• A fost odată "deceniul de aur"
Anii "60-'70 au reprezentat perioada de glorie a economiei greceşti, cu o creştere de aproape 8% pe an, investiţii în expansiune şi un regim fiscal stabil. PIB-ul pe cap de locuitor ajunsese de la 60% la 80% din media UE. Grecia era atractivă pentru afaceri, cu o politică monetară credibilă şi stabilitate socială. Dar, odată cu criza petrolului din 1973 şi căderea dictaturii militare, motorul economic a început să scârţâie.
Din 1979, Grecia a intrat într-un con de umbră economic. În 1987, PIB-ul era similar cu cel de la finalul anilor "70. Inflaţia a crescut, şomajul s-a accentuat, iar deficitul public a devenit nesustenabil. Evaziunea fiscală s-a extins, iar investiţiile străine au scăzut drastic.
În anii "90, guvernele au încercat stabilizarea fiscală şi monetară, în perspectiva aderării la zona euro. Reformele au fost parţial implementate, iar datoria publică a rămas la niveluri ridicate - în jur de 100% din PIB.
• Boom-ul pe credit şi iluzia prosperităţii
În 2001, Grecia a intrat în zona euro. Următorii ani au adus o creştere economică aparentă, dar nesustenabilă, bazată pe consum şi împrumuturi ieftine. Cheltuielile guvernamentale au crescut cu 4,7% anual - dublu faţă de media zonei euro. Importurile au explodat, iar exporturile au rămas modeste. Iluzia prosperităţii a fost spulberată de criza financiară globală.
• Radicalizarea scenei politice
Începând cu 2010, Grecia a fost teatrul unor mişcări sociale ample - greve generale, ocupări ale pieţelor şi clădirilor publice, proteste spontane, revolte locale împotriva proiectelor de infrastructură impuse de sus. Această efervescenţă a dus la o erodare accelerată a partidelor tradiţionale - în special PASOK şi Noua Democraţie - percepute ca vinovate de impunerea măsurilor de austeritate dictate de troica internaţională (UE, BCE, FMI). În paralel cu ascensiunea unei stângi radicale (personificată de SYRIZA), pe partea cealaltă a spectrului politic, un segment semnificativ al populaţiei, deziluzionat, izolat şi dezorientat, a fost atras de mesajele naţionaliste, autoritare şi xenofobe ale formaţiunii Zori Aurii. Aceasta a obţinut peste 6% din voturi la alegerile din 2012, pătrunzând în Parlament pentru prima oară şi devenind o prezenţă notabilă în peisajul politic grec.
• Tactici, retorică şi rădăcini
Zori Aurii a combinat discursul populist cu o estetică paramilitară şi acţiuni violente, promovând un model autoritar de "lege şi ordine" care a rezonat cu segmente ale clasei muncitoare şi ale micii burghezii, afectate grav de criză. Spre deosebire de stânga colectivistă, neonaziştii au captat acele straturi ale societăţii care nu s-au implicat în acţiuni colective şi care au internalizat disperarea într-un mod individualist, căutând ţapi ispăşitori în rândul imigranţilor, minorităţilor şi politicienilor. În mod periculos, mass-media, în căutare de audienţă, a contribuit la legitimarea acestei formaţiuni prin promovarea vizibilităţii sale, tolerând chiar agresiuni televizate în direct. În acelaşi timp, autorităţile şi partidele mainstream au adoptat un discurs din ce în ce mai apropiat de cel al extremei drepte, contribuind la normalizarea ideilor rasiste şi autoritare - o spirală ce a culminat cu uciderea rapperului antifascist Pavlos Fyssas în 2013, moment care a determinat declanşarea unor acţiuni legale împotriva liderilor Zori Aurii, acuzaţi de constituirea unei organizaţii criminale.
• Neofascismul ca reflex al unei crize de hegemonie
Criza politică grecească nu a fost doar o ruptură a guvernării, ci o criză de hegemonie: ruptura dintre cetăţeni şi sistemul reprezentativ, dintre masele populare şi elita politică. În acest vid de legitimitate, extrema dreaptă s-a prezentat ca o alternativă "anti-sistem", deşi în esenţă a reflectat o versiune radicalizată a unor tendinţe deja prezente în politica oficială: demonizarea imigranţilor, restrângerea libertăţilor civile, impunerea unei autorităţi brute în numele "salvării naţiunii". Este important de subliniat că ascensiunea neofascismului în Grecia nu a fost un accident izolat, ci parte dintr-un curent european mai larg, în care democraţia este subminată în numele "eficienţei economice", iar formele postdemocratice de guvernare alimentează resentimentul şi extremismul.
• Lecţiile greceşti
Experienţa grecească arată că, în absenţa unui răspuns democratic, solidar şi eficient la crizele sociale, terenul este fertil pentru forţe autoritare care canalizează frustrarea în ură şi violenţă. Apărarea democraţiei înseamnă nu doar combaterea directă a neofascismului, ci şi reconstrucţia încrederii sociale, a participării colective şi a justiţiei economice; tocmai aceste dimensiuni au fost sacrificate în Grecia în numele austerităţii.
• Trei planuri de salvare, doar unul dus la capăt
Între 2010 şi 2018, Grecia a primit 275 miliarde de euro în cadrul a trei programe de asistenţă. Doar ultimul, început în 2015, a fost dus la bun sfârşit. Primele două au eşuat din cauza crizelor politice şi populismului intern. Creditorii au impus reforme dure, iar Grecia a trebuit să promită excedente bugetare anuale de 3,5% din PIB până în 2022, şi de 2,2% până în 2060. Datoria rămânea la ieşirea din criza profundă, cea mai mare din UE - 179% din PIB la finalul programului.
• După criză, o redresare fragilă
În 2022, Grecia a ieşit şi din supravegherea extinsă a Comisiei Europene. Bugetul este pe plus, rata şomajului a scăzut la 10% în 2023, iar încrederea investitorilor este în creştere, dar încă precară. Randamentele obligaţiunilor sunt semnificativ mai mici decât în 2010. Evaziunea fiscală continuă să fie o problemă gravă, iar sustenabilitatea datoriei rămâne sub semnul întrebării, mai ales în contextul noilor turbulenţe economice globale şi al încetinirii creşterii în zona euro.
Grecia are acum ocazia să îşi reclădească economia pe baze solide. Dar pentru asta are nevoie de voinţă politică, reforme reale şi o administraţie eficientă. Experienţa crizei a arătat cât de mult poate costa amânarea deciziilor dure.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.05.2025, 07:42)
Frumos parcurs pentru societatea greceasca. Trebuie multa minte ca sa il parcurgi.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Vîjeu în data de 14.05.2025, 15:42)
trebuie dnul: Peiu de la bun început
doar dînsul e capabil să combate crize (fie grecești, fie rumenești)
2. Era bine sa reamintiti cauzele in Grecia
(mesaj trimis de Opinie în data de 14.05.2025, 11:45)
Cauzele crizei din Grecia sunt similare cu altele dar s a ajuns atit de departe cu consecintele pentru ca au trucat indicatorii financiari, au cheltuit excesiv cu inarmarea si nu colectau taxe, iar populatia era si ea supraindatorata. Seamana cu Romania 2025, mai ales ca si acolo criza a dus la instabilitate politica, si aceasta a inrautatit criza, in avalansa!
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.05.2025, 12:30)
Au inceput sa scada preturile in magazine, vor sa ne pacaleasca. Nu vrem preturi mici, vrem cafea si banane produse in Romania, de producatori locali nu de straini, de la straini!
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.05.2025, 12:45)
Criza din Grecia n-a fost adusa de extrema stanga sau extrema dreapta, ci de catre centristi, de catre partidele clasice gen pnl-psd.
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.05.2025, 14:04)
1. Grecia a mințit cu Goldamn Sachs pentru aderarea la zona Euro.
2. Neavând posibilitatea deprecierii monedei, s-au ajustat exclusiv prin austeritate.
România n-are nicio legătură cu criza din Grecia!!!
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.05.2025, 15:07)
Bancherii nemti i-au invatat pe Greci cum sa 'maseze' cifrele sa iasa bine.
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.05.2025, 20:55)
Eu n-am opinii, informația corectă este Goldman Sachs, nicio legătură cu bancherii nemți.
5.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.05.2025, 21:30)
Nu se face nimic in zona euro fara ca nemtii sa fie implicati. Goldman are ramuri in multe tari straine, nu doar in SUA, baietii care au facut contabilitatea erau nemti, nu americani.