Procedura deficitului excesiv pentru Finlanda transmite un semnal negativ privind perspectivele fiscale din UE

Finlanda a fost unul dintre cei 11 membri fondatori ai zonei euro, care au adoptat moneda unică la 1 ianuarie 1999.

Ţara nordică, renumită pentru prudenţa sa fiscală, a intrat în zona euro cu o datorie publică aflată sub pragul de 50% din PIB. A urmat o perioadă de creştere economică, pe fondul menţinerii relative stabile a datoriei publice, iar consecinţa a fost reducerea ponderii datoriei în PIB până la circa 41% în 2002, când au intrat în circulaţie bancnotele şi monedele euro.

Situaţia s-a schimbat radical după criza financiară globală din a doua jumătate a anilor 2000. Datoria a crescut accelerat şi a depăşit pragul de 60% din PIB în 2013, iar în T2 2025 a ajuns la 88,3% din PIB (vezi graficul 1).

Atunci Finlanda cerea aplicarea unor măsuri dure de austeritate, în special pentru ţări mici precum Grecia sau Portugalia, care erau acuzate că au trăit prea mult timp peste posibilităţi.

Divergenţa dintre creşterea economiei şi creşterea datoriei publice a înregistrat o creştere masivă în două etape: pe fondul măsurilor fiscale din pandemie şi în urma războiului din Ucraina.

Astfel, de la intrarea în zona euro, datoria publică a Finlandei crescut de aproape 4 ori, în timp ce PIB-ul a crescut de numai două ori. Din 2013 până în 2025 datoria publică s-a dublat, până la circa 246 de miliarde de euro, pe fondul unei creşteri cu circa 37% a Produsului Intern Brut, până la circa 278 de miliarde de euro.

Cu alte cuvinte, se poate spune că Finlanda a ajuns acum în situaţia în care poate fi acuzată că a trăit peste posibilităţi şi are nevoie de programe de austeritate solide, capabile să oprească traiectoria nesustenabilă a datoriei publice. Experienţa altor economii europene arată că depăşirea pragului de 100% din PIB pare să fie punctul de la care nu mai există întoarcere.

Acesta este contextul în care Comisia Europeană a anunţat deschiderea procedurii de deficit excesiv (EDP) pentru Finlanda, ca urmare a persistenţei unui deficit bugetar de peste 4% din PIB.

"Intrarea Finlandei în procedura UE privind deficitul excesiv este un semnal de alarmă. Nu uitaţi că această ţară a fost cândva un model de austeritate fiscală în zona euro. Situaţia dificilă în care se află este un avertisment cu privire la ceea ce se întâmplă când creşti cheltuielile pentru apărare şi susţii Ucraina fără a conveni asupra unor măsuri fiscale compensatorii în alte părţi ale bugetului", a scris jurnalistul Wolfgang Munchau, de la Eurointelligence, pe contul său de Twitter.

Petteri Orpo, premierul Finlandei, a declarat că această evoluţie era de aşteptat şi a subliniat că deteriorarea situaţiei fiscale a ţării se datorează "în principal consecinţelor economice ale războiului Rusiei în Ucraina", după cum scrie Helsinki Times.

Cotidianul finlandez mai arată că deficitul bugetar a fost de 4,3% în 2024, iar prognoza pentru 2025 arată un deficit de 4,5%, în timp ce prognoza pentru datoria publică arată un nivel de 92,3% în 2027.

Euractiv scrie că Finlanda este unul dintre cele 16 state membre care au activat în acest an "clauza naţională de salvgardare" a UE, care îi permite să cheltuiască până la 1,5 % din PIB-ul său pentru apărare, fără a încălca limita deficitului bugetar.

Cu toate acestea, Finlanda nu a putut beneficia de flexibilitatea oferită de normele Comisiei Europene, care permit excluderea unor cheltuieli militare la evaluarea deficitului, în condiţiile în care doar un punct procentual din cele 4,3 a fost atribuit apărării, adică deficitul exclusiv cheltuielile militare s-a menţinut peste pragul de 3%.

Conform declaraţiilor lui Valdis Dombrovskis, comisarul european pentru economie, creşterea explozivă a deficitului bugetar al Finlandei, care era de numai 0,9% în 2022, nu poate fi explicată doar prin creşterea cheltuielilor militare, după cum mai arată Euractiv, ci trebuie luate în considerare "circumstanţele excepţionale" ale ţări, în condiţiile în care "războiul Rusiei a subminat încrederea investitorilor şi a consumatorilor".

Reuters mai arată că "sancţiunile impuse Rusiei au afectat negativ exporturile şi turismul, în condiţiile în care incertitudinile comerciale globale au, de asemenea, un impact semnificativ".

Dombrovskis a mai precizat că decizia Helsinki-ului de a închide frontiera terestră cu Rusia a încetinit şi mai mult creşterea economică, pe fondul unei scăderi masive a turismului.

Ultimele prognoze ale CE arată o creştere de 0,1% a economiei Finlandei în 2025, în scădere de la 0,4% în anul precedent, iar cel mai recent raport de ţară de la CE arată că scăderea consumului a condus la scăderea veniturilor din TVA pentru guvernul de la Helsinki, în timp ce rata ridicată a şomajului a redus veniturile din impozitul pe venit.

Inclusiv ministrul de finanţe Riikka Purra a recunoscut că depăşirea limitei deficitului bugetar nu a fost determinată de creşterea cheltuielilor militare, ci de "tendinţa de scădere a veniturilor", în condiţiile "creşterii rapide a cheltuielilor pentru protecţie socială".

O serie de analişti independenţi susţin că aplicarea EDP Finlandei, procedură "rezervată" de obicei ţărilor de la periferia zonei euro, reprezintă un semnal care nu prevesteşte lucruri bune în Europa, mai ales că "Finlanda era lăudată, nu cu mult timp în urmă, pentru sistemul său educaţional şi capacitatea de inovaţie", iar acum "are a doua rată a şomajului din UE, pe fondul unor cheltuieli sociale care cresc rapid şi provoacă presiuni bugetare tot mai mari".

Convergenţa unor astfel de tendinţe negative se observă la nivelul tuturor economiilor din UE, care sunt marcate de scăderea persistentă a veniturilor bugetare din impozitele pe venituri şi profituri, pe fondul creşterii cheltuielilor sociale, determinată de scăderea competitivităţii Europei la nivel internaţional.

Fără anunţarea unor măsuri de austeritate credibile, plasarea Finlandei în procedura de deficit excesiv va fi urmată de creşterea costurilor de finanţare, atât la nivel naţional cât şi la nivel european, pe fondul unor reacţii defensive ale investitorilor, iar la nivel continental poate apărea un efect de contagiune foarte greu de controlat.