. Raportul atrage atenţia asupra faptului că învăţarea nu este un proces exclusiv cognitiv, ci unul profund social şi emoţional, dependent de relaţiile cu profesorii şi colegii, de motivaţie, autoreglare şi sens.

• Riscul externalizării gândirii

Unul dintre cele mai sensibile puncte evidenţiate de rectorul Marilen Pirtea este pericolul „externalizării gândirii” către algoritmi. „Externalizarea gândirii către algoritmi poate afecta dezvoltarea abilităţilor cognitive de bază ale elevilor, iar interacţiunea intensă cu sisteme artificiale riscă să fragilizeze relaţiile umane care stau la baza educaţiei în şcoli”, avertizează acesta. Deşi IA poate extinde accesul la educaţie, poate sprijini elevii neurodivergenţi, personaliza învăţarea şi elibera timp pentru profesori, aceste beneficii apar doar atunci când tehnologia este integrată deliberat şi responsabil. În lipsa unor cadre clare, riscurile tind să depăşească avantajele. Printre acestea se numără dependenţa de instrumentele IA, diminuarea gândirii critice, afectarea dezvoltării socio-emoţionale, erodarea încrederii în şcoală şi adâncirea inegalităţilor educaţionale.

• Universităţile, chemate să redefinească învăţarea

Tensiuni similare sunt identificate şi în mediul universitar, unde utilizarea IA a devenit rapid normalizată. Studenţii folosesc instrumente de Inteligenţă Artificială pentru redactare, sinteză sau pregătirea evaluărilor, iar cadrele didactice le utilizează pentru planificare, feedback sau evaluare. „Riscul central provine din deplasarea efortului cognitiv spre instrumentele de Inteligenţă Artificială şi redefinirea tacită a ceea ce înseamnă învăţare autentică”, afirmă rectorul UVT. Fără reguli clare, IA poate încuraja „strategii de supravieţuire academică” în detrimentul gândirii critice şi al relaţiei pedagogice profesor-student. În acest context, universităţile nu sunt chemate doar să reglementeze rapid utilizarea IA, ci să o integreze reflexiv în misiunea lor educaţională, clarificând ce competenţe trebuie dezvoltate într-o lume asistată de tehnologie şi ce rol rămâne exclusiv uman în predare, evaluare şi mentorat.