Consolidarea fiscală, zdruncinată de şocul energetic cauzat de conflictul din Orientul Mijlociu

Începutul primăverii a găsit economia românească într-un punct de tensiune maximă între consolidarea fiscală internă, presiunile inflaţioniste persistente şi şocul extern generat de criza din Orientul Mijlociu, care a reactivat riscurile energetice globale şi a transmis rapid efecte asupra pieţei combustibililor, asupra costurilor de producţie şi asupra aşteptărilor privind inflaţia. Dacă februarie a fost luna în care Guvernul a încercat să combine relansarea economică cu disciplina bugetară, martie a devenit luna în care Executivul a fost obligat să testeze această construcţie în condiţii de stres: barilul Brent a urcat pe pieţele internaţionale până aproape de 117 dolari, după ce în ianuarie se afla sub 60 de dolari, iar petrolul american WTI a depăşit pragul de 100 de dolari, în contextul blocării efective a Strâmtorii Ormuz de către Iran şi al întreruperii unei cincimi din aprovizionarea mondială cu petrol şi gaze naturale lichefiate. La toate acestea s-a adăugat şi creşterea inflaţiei, care a ajuns luna trecută la 9,87%, ceea ce a determinat Guvernul să adopte măsuri de protecţie pentru consumatorii casnici de gaze, pentru transportatori, pentru fermieri şi pentru protejarea preţurilor alimentelor de bază.

Citeşte Războiul din Iran a generat scăderi la BVB

Tot luna trecută, cu o întârziere de trei luni din cauza divergenţelor din cadrul coaliţiei de guvernare privind pachetele de stimulare a anumitor sectoare de activitate şi privind pachetul social, Guvernul a reuşit să adopte bugetul de stat, care stabileşte o ţintă de deficit de 6,2% din PIB pentru finalul acestui an. Legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat au trecut de Parlament, după şedinţe tensionate în comisiile reunite de buget-finanţe ale celor două Camere ale Legislativului, şi au fost declarate de Curtea Constituţională ca fiind în conformitate cu dispoziţiile actului fundamental al ţării, după ce au fost respinse obiecţiile ridicate de parlamentarii AUR.

Adoptarea celor două legi bugetare şi intrarea lor în vigoare au fost însoţite şi de o reducere la 1% din Produsul Intern Brut a deficitului bugetar la finalul lunii martie 2026, comparativ cu 2,3% din PIB, cât era înregistrat în martie 2025. Mai mult, în cursul lunii trecute, Moody's Ratings a finalizat revizuirea periodică a profilului de credit al României, reconfirmând potenţialul solid de creştere economică pe termen mediu şi capacitatea de rezilienţă a ţării în faţa şocurilor externe, cu perspectivă negativă. Agenţia recunoaşte explicit că măsurile de consolidare fiscală, inclusiv creşterea TVA din 2025 şi îngheţarea cheltuielilor publice în 2026, au început să producă efecte, împingând deficitul pe o traiectorie descendentă, cu o corecţie estimată de aproape 2 puncte procentuale în acest an.

La finalul lunii martie, se poate spune că ţara noastră intră în trimestrul al doilea cu o construcţie macroeconomică mai clară decât la începutul anului, dar şi cu riscuri mai mari: dependenţă de finanţare externă, presiune pe preţuri, vulnerabilitate energetică şi necesitatea de a demonstra că disciplina fiscală poate fi menţinută fără a sufoca relansarea economică.

Citeşte Luna martie în cifre

• Măsuri de protecţie luate prin prisma conflictului din Orientul Mijlociu

Prima mare presiune a lunii a venit din zona energetică. Escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu a schimbat rapid datele de calcul pentru economie, deoarece scumpirea petrolului nu mai reprezenta doar o evoluţie de piaţă, ci un risc direct pentru inflaţie, pentru transporturi, pentru agricultură, pentru industria alimentară şi pentru puterea de cumpărare a populaţiei. În aceste condiţii, Guvernul a declarat, prin ordonanţă de urgenţă, situaţie de criză pe piaţa ţiţeiului şi a produselor petroliere, respectiv benzină şi motorină, pentru perioada 1 aprilie-30 iunie 2026, cu posibilitatea prelungirii succesive pentru perioade de cel mult trei luni, atât timp cât persistă cauzele care au determinat criza. Măsura a fost gândită ca un cadru de intervenţie flexibil, care să permită evaluarea periodică a impactului şi ajustarea deciziilor în funcţie de evoluţia pieţei.

În zona gazelor naturale, Executivul a încercat să evite transmiterea integrală a şocurilor externe către consumatorii casnici, menţinând preţul plafonat la gaze pentru perioada 1 aprilie 2026-31 martie 2027. Mai mult, Guvernul a decis obligarea producătorilor de gaze naturale din ţara noastră să comercializeze cantităţile destinate populaţiei şi producătorilor de energie termică pentru consumul populaţiei la preţul de 110 lei/MWh. Intervenţia are loc la nivelul producătorului, nu la nivelul consumatorului final, astfel încât furnizorii să achiziţioneze gazele la un cost predictibil, expunerea la volatilitatea pieţei regionale să fie redusă, iar şocurile externe să fie limitate înainte de a ajunge în factura casnică. Transportatorii au primit, la rândul lor, o măsură de sprijin calibrată direct pe creşterea preţului motorinei. Guvernul a prelungit până la finalul anului schema de ajutor de stat pentru compensarea creşterii preţului motorinei, prin compensarea parţială a accizei, cu un buget de peste 650 milioane lei şi cu peste 6.200 de operatori economici eligibili. Compensarea se aplică diferenţiat: 40 de bani pe litru pentru motorina cumpărată între 1 octombrie şi 31 decembrie 2025, 65 de bani pe litru pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2026 şi 85 de bani pe litru pentru intervalul 1 aprilie-31 decembrie 2026, perioadă pentru care este menţionată şi valoarea de 1.954,29 lei la 1.000 de litri. Plăţile se fac din bugetul Ministerului Finanţelor, în limita bugetului alocat schemei, iar firmele trebuie să deţină un cont special la Trezorerie pentru subvenţii şi transferuri. În plus, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Transporturilor urmează să analizeze trimestrial condiţiile pieţei şi contextul economic, cu posibilitatea modificării valorii ajutorului de stat.

Pentru fermieri, Guvernul a mers pe mecanismul reducerii accizei la motorina utilizată în agricultură, alocând 620 milioane lei din bugetul Ministerului Agriculturii pentru anul 2026. Banii sunt destinaţi plăţilor aferente ajutorului de stat pentru perioada iulie-decembrie 2025, iar pentru anul 2026 diferenţa de acciză returnată fermierilor sub formă de rambursare este de 2,697 lei/litru. Rata accizei reduse a fost stabilită la 106,72 lei/1.000 litri, reprezentând conversia ratei minime europene de 21 euro/1.000 litri, la cursul de 5,0821 lei/euro stabilit la 1 octombrie 2025. Subvenţia acoperă diferenţa dintre acciza standard de 2.804,29 lei/1.000 litri şi rata redusă aplicabilă sectorului agricol, iar plăţile sunt procesate prin APIA. În termeni economici, măsura este importantă nu doar pentru fermieri, ci şi pentru preţurile alimentelor, deoarece costul combustibilului intră direct în lucrările mecanizate din sectorul vegetal, zootehnic şi de îmbunătăţiri funciare.

Presiunea preţurilor din energie asupra alimentelor a determinat Guvernul să prelungească până la 30 iunie 2026 plafonarea adaosului comercial la alimentele de bază, menţinând mecanismul introdus prin OUG nr. 67/2023. Lista produselor vizate include pâine albă simplă, lapte de consum, telemea de vacă vrac, iaurt simplu, făină, mălai, ouă, ulei de floarea-soarelui, carne proaspătă de pui şi porc, legume şi fructe proaspete, cartofi, zahăr, smântână, unt şi magiun. Guvernul a încercat astfel să limiteze efectul combinat al scumpirii energiei, al costurilor de transport şi al inflaţiei alimentare asupra coşului de consum de bază, într-un moment în care rata anuală a inflaţiei a revenit pe creştere.

• Bugetul de stat, construit pe o creştere economică de 1%

Adoptarea bugetului de stat a reprezentat al doilea mare moment al lunii martie. România a intrat în anul bugetar cu o întârziere de aproape trei luni, iar legea bugetului de stat pe 2026 a fost votată de Parlament abia la 20 martie, cu 319 voturi „pentru”, 104 voturi „împotrivă” şi o abţinere. Legea bugetului asigurărilor sociale de stat a fost adoptată cu 314 voturi „pentru”, 105 voturi „împotrivă” şi 12 abţineri. Procesul a fost marcat de cinci zile de dezbateri şi de un blocaj în coaliţie, generat de disputa dintre PSD şi PNL pe tema unui amendament privind ajutoarele pentru persoanele vulnerabile. Compromisul politic a constat în mutarea unui miliard de lei la Ministerul Muncii, de la Ministerul Justiţiei, şi amânarea plăţii unor despăgubiri salariale câştigate de magistraţi în instanţă. Ulterior, AUR a contestat pachetul bugetar la Curtea Constituţională, dar CCR a respins obiecţiile pe 26 martie, iar legea bugetului de stat a fost publicată în Monitorul Oficial din 27 martie şi a intrat în vigoare.

Bugetul pentru 2026 este construit pe o creştere economică estimată la 1%, un PIB nominal de 2.045,2 miliarde lei, un deflator de 6,1%, o majorare a câştigului salarial mediu net lunar cu 5,5% şi o inflaţie medie anuală prognozată la 6,5%. Veniturile totale ale bugetului general consolidat sunt estimate la 736,5 miliarde lei, iar cheltuielile la 864,3 miliarde lei, respectiv 42,3% din PIB. Deficitul bugetar este proiectat la 127,7 miliarde lei, echivalentul a 6,2% din PIB. În paralel, plafoanele fiscal-bugetare stabilesc un deficit de 6,2% din PIB în 2026 şi 5,1% în 2027, cheltuieli de personal de 8,2% din PIB în 2026 şi 7,9% în 2027, precum şi un plafon al datoriei publice de 62,5% din PIB la finalul anului.

Construcţia bugetară arată o încercare de a ţine sub control cheltuielile curente fără a sacrifica investiţiile. Cheltuielile de personal sunt estimate la 168,3 miliarde lei, respectiv 8,2% din PIB, faţă de 167,7 miliarde lei şi 8,8% din PIB în 2025, ceea ce indică o scădere ca pondere în economie, chiar dacă valoarea nominală rămâne aproape neschimbată.

Cheltuielile cu bunuri şi servicii sunt estimate la 105,3 miliarde lei, adică 5,2% din PIB, iar cele cu asistenţa socială la 249,2 miliarde lei, respectiv 12,2% din PIB, în scădere faţă de 13,1% din PIB în 2025. Presiunea cea mai vizibilă vine din zona dobânzilor, care cresc de la 50,5 miliarde lei în 2025 la 60,8 miliarde lei în 2026, ajungând la aproximativ 3% din PIB.

Cu alte cuvinte, costul datoriei publice începe să consume un spaţiu bugetar tot mai mare, într-un moment în care statul are nevoie de resurse pentru investiţii, protecţie socială şi apărare.

Investiţiile sunt prezentate ca principalul pilon al politicii economice pentru 2026. Volumul total al investiţiilor ajunge la aproximativ 164 miliarde lei, cu aproape 25,8 miliarde lei mai mult decât în 2025, ceea ce ridică ponderea acestora la peste 8% din PIB, faţă de 7,2% în anul precedent. Fondurile europene depăşesc 110 miliarde lei, adică aproximativ două treimi din totalul investiţiilor. Fondurile externe nerambursabile postaderare sunt estimate la 51,3 miliarde lei, în creştere cu 42% faţă de 2025, granturile PNRR la 41,4 miliarde lei, în creştere cu 43%, împrumuturile PNRR la 12 miliarde lei, iar avansurile prin instrumentul SAFE la peste 6 miliarde lei. În plus, programele naţionale de finanţare, inclusiv cele din apărare, ajung la 56,8 miliarde lei. Bugetul încearcă astfel să păstreze investiţiile la un nivel ridicat, dar o face într-o dependenţă puternică de fonduri europene, PNRR şi împrumuturi.

• Moody's ne menţine ratingul de ţară

Ultima lună a primului trimestru a venit şi cu o veste bună: agenţia de evaluare financiară Moody's Ratings a finalizat revizuirea periodică a profilului de credit al României, reconfirmând potenţialul solid de creştere economică pe termen mediu şi capacitatea de rezilienţă a ţării în faţa şocurilor externe. Agenţia Moody's confirmă că măsurile fiscale adoptate începând cu iulie 2025 au avut un impact pozitiv asupra perspectivelor bugetare ale României. Ca urmare a acestor decizii, deficitul bugetar este pe o traiectorie descendentă clară: de la un vârf de 9,3% din PIB în termeni ESA în 2024, agenţia estimează o reducere până la 8,2% în 2025 şi până la 6,3% din PIB la finalul anului 2026.

Deşi datoria guvernamentală este prognozată să atingă 62,9% din PIB în 2027 şi să se stabilizeze la aproximativ 65%, Moody's consideră că România păstrează o capacitate de plată a datoriilor care rămâne robustă. Totuşi, agenţia notează potenţialele riscuri pentru perspectiva unei reduceri suplimentare a deficitului dincolo de anul 2026 şi a unei stabilizări a poverii datoriei la un nivel corespunzător ratingului Baa3.

Ministerul Finanţelor a continuat, în paralel, să joace pe două planuri: consolidare fiscală şi finanţarea necesarului statului. Ministrul Alexandru Nazare a anunţat că deficitul bugetar din primul trimestru a coborât la 22 miliarde lei, faţă de peste 44 miliarde lei în aceeaşi perioadă din 2025, ceea ce înseamnă o reducere de la 2,3% din PIB la 1% din PIB. În acelaşi timp, ţinta de deficit de 6,2% din PIB pentru finalul anului a fost reafirmată ca obiectiv central, pe fondul angajamentului de reducere a deficitului sub 3% din PIB până în 2030.

Pe zona finanţării interne, programul FIDELIS a continuat să arate apetitul populaţiei pentru titlurile de stat, în special pe scadenţe lungi. În primele trei luni ale anului 2026, cele trei ediţii FIDELIS au atras subscrieri de peste 4,07 miliarde lei, prin 45.234 de ordine. Componenta donatorilor-investitori a depăşit 270,20 milioane lei, prin 6.540 de ordine.

Faptul că populaţia subscrie masiv pe maturităţi lungi indică, pe de o parte, încredere în stat ca debitor, iar, pe de altă parte, că titlurile de stat rămân un refugiu pentru economii într-un mediu cu inflaţie ridicată şi dobânzi încă atractive.

Ministerul Finanţelor a bifat şi un pas important în procesul de aderare la OCDE, prin obţinerea Avizului Formal al Comitetului de Analiză Economică şi de Dezvoltare. Evaluarea a vizat existenţa unui cadru solid de politici macroeconomice, capacitatea sistemului financiar de a rezista şocurilor, compatibilitatea politicilor structurale cu performanţa economică şi funcţionarea eficientă a instituţiilor. Din perspectivă politică şi economică, acest aviz susţine narativul Guvernului privind credibilitatea externă, dar nu elimină presiunile interne: deficitul rămâne ridicat, datoria publică se apropie de praguri sensibile, iar inflaţia a revenit pe creştere.

• Creşterea preţurilor alimentelor şi serviciilor, rol decisiv în majorarea inflaţiei

Datele INS privind inflaţia au fost, probabil, cel mai important semnal macroeconomic al lunii martie. Rata anuală a inflaţiei a urcat la 9,87%, de la 9,31% în februarie, confirmând că şocurile energetice şi presiunile interne nu au fost absorbite, ci au început să se reflecte din nou în preţuri. Serviciile au continuat să conducă valul scumpirilor, cu un avans anual de 11,05%, urmate de mărfurile nealimentare, care s-au scumpit cu 10,89%, şi de produsele alimentare, cu 7,67%. Indicele preţurilor de consum în martie faţă de februarie a fost de 100,78%, ceea ce indică o creştere lunară de 0,78%, iar inflaţia de la începutul anului, raportată la decembrie 2025, a ajuns la 2,3%. Rata medie a modificării preţurilor de consum în ultimele 12 luni, aprilie 2025-martie 2026, faţă de precedentele 12 luni, a fost de 8,5%.

Indicatorul armonizat al preţurilor de consum confirmă aceeaşi direcţie. IAPC a crescut în martie cu 0,92% faţă de februarie, până la 100,92%, iar rata anuală calculată pe baza acestui indicator a fost de 9% comparativ cu martie 2025. Media ultimelor 12 luni a indicat o creştere de 7,6% faţă de intervalul similar anterior. Aceste date sunt esenţiale deoarece arată că inflaţia nu mai este doar o problemă legată de preţurile administrate sau de efecte statistice, ci se menţine la un nivel ridicat pe componente largi ale consumului. Serviciile, cu o creştere de peste 11%, indică presiuni interne persistente, în timp ce mărfurile nealimentare reflectă atât energia şi combustibilii, cât şi costurile de producţie şi transport.

BNR a anticipat această deteriorare a tabloului inflaţionist, avertizând că rata anuală a inflaţiei va accelera în perioada martie-iunie 2026 peste nivelurile anticipate anterior, în principal ca efect al scumpirii combustibililor, determinată de creşterea semnificativă a cotaţiilor petrolului şi gazelor naturale pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu. Banca centrală revizuise deja în sens ascendent prognoza de inflaţie pentru finalul anului 2026, la 3,9%, faţă de estimarea anterioară de 3,7%, şi estima o temperare la 2,7% până la sfârşitul anului 2027. Dar datele din martie arată că drumul către revenirea în intervalul ţintit rămâne dificil, mai ales dacă preţurile energiei se menţin la niveluri ridicate şi dacă scumpirea combustibililor se propagă în lanţurile de aprovizionare.

Tot în martie, Consiliul general al Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială din cadrul BNR a menţinut rata amortizorului anticiclic de capital la 1%, pe fondul intensificării riscurilor geopolitice, în special în contextul reaprinderii conflictelor din Orientul Mijlociu. Decizia arată că banca centrală consideră sistemul bancar suficient de lichid şi solvabil pentru a susţine accesul la finanţare al debitorilor eligibili, dar şi că acumularea de rezerve de capital rămâne necesară într-un mediu de risc sistemic în creştere. Cu alte cuvinte, banca centrală nu blochează creditarea, dar nici nu relaxează vigilenţa.

• Salariul minim brut, majorat de la 1 iulie 2026

În plan social, Guvernul a decis majorarea salariului minim brut pe ţară garantat în plată la 4.325 lei lunar începând cu 1 iulie 2026, faţă de 4.050 lei în prezent. Măsura are o dublă semnificaţie: pe de o parte, încearcă să compenseze parţial pierderea de putere de cumpărare generată de inflaţie, iar, pe de altă parte, adaugă presiune asupra costurilor salariale ale firmelor, într-un moment în care energia, combustibilii şi finanţarea sunt deja mai scumpe. Într-o economie cu inflaţie de aproape 10%, majorarea salariului minim poate susţine consumul, dar riscă să alimenteze, prin costuri, o parte din presiunile inflaţioniste dacă nu este însoţită de productivitate şi de stabilizarea preţurilor energiei.

Luna martie a adus şi o schimbare de viziune privind rolul statului în economie. Guvernul a adoptat un proiect de ordonanţă de urgenţă pentru protejarea intereselor naţionale în domenii strategice, prin care statul ar putea utiliza instrumente economice pentru menţinerea şi valorificarea capacităţilor industriale strategice atunci când operatorii care le deţin se confruntă cu dificultăţi financiare. Sunt vizate domenii precum industria extractivă, oţelul, aluminiul, cimentul, produsele chimice, industria de apărare, tehnologia informaţiei, industria maritimă şi portuară, transportul energiei electrice, gazelor, ţiţeiului şi combustibililor, precum şi producţia, distribuţia şi stocarea de gaze, energie electrică, energie termică, ţiţei şi combustibili. Actul normativ prevede inclusiv dreptul de preempţiune al statului asupra unor active sau participaţii şi mecanisme de intervenţie atunci când funcţionarea unor infrastructuri strategice este afectată sau există riscul afectării acestora. În contextul crizei energetice şi al tensiunilor geopolitice, această direcţie arată o revenire a statului ca actor economic de protecţie, nu doar ca reglementator.

În aceeaşi logică se înscriu şi modificările privind Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi preluarea unor creanţe asupra societăţilor cu capital de stat sau asupra unor societăţi private declarate de interes strategic. Practic, Guvernul doreşte clarificarea mecanismelor prin care statul poate administra creanţe publice şi strategice, mai ales în situaţii de insolvenţă sau executare silită, şi să prevină pierderea unor active relevante pentru economia naţională. Este o direcţie care poate fi justificată prin riscurile geopolitice şi industriale, dar care va depinde de modul concret de aplicare, deoarece linia dintre protejarea interesului strategic şi intervenţionismul economic discreţionar este una foarte fină.