Europa digitală, blocată la priză: paradoxul care frânează AI-ul şi centrele de date

Vulnerabilitatea critică a energiei a devenit principalul factor de risc pentru dezvoltarea accelerată a centrelor de date şi a fabricilor de inteligenţă artificială în Europa, ameninţând să frâneze exact infrastructura pe care Uniunea Europeană o consideră esenţială pentru competitivitate şi suveranitate digitală, se arată într-un articol publicat de site-ul italian Elettrico Magazine, care citează un raport publicat de Observatorul Data Center al Politehnicii din Milano.

Conform sursei citate, explozia cererilor de racordare la reţelele de înaltă tensiune a creat un blocaj structural la nivel continental, solicitările depăşind deja pragul de 60 Gigawaţi (GW) la nivelul Europei, cu mult înainte de utilizarea efectivă a capacităţilor cerute. Experţii din cadrul Politehnicii din Milano consideră că fenomenul face tot mai dificilă distincţia dintre nevoi reale şi mişcări speculative, în condiţiile în care sute de megawaţi sunt blocaţi pe hârtie cu ani înainte de intrarea în funcţiune. Acest blocaj energetic este comun în întreaga Europă şi riscă să devină principala frână pentru extinderea centrelor de date şi pentru noile fabrici de inteligenţă artificială şi gigafabrici promovate de Comisia Europeană, într-un moment în care cererea de putere de calcul creşte exponenţial.

Pe acest fundal tensionat, Europa intră totuşi într-o nouă fază a infrastructurii digitale, în care centrele de date nu mai sunt simple active tehnice, ci devin elemente centrale ale economiei, securităţii şi puterii geopolitice. Din analiza efectuată de experţii italieni cu privire la cei 13 poli europeni de centre de date reiese un ecosistem extrem de dinamic, capabil să atragă un volum de investiţii fără precedent. Sursa citată susţine că în următorii trei ani, 2026-2028, investiţiile potenţiale sunt estimate la 110 miliarde euro, de aproape patru ori mai mult decât cele 29,5 miliarde euro din perioada 2023-2025, fapt ce consemnează o accelerare care marchează trecerea de la o fază de consolidare la una de competiţie deschisă pentru capacitate, energie şi control asupra datelor.

Această expansiune se desfăşoară într-o piaţă profund polarizată. Raportul citat mai arată că la nivel european 182 de companii deţin peste 700 de infrastructuri active, cu o putere IT nominală operaţională de 7,4 GW, însă concentrarea este extremă: 52% din această putere se află în mâinile a doar cinci jucători, dintre care aproximativ 70% sunt companii americane. În acelaşi timp, aproape 69% din capacitatea IT este controlată de operatori de tip colocation, semn că centrul de date a devenit o clasă de active imobiliare în sine, construită nu doar pe baza cererii existente, ci şi pe anticiparea exploziei viitoare generate de cloud, inteligenţă artificială şi calcul de mare performanţă.

Raportul citat precizează că zona FLAPD - Frankfurt, Londra, Amsterdam, Paris şi Dublin - rămâne nucleul istoric al infrastructurii europene, concentrând aproximativ 76% din puterea IT operaţională şi atrăgând în continuare circa 55% din investiţiile totale. Aceste pieţe sunt estimate să adauge peste 2,1 GW IT noi până în 2028, confirmându-şi rolul de centre gravitaţionale ale economiei digitale europene. Totuşi, adevărata transformare vine din afara acestui nucleu tradiţional, pe măsură ce noi poli regionali încep să atingă masa critică necesară pentru a concura direct cu FLAPD.

Ţările nordice îşi consolidează poziţia prin investiţii în tehnologii avansate şi infrastructuri energetice robuste, cu Finlanda şi Helsinki aspirând la un rol de hub emergent, inclusiv în zona de calcul cuantic. În paralel, sudul Europei intră într-o fază de expansiune accelerată, iar aici Milano se afirmă drept cel mai puternic caz de repoziţionare strategică de pe continent. Cu 414 MW IT deja activi, echivalentul a circa 6% din puterea totală europeană, Milano este pe traiectoria de a atinge pragul simbolic şi strategic de 1 GW IT până în 2028, apropiindu-se ca dimensiune de pieţele FLAPD. În acest scenariu, capitala economică a Italiei ar putea atrage până la 23% din investiţiile destinate centrelor de date în următorii trei ani, devenind principalul hub al Europei de Sud, în timp ce Madrid, cu aproximativ 390 MW IT, rămâne principalul competitor regional.

Dincolo de dimensiunea economică, miza este una profund strategică. Aşa cum subliniază Marina Natalucci, directoarea de cercetare a Observatorului Data Center, centrele de date reprezintă primul element-cheie pentru construirea suveranităţii digitale europene, fiind locul în care datele companiilor sunt gestionate, protejate şi valorificate. Fără o infrastructură proprie solidă, Europa riscă să rămână structural dependentă de platforme, tehnologii şi decizii externe într-un domeniu care a devenit esenţial pentru competitivitatea economică şi autonomia politică.

Această conştientizare se reflectă în iniţiativele europene dedicate inteligenţei artificiale. AI Innovation Package, AI Continent Action Plan şi lansarea InvestAI Facility, care include un fond de 20 miliarde euro pentru dezvoltarea a până la cinci gigafabrici de inteligenţă artificială - dintre care una va fi în România, marchează o schimbare de paradigmă la nivelul Uniunii Europene.

Însă toate aceste ambiţii converg către aceeaşi limită dură: energia. Fără rezolvarea blocajelor de racordare şi fără o planificare coerentă a infrastructurii electrice, boom-ul investiţional riscă să se transforme într-un exerciţiu de aşteptare. Cererile masive de conectare la înaltă tensiune, depuse cu mult înainte de utilizarea efectivă, tensionează reţelele, întârzie proiectele şi creează incertitudine într-un sector care ar trebui să fie predictibil prin definiţie.

În final, piaţa europeană a centrelor de date a depăşit definitiv stadiul de infrastructură invizibilă şi a devenit un câmp de competiţie strategică. Europa se află într-un moment de inflexiune: fie reuşeşte să transforme acest val de investiţii într-o infrastructură energetică şi digitală coerentă, capabilă să susţină inteligenţa artificială şi economia viitorului, fie riscă să rămână un actor secundar într-o lume în care datele şi energia definesc noua ierarhie a puterii.