Dumitru Chisăliţă (AEI): OUG-ul invizibil, mimarea acţiunii şi evitarea responsabilităţii

Există momente în care statul intervine ferm, îşi asumă costuri şi schimbă realitatea. Şi există momente - din ce în ce mai dese - în care statul doar simulează intervenţia.

Această Ordonanţă de Urgenţă aparţine, fără echivoc, celei de-a doua categorii. Nu este o măsură economică reală. Este un gest politic ambalat în limbaj tehnic, conceput nu pentru a schimba piaţa, ci pentru a calma percepţia publică.

Frica de opinia publică, nu grija pentru economie

Contextul este clasic:

- preţuri ridicate la pompă

- presiune publică în creştere

- nevoia guvernului de a arăta că „face ceva”

În astfel de situaţii, decidenţii nu caută neapărat soluţii eficiente, ci soluţii vandabile. Această OUG este exact asta, o reacţie la presiune, nu la cauză. Nu rezolvă problema. O administrează mediatic.

Intervenţia „soft”. Zero risc politic, zero impact real

Guvernul evită deliberat măsurile care ar avea efecte reale:

- plafonarea preţurilor, care ar duce la risc de penurie

- subvenţiile, care ar duce la cost bugetar masiv

- reducerea taxelor, care ar duce la pierderi fiscale

În locul acestora, alege varianta confortabilă, o intervenţie vagă, greu de măsurat, uşor de justificat. Rezultatul. Nu scade pretul. Nu schimbă mecanismele pieţei. Nu generează costuri politice

Este, practic, politică fără consecinţe.

Semnalul către piaţă - „ne uităm”, dar nu intervenim

Un alt scop al ordonanţei este simbolic: transmite că statul este atent, sugerează vigilenţă faţă de „speculă” , creează iluzia unui control. Dar pieţele nu reacţionează la iluzii.

Actorii economici înţeleg foarte bine diferenţa dintre reglementare dură şi declaraţie mascată în reglementare . Această OUG este, în esenţă, a doua variantă.

Problema reală, ambiguitatea care deschide uşa posibilelor abuzuri

Adevărata vulnerabilitate nu este lipsa de efect, ci spaţiul de interpretare.

Termeni precum:

- „cost de producţie”

- „cost de achiziţie”

- „înregistrate în contabilitate”

nu sunt doar tehnici - sunt elastici.

Iar elasticitatea în legislaţie înseamnă un singur lucru putere discreţionară în aplicare. Consecinţele? Controale selective, interpretări diferite pentru aceleaşi situatii, posibilitatea de sancţionare arbitrară

Nu ai o regulă. clară. Ai un instrument de presiune.

OUG-ul perfect, inutil economic, util politic

Aceasta este, de fapt, cheia.

Nu produce efecte vizibile, dar nu poate fi criticat pentru eşec.

Nu implică costuri, dar nu afectează bugetul.

Nu deranjează piaţa, dar nu creează conflicte majore.

Dar:

- oferă titluri de presă

- creează aparenţa acţiunii

- cumpără timp

Este politica minimului efort, ambalată ca intervenţie maximă.

Plafonarea adaosului comercial o măsură care linişteşte discursul, nu preţurile

În contextul creşterii accelerate a preţurilor la carburanţi la începutul anului 2026, Guvernul a propus o intervenţie directă asupra mecanismului de formare a preţurilor: plafonarea adaosului comercial pe întreg lanţul petrolier la nivelul din 2025. Măsura, prevăzută printr-o Ordonanţă de Urgenţă aplicabilă în perioada 1 aprilie - 30 iunie 2026, urmăreşte temperarea scumpirilor, dar ridică întrebări serioase privind eficienţa şi posibilitatea de eludare.

Ce prevede proiectul de OUG

Actul normativ stabileşte că valoarea medie a adaosului comercial pentru benzină, motorină şi ţiţei nu poate depăşi media anuală a adaosului practicat în 2025 de fiecare operator economic. Definiţia este una contabilă, adaosul reprezintă diferenţa dintre preţurile de vânzare şi costul de achiziţie sau de producţie.

Nerespectarea plafonului este sancţionată cu amenzi între 0,5% şi 1% din cifra de afaceri.

La prima vedere, mecanismul pare clar dacă adaosul este limitat, atunci şi preţurile ar trebui să scadă. În realitate însă, modul în care este definit adaosul şi structura industriei petroliere complică semnificativ lucrurile.

Cum se calculează adaosul

În termeni simpli: Preţ (fără taxe) = Cost total × (1 + rata adaosului)

Pentru anul 2025, structura estimîm că a fost următoarea:

- cost total: cca. 3,10 lei/l

- adaos mediu: cca. 15% - 0,465 lei/l

- preţ net: cca. 3,56 lei/l

În 2026, costurile cresc (petrol, energie, logistică), iar costul ajunge la aproximativ 4,20 lei/l. Dacă adaosul rămâne plafonat la 15%, rezultă:

- adaos: cca, 0,63 lei/l

- preţ net: cca, 4,83 lei/l

Rezultă un aspect esenţial chiar dacă procentul de adaos nu creşte, valoarea absolută a acestuia creşte odată cu costul.

Plafonarea nu limitează preţul final, ci doar raportul dintre preţ şi cost. Prin urmare:

- dacă costurile cresc, preţurile pot creşte în continuare

- adaosul, exprimat în lei, creşte automat

- efectul asupra consumatorului este limitat

În termeni concreţi, dintr-o creştere de aproximativ 30% a preţului motorinei de la începutul lui 2026:

- circa 3,75% provine din accize

- aproximativ 22% din creşterea costurilor

- doar cca. 2-4% din variaţia adaosului

Prin urmare, plafonarea atacă un factor secundar al scumpirii.

Cu cât ar putea scădea preţul la motorină

Dacă măsura ar fi aplicată strict şi complet eficient:

- reducerea posibilă ar fi de aproximativ 0,05 - 0,15 lei/l

- în scenarii mai optimiste: până la 0,20 lei/l

Raportat la un preţ de 10 lei/l, impactul este:

- aproximativ 1% - 2%

Prin urmare, efectul este mai degrabă marginal.

Problema centrală definiţia contabilă a adaosului

Punctul vulnerabil al reglementării este chiar definiţia: adaos = venituri - costuri înregistrate contabil Aceasta permite ajustarea rezultatului nu doar prin preţ, ci şi prin cost.

Măsură care poate fi eludată legal

1. Majorarea costurilor contabile

Dacă un operator creşte costul înregistrat sau chiar ea în considerare creşeterile de cost care au existat faţă de anul trecut (energia - a crescut cu cca. 60%, transport a crescut cu cca. 5%, servicii interne), atunci adaosul contabil scade sau rămâne în limite, dar preţul final poate creşte

2. Transferul de profit în interiorul grupului

Companii integrate vertical, pot muta marja între etape:

- rafinărie → distribuţie

- distribuţie → retail

Astfel, adaosul „vizibil” la pompă poate fi redus, dar profitul total rămâne.

3. Preţuri de transfer

Prin ajustarea preţurilor interne (de exemplu, la ţiţei sau produse intermediare):

- costul aparent creşte

- adaosul raportat scade

4. Optimizare temporală

Fiind o măsură temporară, profiturile pot fi mutate înainte sau după perioada de plafonare

În situaţii de criză importanţa unirii forţelor politice, economice, societate civilă etc., este esenţa, nu ascunderea măsurilor şi ambiguitatea.