CCF: Propunerea Ministerului Finanţelor riscă să blocheze modelele de business integrate şi să crească fiscalitatea pentru companii

Camera Consultanţilor Fiscali (CCF) salută determinarea Guvernului de a abroga impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), dar consideră surprinzătoare noua propunere, motiv pentru care a trimis o adresă către Ministerul Finanţelor, potrivit unui comunicat emis redacţiei.

„În esenţă, noua regulă propusă de MF taxează suplimentar toate societăţile din România care fac parte dintr-un grup naţional sau internaţional, nu pentru lipsa lor de profitabilitate în România, ci pentru simplul fapt că derulează operaţiuni economice şi financiare în cadrul grupului, inclusiv de finanţare. E ca şi cum printr-un instrument fiscal "original” de tip ghilotină intervenim şi chiar facem imposibilă funcţionarea normală a celui mai utilizat model de business din întreaga lume, iar acest lucru contravine nu doar regulilor şi principiilor consacrate şi bine-cunoscute ale UE şi OCDE, ci şi altor tratate internaţionale la care România este parte, inclusiv Tratatul de aderare la UE”, a declarat Doru Dudaş, fost vicepreşedinte ANAF şi director general în Ministerul Finanţelor, actual preşedinte al Comitetului fiscal CCF.

Regula propusă nu mai are caracterul de corecţie a derapajelor unor contribuabili, ci devine ea însăşi un derapaj în materie de legiferare fiscală, care nu-şi găseşte echivalent în cadrul european şi internaţional.

În plus, analiza acestor măsuri relevă şi o altă situaţie neobişnuită. Propunerea nu pare să se alinieze cu doctrina politică a niciunuia dintre partidele componente ale coaliţiei, aşa cum reiese mai jos:

-Perspectiva liberală: Măsurile propuse blochează dezvoltarea economică şi descurajează investiţiile, fiind în contradicţie cu principiile liberale susţinute de PNL;

-Perspectiva social-democrată: Propunerile nu vizează exclusiv multinaţionalele cu performanţe slabe în România, ci penalizează în mod uniform atât investitorii români, cât şi cei străini care îşi îndeplinesc obligaţiile fiscale foarte corect - abordare care nu se aliniază cu doctrina PSD;

-Perspectiva echilibrului economic: Măsurile nu reflectă o abordare echilibrată în sprijinul dezvoltării economice, principiu fundamental pentru UDMR;

-Perspectiva echităţii sociale: Propunerile nu îndeplinesc criteriile unei măsuri echitabile şi în spiritul justiţiei sociale, valori centrale pentru USR.

În nota de fundamentare a propunerii se fac trimiteri la procentul de 3% care ar fi folosit în SUA în cadrul aşa numitului BEAT (base erosion anti-abuse tax, taxă reconfirmată în recentul OBBBA - One Big Beautiful Bill Act).

Pentru a clarifica şi această încercare de a arăta că s-ar fi preluat un mecanism folosit de SUA, adică o bună practică, suntem nevoiţi să precizăm că orice comparaţie este total gratuită şi nefundamentată, atâta timp cât plafonul BEAT se calculează prin raportarea la întreaga bază de cheltuieli deductibile ale unei companii (nu doar la cele de aceeaşi natură cum prevede proiectul propus de MF), iar suma care trece de acest plafon este impozitată la un nivel minim, nicidecum cu rata generală a impozitului pe profit.

"Cu alte cuvinte, propunerea Ministerului Finanţelor modifică radical formula de calcul, dar păstrează în mod artificial procentul de 3% din modelul american, utilizându-l într-un scop diferit faţă de mecanismul BEAT la care se face referire”, a declarat Adrian Luca, prim-vicepreşedinte în Consiliul superior al CCF.

Chiar şi în cazul plafonului de 3% aplicat în Polonia pentru aşa-numite profituri transferate, formula de calcul ţine cont de întreaga masă de cheltuieli potenţial deductibile şi se aplică doar pentru tranzacţii cu parteneri nerezidenţi din jurisdicţii fiscale necooperante sau cu impozitare foarte redusă, nu pentru toate tranzacţiile fireşti şi corecte cu toţi afiliaţii, inclusiv cele cu afiliaţi rezidenţi în România. Prin urmare, propunerea Ministerului Finanţelor nu preia nici mecanismul american şi nici pe cel polonez propriu-zis, ci doar procentul de 3%, aplicat însă "original” după o altă formulă de calcul şi într-un scop complet diferit şi, evident, cu efecte economice negative pentru România.

Conform comunicatului, propunerea aduce cu sine efecte impredictibile, generate si de caracterul său excesiv de general, care ignoră diferenţele inevitabile dintre sectoarele de activitate şi nu ţine cont de performanţa economică a diverselor categorii de contribuabili. În practică, aceasta se traduce printr-o creştere semnificativă a sarcinii fiscale pentru companii - în special pentru cele cu modele de business integrate - ajungând în unele cazuri chiar la aproape 50%, inclusiv pentru grupurile de firme, greu formate în timp, cu capital românesc. Or, un asemenea efect nu are nicio legătură cu obiectivul de creştere a conformării voluntare, pe care propunerea pretinde că îl urmăreşte.

Pentru un investitor străin este cel puţin contrariant că, dacă nu aduce documente, poate să-şi deducă în proporţie de 50% cheltuielile nesemnificative cu maşina de serviciu, dar dacă pe bază de documente aduce din grupul său finanţare de zeci de milioane de euro şi servicii absolut necesare dezvoltării filialei din România la un preţ corect, plăteşte impozitul corect statului, nu poate deduce nimic din aceste cheltuieli.

Pur şi simplu, se ajunge la situaţia aberantă în care investitorul să fie penalizat pentru simplu fapt că face parte dintr-un grup.

Potrivit sursei, în esenţă, propunerea riscă să creeze premisele respingerii modelelor de business integrate, utilizate pe scară largă în economia europeană şi globală, prin limitarea nejustificată a utilizării acestora în România.

Subliniem că acest efect care trebuie înţeles la adevărata sa dimensiune. O companie care poate demonstra, pe bază de documente şi analize bine fundamentate, de ce este mai avantajos şi, în multe cazuri, nu are altă alternativă la împrumutul de la grup (pentru că nu găseşte pe piaţă acel mix între valoare împrumut-preţ-condiţionalităţi), va ajunge la situaţia de a nu-şi putea deduce costurile de finanţare. Aceasta înseamnă, practic, pierderea oricărei competitivităţi externe pentru companiile din România şi blocarea finanţării pentru o mare parte din companiile serioase din România.