Criza energetică, nerezolvată de guvernul Bolojan

Luna august a găsit România într-o situaţie pe care, cu numai câteva luni înainte, instituţiile statului ar fi prezentat-o drept improbabilă: fără Guvern cu puteri depline, cu două reactoare nucleare scoase temporar din producţie din cauza celui mai scăzut debit al Dunării din istoria măsurătorilor, cu drone pătrunse repetat în spaţiul aerian naţional sau ajunse în apropierea infrastructurii energetice strategice din Marea Neagră, cu o datorie publică trecută de pragul legal de 60% din PIB şi cu un conflict deschis între Guvern şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având o miză de aproximativ 5 miliarde lei. Peste toate acestea, termenul-limită de 31 august pentru închiderea PNRR a transformat ultima lună de vară într-o cursă contra cronometru pentru salvarea unor investiţii şi reforme de miliarde de euro.

La 31 august, România ajunsese la 118 zile de guvernare interimară. Cabinetul condus de Ilie Bolojan, demis prin moţiunea de cenzură din 5 mai, a continuat să administreze ţara cu atribuţii limitate, în timp ce preşedintele Nicuşor Dan şi partidele parlamentare nu au reuşit să formeze o majoritate pentru învestirea unui nou Executiv. Blocajul politic nu a împiedicat statul să se confrunte cu situaţii care cereau decizii rapide şi coordonare la cel mai înalt nivel. Dunărea a coborât la Baziaş spre 1.300 de metri cubi pe secundă, deşi documentaţiile tehnice considerau anterior drept cel mai grav scenariu un debit de 2.000 de metri cubi pe secundă. Media lunii august este de aproximativ 3.900 de metri cubi pe secundă, iar media anuală ajunge la 5.500 de metri cubi pe secundă. România a intrat, aşadar, într-un teritoriu hidrologic pentru care modelele, infrastructura şi procedurile nu fuseseră proiectate.

În acelaşi timp, ameninţarea militară de la frontiera estică a încetat să mai fie o succesiune de incidente izolate. Două drone de tip Gerbera au fost găsite în derivă lângă proiectul strategic Neptun Deep şi distruse controlat de scafandrii militari, o dronă s-a prăbuşit lângă Luncaviţa, o alta a fost doborâtă de un avion F-18 spaniol aflat în misiune NATO, iar la 20 august o nouă dronă a traversat spaţiul aerian din zona Galaţi şi s-a prăbuşit într-o zonă nelocuită din judeţul Tulcea. Seria a fost completată de noi alerte RO-Alert transmise populaţiei din judeţul Tulcea. România nu s-a aflat formal în război, dar războiul a pătruns repetat în spaţiul său aerian şi maritim.

Singura imagine macroeconomică favorabilă a venit din execuţia bugetară. Deficitul la şapte luni s-a redus la 48,08 miliarde de lei, respectiv 2,34% din PIB, faţă de 76,44 miliarde de lei şi 3,99% din PIB în perioada similară din 2025. Corecţia de 28,36 miliarde de lei a permis agenţiilor Fitch şi Moody's să păstreze România în categoria recomandată investiţiilor. Cu toate acestea, ambele agenţii au menţinut perspectiva negativă, datoria publică a depăşit pragul de 60% din PIB, investiţiile străine directe s-au prăbuşit, iar factura dobânzilor a trecut de 40 de miliarde de lei în numai şapte luni.

Citeşte Trendul ascendent de la BVB s-a întrerupt

• Seceta opreşte ambele reactoare de la Cernavodă

Criza energetică începută la sfârşitul lunii iulie s-a agravat dramatic în august. După oprirea Unităţii 1, scăderea continuă a nivelului Dunării a determinat scoaterea din producţie, la 13 august, şi a Unităţii 2 de la Cernavodă. România a pierdut astfel întreaga producţie nucleară de la Cernavodă, cele două reactoare asigurând în condiţii normale aproape 20% din electricitatea produsă la nivel naţional.

Guvernul a încercat să acopere deficitul prin producţia fotovoltaică şi eoliană, prin uzinarea suplimentară a apei de către Hidroelectrica, prin repornirea unui grup de rezervă de la Rovinari şi prin importuri. Premierul Ilie Bolojan a susţinut că Sistemul Electroenergetic Naţional putea funcţiona fără întreruperi, dar a cerut populaţiei şi companiilor să reducă voluntar consumul în orele de seară, când producţia solară dispare, iar necesarul de import creşte.

Citeşte Luna august în cifre

Datele din 4 august au arătat că apelul a produs un efect măsurabil: deşi consumul naţional fusese estimat la aproape 7.500 MW, în intervalul 20:00-22:00 acesta s-a menţinut între 7.200 şi 7.250 MW. Diferenţa de 250-300 MW a echivalat cu o parte importantă din producţia unui reactor nuclear şi a redus presiunea asupra importurilor.

La 6 august, Guvernul a aprobat Planul de Pregătire pentru Riscuri în domeniul energiei electrice, care analizează nouă scenarii: atac cibernetic, val de frig, fenomene meteorologice extreme de iarnă, criză a combustibililor fosili, greve şi revolte, pandemie, secetă, cutremur şi conflict militar. Documentul stabileşte succesiunea intervenţiilor, de la încărcarea grupurilor disponibile şi solicitarea energiei de urgenţă din statele vecine până la reducerea exporturilor şi, ca ultimă măsură, limitarea consumului pentru marii consumatori industriali incluşi în normativ. Populaţia, spitalele, serviciile de urgenţă şi infrastructurile esenţiale au fost exceptate.

Pentru menţinerea apei la priza de răcire, Guvernul a alocat mai întâi 7 milioane de lei pentru amplasarea unor barje şi apoi încă 5,1 milioane de lei pentru dragarea a câte 50.000 de metri cubi de material în punctele Cochirleni şi Caragheorghe-Turcescu. Utilajele au lucrat 24 de ore din 24, iar în apropierea podului de la Cernavodă au fost amplasate barje pe o lungime de aproximativ 200 de metri, perpendicular pe mal, pentru devierea curentului către şenalul navigabil, Canalul Dunăre-Marea Neagră şi priza centralei.

La 21 august, Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a aprobat noi măsuri: continuarea dragajului, construirea unui epiu din piatră, folosirea scafandrilor militari şi a măsurătorilor topobatimetrice, mobilizarea pompelor de mare capacitate şi eliberarea suplimentară, timp de cinci zile, a 50 de metri cubi de apă pe secundă din acumulările de pe Olt. Pentru scenariul extrem, Nuclearelectrica a pregătit un sistem de răcire în circuit închis, cu apă demineralizată din puţuri şi din rezerve transportate cu cisterne auto, feroviare sau autospeciale.

La sfârşitul lunii, debitul la Baziaş se situa în jurul valorii de 1.300 de metri cubi pe secundă, reprezentând o treime din media lunii august şi mai puţin de un sfert din media anuală. Din apa ajunsă la bifurcaţia Bala, aproximativ 85% curgea spre braţul Bala şi numai 15% spre Dunărea Veche şi Cernavodă. Autorităţile au recunoscut că, la asemenea cote, hidraulica fluviului devine dificil de anticipat şi că lucrările pot crea condiţiile pentru dirijarea apei, dar nu pot garanta rezultatul.

• Proiectul Bala 2 reapare după opt ani de aşteptare

Criza energetică a readus pe agenda Guvernului proiectul Bala 2, al cărui studiu de fezabilitate era finalizat de aproximativ opt ani, iar indicatorii tehnico-economici fuseseră aprobaţi încă din 2024. Proiectul urmăreşte creşterea debitului pe Dunărea Veche spre Cernavodă, astfel încât să poată fi răcite atât reactoarele 1 şi 2, cât şi viitoarele unităţi 3 şi 4.

Premierul interimar Ilie Bolojan a estimat necesarul de finanţare la 150-200 de milioane de euro şi a anunţat că banii vor trebui asiguraţi de la bugetul de stat. Fără această investiţie, proiectele de miliarde de euro pentru reactoarele 3 şi 4 nu dispun de garanţia elementară a sursei de răcire. Un comitet interministerial a primit sarcina să verifice datele tehnice, modificările albiei, proiecţiile climatice şi eficienţa soluţiilor din studiul de fezabilitate. Concluzia politică a crizei energetice a fost severă: România investise în capacităţi de producţie fotovoltaică şi eoliană, dar neglijase stocarea, producţia în bandă şi infrastructura hidrotehnică de care depinde energia nucleară.

La finalul lunii august, numai o treime dintre cei aproximativ 350.000 de prosumatori dispuneau de capacităţi de stocare. Guvernul a anunţat două programe de finanţare a bateriilor, unul de 80 de milioane de euro prin Administraţia Fondului pentru Mediu şi un al doilea, de aproximativ 160 de milioane de euro, prin Fondul pentru Modernizare. Hidroelectrica urma să instaleze până în 2027-2028 capacităţi de stocare de aproximativ 1.500 MW prin hibridizarea hidrocentralelor.

• Deficitul scade cu 37%, dar dobânzile depăşesc 40 miliarde lei

Execuţia bugetară la şapte luni, prezentată de Ministerul Finanţelor în 31 august, a oferit Guvernului cea mai solidă apărare în faţa agenţiilor de rating. Deficitul bugetului general consolidat s-a redus la 48,08 miliarde de lei, respectiv 2,34% din PIB, de la 76,44 miliarde de lei şi 3,99% din PIB în perioada similară din 2025. Ajustarea nominală a fost de 28,36 miliarde de lei, adică 37%.

Veniturile totale au crescut cu 11,2%, la 412,31 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile au avansat cu numai 2,9%, la 460,39 miliarde de lei. Veniturile fiscale au urcat cu 15,4%, la 214,32 miliarde de lei, iar încasările nete din TVA au crescut cu 26,5%, la 88,55 miliarde de lei. Fondurile rambursate de Uniunea Europeană au ajuns la 37,28 miliarde de lei, cu 30,3% peste nivelul din 2025.

Cheltuielile de personal s-au redus cu 4,1%, la 95,67 miliarde de lei, iar ponderea lor în totalul cheltuielilor publice a coborât de la 22,3% la 20,8%. Investiţiile au crescut, în schimb, cu aproximativ 24%, la 76,51 miliarde de lei. Peste 71% din investiţii au fost susţinute din fonduri europene şi PNRR, plăţile pe aceste axe crescând cu peste 60%.

Sub imaginea favorabilă se află însă costul datoriei. Cheltuielile cu dobânzile au ajuns la 40,12 miliarde de lei, cu 26,5% mai mult decât în primele şapte luni din 2025. Statul a plătit astfel pentru dobânzi aproape cât întregul deficit acumulat şi mai mult decât a încasat din impozitul pe salarii şi venit, care a totalizat 38,34 miliarde de lei.

• Datoria publică trece de 60% din PIB

La 19 august, Ministerul Finanţelor a informat Guvernul că datoria publică, calculată potrivit metodologiei europene, ajunsese la 60,1% din PIB la sfârşitul primului trimestru. Depăşirea pragului de 60% activează mecanismele prevăzute de Legea responsabilităţii fiscal-bugetare, inclusiv menţinerea programului de reducere a datoriei şi îngheţarea cheltuielilor salariale şi de asistenţă socială.

Pragul are şi o semnificaţie europeană. Pentru statele cu datorie de peste 60% din PIB sau deficit mai mare de 3%, Comisia Europeană stabileşte o traiectorie de referinţă a cheltuielilor nete. România trebuie să demonstreze că poate aşeza datoria pe o traiectorie descendentă şi că poate readuce deficitul sub 3% din PIB.

Chiar şi în aceste condiţii, pe baza execuţiei bugetare Fitch a menţinut ratingul „BBB-”, iar Moody's calificativul „Baa3”, ambele cu perspectivă negativă. Fitch a estimat un deficit de 5,9% din PIB în 2026, iar Moody's unul de 5,8%. Ambele agenţii au indicat însă acelaşi risc central: instabilitatea politică poate bloca ajustarea fiscală după 2026. Datoria publică este estimată să ajungă la 64,5% din PIB în 2028, iar Moody's anticipează că numai dobânzile ar putea reprezenta 3,3% din PIB.

• BNR păstrează dobânda la 6,50%, în timp ce investiţiile străine se prăbuşesc

La 10 august, Banca Naţională a României a menţinut dobânda de politică monetară la 6,50%, facilitatea de creditare la 7,50% şi facilitatea de depozit la 5,50%. Inflaţia anuală coborâse în iunie la 10,42%, de la 10,85% în mai, însă inflaţia de bază CORE2 ajustat urcase la 8,3%.

BNR a reconfirmat stagnarea economiei în primul trimestru şi contracţia anuală de 1,2%. Producţia industrială şi-a accentuat scăderea, consumul gospodăriilor a rămas slab, iar deficitul de cerere urma să se adâncească sub efectul consolidării bugetare şi al crizei energetice.

Potrivit minutei BNR la decizia din 10 august, dezechilibrele externe s-au deteriorat. Deficitul contului curent a ajuns la 14,202 miliarde de euro în primul semestru, faţă de 13,555 miliarde de euro în perioada similară din 2025. Investiţiile directe ale nerezidenţilor s-au redus dramatic, de la 3,719 miliarde de euro la numai 669 de milioane de euro. Datoria externă totală a crescut cu 4,309 miliarde de euro, până la 232,772 miliarde de euro.

La 31 august, rezervele valutare ale BNR au urcat la 64,865 miliarde de euro, iar rezervele internaţionale totale, inclusiv aurul, la 77,627 miliarde de euro. Creşterea a fost susţinută inclusiv de prefinanţarea SAFE de aproximativ 2,5 miliarde de euro. Statul avea însă de plătit în septembrie aproximativ 2,684 miliarde de euro în contul datoriei publice denominate în valută.

• PNRR, comprimat la 20,1 miliarde de euro în ultimele zile de implementare

La 27 august, Guvernul a redistribuit bugetele PNRR către coordonatorii de reforme şi investiţii, după revizuirea aprobată de Consiliul Uniunii Europene la 5 august. Valoarea totală a planului a fost redusă la 20,106 miliarde de euro, dintre care 13,566 miliarde de euro granturi şi 6,541 miliarde de euro împrumuturi.

Revizuirea a vizat 94 de măsuri: 68 au fost modificate, 23 au fost ajustate deoarece nu mai puteau fi îndeplinite în forma iniţială, trei au fost eliminate, două au primit bugete mai mari, iar patru măsuri noi au fost introduse pentru utilizarea resurselor eliberate. Guvernul a constituit şi un portofoliu de rezervă format din proiecte deja finalizate din domeniul apei şi deşeurilor, care puteau fi raportate pentru îndeplinirea jaloanelor din cererile de plată 5 şi 6.

Data de 31 august a reprezentat termenul final pentru realizarea investiţiilor şi reformelor. România a ajuns la această bornă cu un Guvern demis, dependent de Parlament pentru modificările legislative, şi cu riscul de a pierde sume importante din cauza jaloanelor neîndeplinite.

Conflictul politic a contaminat inclusiv legislaţia integrităţii. La 17 august, CCR a validat prevederea care permitea încetarea mandatului aleşilor declaraţi definitiv incompatibili sau în conflict de interese, normă supranumită „amendamentul Fritz”, deoarece îl putea afecta direct pe primarul Timişoarei şi preşedintele USR, Dominic Fritz. Decizia a declanşat proteste şi acuzaţii privind folosirea legii pentru eliminarea unui adversar politic. Ilie Bolojan a avertizat că aplicarea retroactivă poate expune România unei noi condamnări la CEDO şi poate pune în pericol jalonul PNRR privind integritatea.

• Criza politică depăşeşte 100 de zile şi mută guvernarea în Parlament

La 13 august s-au împlinit 100 de zile de la demiterea Guvernului Bolojan, iar până la finalul lunii interimatul a ajuns la 118 zile. După eşecul desemnărilor din iunie, negocierile dintre PSD, PNL, USR şi celelalte formaţiuni parlamentare au continuat fără rezultat. PSD şi PNL au rămas prinse într-un schimb de acuzaţii privind responsabilitatea pentru căderea Guvernului şi costurile ajustării fiscale, iar USR şi-a radicalizat opoziţia după conflictul politic declanşat în jurul preşedintelui partidului, Dominic Fritz.

Constituţia permite unui Guvern demis să administreze treburile publice până la învestirea succesorului, dar îi interzice să adopte ordonanţe şi să iniţieze politici publice noi. Această limitare a mutat decizia către Parlament tocmai în luna în care România trebuia să închidă PNRR, să modifice legislaţia integrităţii, să adopte acte pentru salarizarea publică şi să gestioneze o criză energetică fără precedent.

Partidele care nu au putut forma o majoritate de guvernare au fost obligate să construiască majorităţi punctuale pentru fiecare jalon european. Rezultatul a fost o guvernare fragmentată, în care Executivul a administrat crizele prin hotărâri de Guvern, Parlamentul a preluat proiectele pentru care era necesară lege, iar preşedintele a continuat negocierile pentru o formulă politică pe care nimeni nu a reuşit să o stabilizeze.

Blocajul a avut un cost european imediat. România risca să piardă cel puţin 770 de milioane de euro din cauza întârzierii reformelor privind salarizarea publică şi companiile de stat, potrivit unei analize publicate de Financial Times. Criza politică nu a mai fost, astfel, numai o dispută între partide, ci un mecanism direct de pierdere a banilor europeni, de creştere a costurilor de finanţare şi de reducere a credibilităţii externe.