CATUC, în vigoare din 25 august: ce schimbă noul Cod al construcţiilor pentru urmărirea comportării în timp

După ani în care industria construcţiilor din România a funcţionat pe un mozaic de hotărâri de guvern, normative şi ordine, unele vechi de aproape trei decenii, ţara are un nou Cod al construcţiilor. Codul amenajării teritoriului, urbanismului şi construcţiilor (CATUC), adoptat prin Legea nr. 169/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026, a intrat în vigoare pe 25 august.

Printre schimbările aduse de noul Cod, una dintre cele mai importante pentru siguranţa structurală a mediului construit priveşte urmărirea comportării construcţiilor în timp, activitatea prin care se verifică sistematic dacă o clădire sau o lucrare de infrastructură se comportă aşa cum a fost proiectată. Pentru prima dată, subiectul primeşte un tratament unitar şi clar.

Ce înseamnă, concret, aceste prevederi pentru piaţa de construcţii, cine răspunde, ce se schimbă pentru companiile de monitorizare şi pentru cele care le contractează şi cât de pregătită este, de fapt, industria să aplice noile reguli - sunt întrebările pe care le-am adresat Marianei Garştea, Director General Sixense România & SEE şi Preşedinte al Asociaţiei Profesionale pentru Monitorizare Geotehnică şi Structurală (APMGS). Sixense România este liderul pieţei locale de monitorizare geotehnică şi structurală, cu 15 ani de activitate, birouri în Bucureşti şi Cluj, statutul de laborator autorizat de analize şi încercări în construcţii şi apartenenţa la Sixense Group, parte din Soletanche Freyssinet - VINCI Construction.

Ce schimbă CATUC, în ansamblu, faţă de cadrul pe care industria construcţiilor îl cunoştea până acum, mai ales în ce priveşte urmărirea comportării construcţiilor în timp? Detaliaţi, vă rugăm.

CATUC schimbă fundamental modul în care este tratată urmărirea comportării în timp în România. E o schimbare bună, despre care vorbesc de mult timp.

Prima observaţie ţine de rangul actului. Legea 10/1995, care a susţinut până acum tot edificiul calităţii în construcţii, era lege ordinară. CATUC este lege organică. Nu e un detaliu de tehnică legislativă: urmărirea comportării în timp trece dintr-o reglementare tehnică într-un text de rang superior, cu regim propriu de modificare.

Este prima dată când subiectul e reglementat unitar: articolul 550, cu 24 de alineate, completat de articolul 551, dedicat graficului de monitorizare.

Vreau să fie clar un lucru, pentru că am văzut deja confuzii în piaţă: CATUC nu anulează normativul P 130-2025 şi nici Anexele 1-5 la HG 766/1997, care rămân expres în vigoare prin art. 577 alin. (3). Codul dă temei legal primar unei activităţi care până acum se sprijinea aproape exclusiv pe reglementare tehnică. Cele două straturi funcţionează împreună.

Schimbarea de fond este trecerea de la categoriile de importanţă A-D la clasele de consecinţe CC1-CC4. Echivalarea este directă: CC1 corespunde categoriei D, CC2 categoriei C, CC3 categoriei B, CC4 categoriei A. Practic, oricine găseşte în cartea tehnică a unei construcţii menţiunea „categorie de importanţă B” trebuie să ştie că acea construcţie este acum în CC3. Până la aprobarea metodologiei de încadrare prin legislaţie secundară, se aplică anexa nr. 6 la Cod.

Domeniul de aplicare se extinde considerabil. Art. 550 alin. (3) spune că activitatea se aplică tuturor construcţiilor, cu excepţia celor din CC1, iar alin. (4) aşază responsabilitatea la beneficiar, pentru toată perioada de utilizare.

Apar şi reguli concrete, absente până acum din legislaţia primară. Intervalul de urmărire nu poate depăşi un an, indiferent ce prevede o documentaţie veche. Pentru construcţiile existente, categoria de urmărire, intervalele şi metodologia se stabilesc de un expert tehnic atestat, nu de proiectant, în special acolo unde perioada de responsabilitate a proiectantului a expirat - o precizare care contează enorm pentru fondul construit aflat deja în exploatare.

Tot nou este că proiectantul trebuie să precizeze nivelul de precizie vizat al urmăririi. Termenul nu apare deloc în P 130-2025. Pentru caietele de sarcini este, probabil, cea mai consistentă schimbare din tot articolul, pentru că introduce un criteriu de calitate a măsurătorii care până acum nu era cerut explicit.

Se recunoaşte, în sfârşit, distincţia dintre programul de urmărire, întocmit de proiectant şi inclus în caietul de sarcini al proiectului tehnic de execuţie, şi proiectul tehnologic de monitorizare, întocmit de executantul specializat. Monitorizarea capătă un autor propriu şi o răspundere proprie.

Merită subliniat şi că art. 550 alin. (1) recunoaşte explicit monitorizarea dinaintea începerii lucrărilor, pentru colectarea de date privind comportarea terenului şi a construcţiilor din vecinătate. Este exact zona geotehnică pe care o lucrăm de ani buni în Bucureşti şi în oraşele mari, şi e prima dată când are un temei legal atât de clar.

La final de ciclu apar instrumente noi: procedura de investigare şi evaluare efectuată de expertul tehnic la 10 ani de la recepţia la terminarea lucrărilor şi apoi din 10 în 10 ani, certificatul de bună comportare - unul dintre rezultatele posibile ale acestei evaluări - şi baza de date centralizată, parte a cărţii tehnice, integrată în Registrul Naţional al Construcţiilor pentru CC3 şi CC4. Datele despre o construcţie rămân accesibile pe termen lung, indiferent cine o deţine sau ce firmă a făcut măsurătorile.

Una dintre schimbările centrale este trecerea de la categoriile de importanţă la clasele de consecinţe CC1-CC4, cu urmărire specială obligatorie prin lege pentru clasele CC3 şi CC4. Ce înseamnă, concret, această obligaţie pentru companiile care oferă servicii de monitorizare, dar şi pentru cele care le contractează?

Este una dintre schimbările cu impact direct asupra pieţei, din ambele direcţii.

Pentru construcţiile noi din CC3 şi CC4, urmărirea specială se stabileşte obligatoriu prin proiect, deci decizia se ia din faza de proiectare. Codul o prevede şi pentru construcţiile aflate în exploatare care au o evoluţie periculoasă, unde este recomandată prin expertize tehnice rezultate în urma unei inspecţii extinse. Urmărirea specială presupune măsurare instrumentală, înregistrare, prelucrare şi interpretare sistematică a parametrilor, spre deosebire de urmărirea curentă, care se bazează pe examinare uzuală directă. Codul precizează, pentru CC2, că în momentul instituirii urmăririi speciale aceasta include şi urmărirea curentă. Principiul era deja în P130-2025 şi clarifică o confuzie răspândită în practică, unde am văzut instrumentaţie montată pe construcţii la care urmărirea curentă nu funcţionase niciodată înainte.

Pentru companiile care oferă servicii de monitorizare, obligaţia concretă vine din art. 550 alin. (15): pentru lucrările din CC3 şi CC4, atunci când categoria de urmărire este specială, executantul specializat întocmeşte un proiect tehnologic de monitorizare detaliat pentru fiecare categorie de lucrări, separat de programul proiectantului. Pentru CC2 se poate lucra direct pe baza programului unic indicat de proiectant. Este prima recunoaştere în legislaţia primară a monitorizării ca activitate de sine stătătoare, cu document şi răspundere proprii.

Pentru companiile care contractează aceste servicii, mesajul e direct. Prima verificare este clasa de consecinţe a investiţiei, pentru că de acolo pornesc toate celelalte obligaţii. A doua este nivelul de precizie cerut prin proiect, care ar trebui să devină criteriu de calificare în caietele de sarcini, nu o rubrică formală. A treia ţine de trasabilitate: pentru CC3 şi CC4, toate rezultatele măsurătorilor şi rapoartele de urmărire se introduc într-o bază de date centralizată, parte a cărţii tehnice şi integrată în Registrul Naţional al Construcţiilor. Pentru CC2, integrarea rămâne opţională.

Un aspect pe care piaţa îl subestimează este cine execută. Art. 551 alin. (6) spune că actualizarea graficului de monitorizare şi punerea lui în aplicare revin dezvoltatorului pe perioada execuţiei, prin managerul de proiect, şi beneficiarului după darea în exploatare, iar acesta o poate duce la îndeplinire direct sau printr-o firmă specializată. Obligaţia nu dispare dacă o externalizezi, dar nici nu poate fi ignorată pentru că „nu avem oameni”.

Şi mai este ceva ce lipseşte din discuţia publică: sancţiunile. Art. 570 alin. (1) lit. s) sancţionează neexecutarea obligaţiilor de urmărire a comportării în exploatare la construcţiile din CC3 şi CC4, lit. t) necompletarea şi nepăstrarea cărţii tehnice de către beneficiar sau proprietar, iar lit. u) neexecutarea de către beneficiar a obligaţiilor de urmărire şi a lucrărilor de reparaţii şi consolidări. Amenda este între 20.000 şi 50.000 de lei. Pentru un dezvoltator sau un proprietar de portofoliu, suma în sine nu e descurajantă. Constatarea unei astfel de contravenţii într-un due diligence, însă, schimbă discuţia despre valoarea activului.

Credeţi că piaţa de construcţii din România este pregătită să respecte aceste noi obligaţii sau va fi nevoie de timp şi clarificări suplimentare până când CATUC va funcţiona cu adevărat în practică? Ce mesaj aveţi pentru factorii de decizie din construcţii, la începutul aplicării CATUC?

Nu, piaţa nu este pregătită să aplice CATUC perfect de la început. Prefer să spun asta direct, fără un mesaj liniştitor de faţadă.

Textul aduce o schimbare de fond, iar o schimbare de fond are nevoie de timp ca să fie asimilată de toţi actorii implicaţi: proiectanţi, executanţi, beneficiari, autorităţi. Mai sunt şi puncte care aşteaptă clarificări, pe care noi, ca asociaţie profesională a domeniului - este vorba despre Asociaţia Profesională pentru Monitorizare Geotehnică şi Structurală (APMGS) -, le-am identificat deja şi le vom susţine în etapa de elaborare a legislaţiei secundare. Art. 407 alin. (2) prevede că metodologia de aplicare se stabileşte prin ordin de ministru. Acolo se va decide, de fapt, cât din practica reală de teren ajunge în normă.

Două ne preocupă în mod special.

• Primul este finanţarea urmăririi speciale. P130-2025 cere ca fondurile necesare să fie prevăzute încă de la aprobarea investiţiei. Codul nu preia această prevedere. Fără finanţare asigurată din faza de investiţie, obligaţia rămâne pe hârtie, iar experienţa ultimilor ani arată exact asta.

• Al doilea este autorizarea laboratoarelor care efectuează investigaţiile din cadrul urmăririi speciale. Poziţia asociaţiei este că acestea trebuie efectuate de laboratoare autorizate ISC, pe profilul corespunzător tipului de determinare. Nu e o preferinţă de breaslă: este consecinţa definiţiei investigaţiei din P130-2025, coroborată cu HG 808/2005 şi cu Ordinul MDLPA 838/2021.

Rămân deschise şi întrebări de aplicare: cum se aplică evaluarea la 10 ani pentru construcţiile recepţionate cu mult înainte de intrarea în vigoare a Codului, ce regim juridic va avea certificatul de bună comportare, cum se operaţionalizează baza de date din Registrul Naţional al Construcţiilor şi, mai ales, cum se aplică toate acestea la clădirile aflate în exploatare fără carte tehnică completă. Sunt situaţii foarte frecvente în fondul construit din România.

Mesajul meu pentru factorii de decizie are trei puncte.

• Verificaţi acum în ce clasă de consecinţe se încadrează construcţiile pe care le administraţi sau le dezvoltaţi, folosind anexa nr. 6 la Cod până la apariţia metodologiei.

• Bugetaţi urmărirea comportării în timp din faza de proiectare, nu la recepţie.

• Şi reţineţi art. 550 alin. (18): după evenimente excepţionale, naturale sau antropice, care solicită important construcţia, expertul tehnic realizează o etapă distinctă de monitorizare, în afara programului-cadru. După furtunile şi inundaţiile din vara aceasta, prevederea nu mai e teoretică pentru nimeni.

Am mai trecut, ca industrie, prin momente în care legislaţia a venit înaintea practicii. De fiecare dată, cei care s-au mişcat din timp au avut de câştigat.

Cum este pregătită Sixense România, echipa pe care o conduceţi, să aplice toate aceste noi prevederi şi să vină cu soluţiile necesare?

Pregătirea noastră nu a început acum. Avem 15 ani de activitate exclusiv în urmărirea comportării construcţiilor în timp, o echipă crescută de la 8 la aproape 40 de specialişti, birouri în Bucureşti şi Cluj, şi suntem autorizaţi ca laborator de analize şi încercări în construcţii - autorizaţia ISC nr. 4036/2023, profilurile GTF şi IEX C, în temeiul HG 808/2005. Am investit constant în monitorizare automatizată, cu praguri de siguranţă şi alerte la depăşirea lor, exact tipul de instrumentare pe care Codul îl cere acum pentru CC3 şi CC4.

Ca parte din Sixense Group, Soletanche Freyssinet şi VINCI Construction, avem acces la soluţii validate pe proiecte majore din Europa. Am condus, împreună cu Imperial College London, consorţiul care a elaborat ghidul de referinţă CIRIA C805 privind utilizarea InSAR şi a observaţiei Pământului în infrastructură. Sunt lucruri care contează atunci când discuţi despre nivelul de precizie vizat, pentru că el se demonstrează, nu se declară.

Separat de rolul meu la Sixense România, ca preşedinte al APMGS am participat direct la analiza acestei legi, alineat cu alineat, alături de colegii din asociaţie. Rezultatul acelui exerciţiu este public pe site-ul APMGS, tocmai pentru ca nimeni din industrie să nu pornească de la zero. Ţine de mandatul unei asociaţii profesionale, nu de interesul unei companii.

La nivel de echipă, urmărim fiecare obligaţie nouă din Cod: distincţia dintre programul proiectantului şi proiectul tehnologic al executantului specializat, condiţiile de instrumentare seismică, integrarea datelor în baza centralizată legată de Registrul Naţional al Construcţiilor. Lucrăm de ani buni cu echipamente şi proceduri gândite pentru acest nivel de rigoare, aşa că prevederile confirmă o direcţie pe care o susţineam deja, mai mult decât ne obligă la o schimbare bruscă.

Cea mai importantă pregătire ţine însă de mentalitate. Am susţinut constant, şi ca director de companie, şi ca preşedinte de asociaţie, că datele din monitorizare devin utile abia când ajung în decizii reale, nu arhivate în rapoarte. Fără date, decizia rămâne o ipoteză. CATUC confirmă acum, prin lege, exact această direcţie.

(C)