English
CC Tax Advisory atrage atenţia asupra implicaţiilor negative ale propunerii din al doilea pachet de măsuri fiscale al Guvernului, care prevede conversia obligatorie a împrumuturilor acordate de acţionari în capital social pentru firmele subcapitalizate, potrivit unui comunicat emis redacţiei.
Această măsură, introdusă sub pretextul „reducerii fenomenului de decapitalizare” a companiilor româneşti, riscă să genereze efecte adverse semnificative în mediul de afaceri, suprapunând reglementări excesive peste legislaţia corporativă existentă şi creând premise de insecuritate juridică.
Concret, CC Tax Advisory arată că: măsura nu rezolvă decât scriptic problema societăţilor cu activ net sub jumătate din capitalul social şi echivalează cu o expropriere de facto a banilor pe care asociaţii sau administratorii i-au adus în societăţile comerciale.
Conform proiectului de lege pus în dezbatere publică, dacă o societate înregistrează o valoare a activelor nete sub jumătate din capitalul social şi are datorii către acţionari (împrumuturi sau alte finanţări de la aceştia), iar situaţia nu este remediată în termenul legal, atunci compania va fi obligată să majoreze capitalul social prin conversia acelor creanţe ale acţionarilor în acţiuni/părţi sociale. Cu alte cuvinte, împrumuturile asociatului către propria firmă ar fi transformate forţat în aport la capital, pentru a restabili nivelul minim al activelor nete.
CC Tax Advisory critică această abordare, considerând-o nejustificat de dură şi potenţial contraproductivă. Legislaţia actuală oferă deja mecanisme pentru tratarea firmelor subcapitalizate, fără a fi nevoie de impunerea unor noi constrângeri. Potrivit Legii societăţilor nr. 31/1990, dacă activul net al unei firme scade sub jumătate din capitalul social, societatea este obligată să ia măsuri - fie prin majorarea capitalului, fie prin reducerea capitalului sau chiar dizolvare voluntară. Problema nu este absenţa cadrului legal, ci aplicarea sa deficitară. Autorităţile fiscale au deja la dispoziţie datele relevante (bilanţurile depuse, rapoarte contabile) şi pot identifica oricând firmele subcapitalizate; soluţia ar trebui să fie aplicarea fermă a prevederilor existente, nu introducerea unor obligaţii suplimentare pentru toate companiile.
Potrivit sursei, din analiza CC Tax Advisory, rezultă o serie de riscuri şi efecte colaterale pe care această măsură le-ar putea genera:
-Încălcarea libertăţii financiare şi contractuale: Conversia impusă a împrumuturilor acţionarilor în capital elimină flexibilitatea finanţării companiilor. Multe firme mici se bazează pe împrumuturi temporare de la asociaţi pentru a-şi asigura cash-flow-ul. Obligarea transformării acestor împrumuturi în aport permanent la capital poate descuraja asociaţii să mai finanţeze firmele la nevoie, ştiind că nu îşi vor mai putea recupera fondurile decât eventual prin dividende sau lichidare. Practic, măsura transferă riscul financiar integral pe umerii investitorilor minoritari sau pasivi, care pierd statutul de creditori în favoarea celui de acţionari, fără consimţământul lor explicit.
-Blocarea recapitalizărilor flexibile şi cosmetică contabilă: O conversie forţată nu aduce lichidităţi noi în firmă, ci doar reclasifică datoria în capital propriu. Astfel, măsura are un efect preponderent contabil, „machiază” indicatorii financiari, dar nu rezolvă cauza subcapitalizării (lipsa de fonduri). Mai mult, firmele ar putea fi împiedicate să aleagă soluţii de redresare mai potrivite situaţiei lor (de ex. conversii voluntare eşalonate, atragerea unui investitor extern, restructurarea datoriilor) deoarece li se aplică o regulă rigidă, universală. CC Tax Advisory avertizează că printr-o asemenea reglementare se supra-reglementează guvernanţa corporativă, domeniu care ar trebui lăsat deciziei acţionarilor şi administratorilor, nu forţat prin sancţiuni fiscale.
-Creşterea răspunderii şi a insecurităţii pentru administratori şi investitori: Pachetul fiscal propus transformă organul fiscal (ANAF) într-un „poliţist corporativ”, care nu doar colectează taxe, ci iniţiază insolvenţe şi dizolvări. Proiectul prevede introducerea răspunderii solidare a administratorilor pentru anumite decizii financiare (de exemplu, neregularizarea la timp a dividendelor interimare şi acordarea de împrumuturi către acţionari) şi sancţionează contravenţional abaterile cu amenzi substanţiale. Acest climat de presiune poate determina administratorii să ia decizii pripite de convertire a datoriilor în capital doar de teama sancţiunilor, chiar şi când nu este soluţia optimă de business. Totodată, investitorii minoritari pot fi afectaţi: dacă un asociat majoritar a creditat compania şi îşi converteşte creanţa în acţiuni suplimentare, ceilalţi asociaţi riscă să fie diluaţi dacă nu pot participa cu numerar la majorare, ceea ce poate genera tensiuni între acţionari şi litigii privind drepturile lor.
Cornelia Năstase, CEO al CC Tax Advisory: „Nu ai nevoie de măsuri drastice precum conversia forţată ca să identifici şi să corectezi subcapitalizarea firmelor. Informaţiile despre capitalul social şi activul net există deja în bilanţurile depuse - trebuie doar folosite. În loc să inventăm obstacole noi pentru toţi antreprenorii, ar fi mai simplu şi mai corect să aplicăm legea care există. Recapitalizarea companiilor trebuie încurajată, dar nu cu forţa, ci prin stimulente şi prin eliminarea cauzelor care duc la decapitalizare. CC Tax Advisory apreciază necesitatea de a consolida disciplina financiară şi de a proteja creditorii (inclusiv statul) de firmele cronic subcapitalizate sau folosite în scopuri evazioniste. Cu toate acestea, considerăm că mijloacele alese în Pachetul 2 fiscal sunt excesive. Conversia obligatorie a împrumuturilor în capital social reprezintă o intervenţie dură în relaţiile de afaceri private - echivalează cu o expropriere a banilor pe care persoanele fizice le-au adus ca finanţare în societăţile lor şi poate crea mai multe probleme decât rezolvă. Apreciem necesitatea de a consolida disciplina financiară şi de a proteja creditorii (inclusiv statul) de firmele cronic subcapitalizate sau folosite în scopuri evazioniste. Conversia obligatorie a împrumuturilor în capital social poate crea mai multe probleme decât rezolvă.”
CC Tax Advisory a identifcat 20 de problemel potenţiale în pachetul 2 de măsuri fiscale, pe care le prezintă, succint, mai jos:
Art. I pct. 2 - Inactivitate pentru lipsă cont bancar / nedepunere situaţii financiare (art. 92 alin. (12)).
Problema: sancţiune excesivă vs. faptă formală.
2. Art. I pct. 3 - ANAF obligată să ceară insolvenţă/lichidare după 1 an de inactivitate (art. 92 alin. (41)-(44)).
Problema: mută accentul din administrare fiscală în "iniţiere de proceduri” corporative. Transformă ANAF în „iniţiator de dizolvări”, rol ce excede atribuţiilor fiscale.
3. Art. I pct. 1 - Noi criterii de analiză de risc (card/non-cash, "early warning”, cazier fiscal) (art. 7 alin. (7) lit. e-g).
Problema: criterii vagi -risc de arbitrar şi profilare. lipsă transparenţă asupra ponderilor/algoritmilor -contestabil în instanţă.
4.Art. I pct. 6-8, 10-13 - Fideiusiune obligatorie şi extinsă (art. 186 lit. f, 192 alin. (3) lit. f, art. 193¹, art. 199 alin. (11), art. 200 alin. (3)).
Problema: barieră financiară dură pentru eşalonări/menţineri. transferă riscul fiscal pe beneficiarii reali; dificil de obţinut în practică -blocaj de cash.
5.Art. I pct. 14 - Abrogarea eşalonării simplificate (Cap. IV¹ CPF). Problema: dispare un instrument de conformare pentru debitori mici. va creşte arieratele şi presiunea pe executare.
6. Art. IV - "Îngheţ” pe modificări/menţineri OG 6/2019 până la 31.12.2026 + obligativitate plată 30 zile pentru cereri nesoluţionate.
Problema: retroactivitate de facto asupra aşteptărilor legitime. debitorii rămân fără calea intermediară -risc de insolvenţe evitable.
7.Art. II - Cont bancar obligatoriu pentru toate PJ + bănci nu pot refuza (cu excepţia AML) + amendă.
Problema: conflict potenţial cu ML individualizat. "nu pot refuza” tensionează regimul 129/2019, pune banca între ciocan şi nicovală.
8.Art. III - POS acceptare generalizată (toţi din sfera L. 265/2022), instalare în 30 zile; excepţie doar fără reţele.
Problema: cost fix pentru micro-activităţi/zone slab bancarizate. poate stimula neînregistrarea/”cash only” exact unde conformarea e slabă.
9. Art. V - Cesiune părţi sociale la SRL cu control: garanţii obligatorii dacă există datorii + certificat fiscal la ONRC.
Problema: blochează tranzacţii legitime/M&A la companii cu datorii discutabile. "opozabilitatea” condiţionată -risc de dead-deal şi cost de finanţare mai mare.
10. Art. VI - Capital social minim SRL = 8.000 lei + dizolvare dacă nu majorează în 2 ani.
Problema: barieră la intrare, contrară tendinţei UE de capital minim simbolic.
11.Art. VII - Calendar accelerat pentru curăţarea "inactivilor” (termene 30/90 zile; aplicare după 01.01.2026).
Problema: volum nefezabil pentru ANAF/ONRC într-un an. risc de erori, radieri greşite, prejudicii reputaţionale.
12.Art. VIII-IX - Dizolvare/radiere din oficiu, inclusiv numire lichidator; radiere rapidă dacă nu sunt datorii.
Problema: creditorii privaţi pot fi prinşi pe picior greşit. ferestre procedurale scurte -contestabilitate ridicată.
13. Art. X - ANAF recuperează de la asociaţi cheltuielile de lichidare/dizolvare (răspundere solidară).
Problema: răspundere extinsă fără filtrul "culpei”. loveşte şi pe asociaţii pasivi; stimul pentru optimizări "off-the-books”.
14.Art. XI - Pentru cererile de eşalonare/menţinere nesoluţionate: fideiusiune în 30 de zile.
Problema: condiţie nouă pe proceduri vechi. schimbă regulile în timpul jocului -impredictibil.
15.Art. XII - Protocoale ANAF-ONRC/Ordin comun în 30 zile.
Problema: termen nerealist pentru infrastructură IT şi fluxuri bidirecţionale. implementare grăbită = erori de listare/ştiinţare.
16. Art. XIII - Intrare în vigoare Art. II-III la 01.01.2026 (cont/POS).
Problema: timp scurt pentru conformarea micro-actorilor. lipsesc stimulente/compensaţii
17.Art. XIV pct. 6-10 & 13 - Regim nou PF: servicii de cazare (art. 67, 68(1), 68³), redefinire "închiriere pe termen scurt” (art. 83), regulile de impunere (art. 85), normă minimă 12 SM.
Problema: taie cu aceeaşi foarfecă gazde mici şi operatorii mari. forfetar 30% + 10% final pare simplu. pragul " >7 camere” mută mulţi în activităţi independente peste noapte.
18.Art. XVII - ONJN: avize psihologic & integritate obligatorii la concurs. Problema: criterii sensibile, greu de standardizat. pot genera contestaţii şi blocaje la resurse umane.
19.Bodycam obligatoriu la controale + proceduri video. Problema: GDPR/echilibru probator. fără garanţii clare pentru stocare/acces, probele pot fi contestate.
20.Art. XXIV - Legea 31: interdicţii de dividende/împrumuturi când activul net < ½ capital; noi sancţiuni şi răspunderi; art. 69¹.
Problema: supra-reglementează guvernanţa corporativă prin sancţiuni fiscale. poate bloca recapitalizări flexibile; creşte riscul pentru administratori.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
Opinia Cititorului