O mare bancă avertizează că tranziţia verde va eşua fără politici energetice realiste

Într-o schimbare radicală faţă de discursul tradiţional privind schimbările climatice, o nouă analiză a sistemelor energetice globale avertizează că proiectele de energie regenerabilă se transformă tot mai mult în "active eşuate". Termenul a fost rezervat iniţial minelor şi centralelor electrice pe cărbune sau câmpurilor petroliere, experţii susţin acum că "eşecul integrării sistemelor" ameninţă să transforme centrale eoliene şi solare în valoare de zeci miliarde de dolari în "active eşuate" chiar înainte de a fi conectate la reţea.

Avertismentul apare într-un raport recent de la Barclays cu titlul "Transition Realism: Financing Energy Systems That Work".

Schimbarea vine în contextul în care guvernele şi investitorii se confruntă cu o nouă "ierarhie energetică", în care prioritară a devenit securitatea şi accesibilitatea energiei în faţa sustenabilităţii.

Şocurile globale recente, inclusiv conflictul din Ucraina şi noul război din Golf, forţează revenirea abordărilor pragmatice, care plasează fiabilitatea imediată a sistemului deasupra obiectivelor pe termen lung privind emisiile de carbon.

"Povestea clasică a activelor eşuate s-a concentrat pe combustibilii fosili, dar acum vedem că rezultate similare apar şi în cazul energiilor regenerabile", a declarat Daniel Hanna, şeful grupului de finanţare durabilă şi de tranziţie energetică de la Barclays, pentru Bloomberg.

Raportul subliniază că discursul actual privind politica climatică caracterizează frecvent tranziţia energetică drept o "schimbare tehnologică", care presupune doar substituirea fără probleme a combustibililor fosili cu surse regenerabile, însă o astfel de abordare a problemei ignoră realităţile operaţionale şi inginereşti ale evoluţiei energetice globale.

"Tranziţia energetică nu este un schimb convenţional de tehnologii, ci o restructurare extinsă a economiei, intensivă din punct de vedere al capitalului alocat", mai arată autorii, în opinia cărora "oportunităţile decisive de investiţii constau în facilitarea infrastructurii, a capacităţii industriale şi a integrării sistemelor", iar "valoarea va fi creată prin rezolvarea blocajelor din reţele, minerit şi livrarea sistemelor, unde cererea este durabilă iar randamentele sunt modelate de execuţie, integrare şi disciplină de capital".

În document se arată, de mai multe ori, că intrarea în noua eră a "realismului tranziţiei energetice" trebuie să fi definită de adăugarea surselor de energie mai degrabă decât de substituirea acestora, aşa cum s-a întâmplat în perioada 1800 - 2024.

Conform datelor preluate în raport, în toată această perioadă sursele noi de energie le-au suplimentat pe cele existente (vezi graficul 1), iar consumul de hidrocarburi a rămas aproape de recordul istoric de mai mulţi ani, în ciuda creşterii accelerate a surselor regenerabile (vezi graficul 2).

În prezent, natura aditivă a tranziţiei este determinată de trei factori fundamentali. În primul rând, expansiunea rapidă a inteligenţei artificiale şi a centrelor de date creează o cerere masivă de energie electrică din surse de bază în economiile avansate.

Acestei cereri, care nu poate fi asigurată din surse eoliene şi solare, i se adaugă cererea venită din industria de apărare, pe fondul măsurilor de internalizare a lanţurilor de aprovizionare.

Nu în ultimul rând, cererea de pe pieţele emergente din Asia şi Africa arată că tendinţa de creştere a consumului global de energie se va menţine în viitor, indiferent de planurile net-zero din Occident.

Raportul de la Barclays mai arată că dimensiunea sistemului energetic actual creează o inerţie structurală profundă, în condiţiile în care stocul global de capital energetic este evaluat la 30 - 45 de trilioane de dolari, o valoare masivă în comparaţie cu PIB-ul nominal global de circa 110 trilioane.

În plus, rezervele dovedite de combustibili fosili sunt estimate la 200 - 250 de trilioane de dolari. Mai mult, din punct de vedere istoric, a fost nevoie de 40-50 de ani pentru ca o nouă sursă de energie să crească de la 1% la 10% din cota de piaţă.

În aceste condiţii, orice strategie de investiţii bazată pe o schimbare rapidă a tehnologiei ignoră această realitate fundamentală şi nu poate avea succes.

Analiştii de la Barclays au identificat patru factori pricipali de risc pentru transformarea activelor "verzi" în "active eşuate".

Pe primul loc se află riscul de integrare a surselor regenerabile în sistemele energetice actuale, urmat de timpii de aşteptare tot mai mari pentru conectarea lor în reţea, fenomen observat mai ales în SUA şi Europa.

Valoarea economică şi randamentul financiar ale activelor "verzi" sunt afectate semnificativ de aceşti factori, care le pot transforma în "active demodate" şi ulterior în "active eşuate".

Alte riscuri semnificative sunt reducerea producţiei, ca urmare a opririlor dictate de operatorii de reţea, confruntaţi cu capacităţile limitate de preluare şi transport a capacităţilor excedentare din perioadele de vârf, precum şi infrastructura nealiniată, reprezentată de desincronizarea dintre calendarul de producţie şi capacităţile de stocare, transport sau stabilizare.

Raportul de la Barclays mai subliniază că principala ameninţare la adresa surselor regenerabile nu mai este costul tehnologiei, ci limitele fizice ale reţelei electrice.

Conform unor surse citate în document, Statele Unite şi-au extins reţeaua de transport cu doar 3% în ultimul deceniu, în timp ce naţiuni precum Japonia au înregistrat uşoare contracţii.

Această stagnare a creat "cozi de interconectare multianuale", care lasă proiectele de energie verde incapabile să furnizeze energie consumatorilor.

Odată cu evidenţierea tot mai clară a obstacolelor din calea restructurării extinse a economiei, o serie de analişti au început să arată că evaluarea costurilor reale ale surselor de energie pe baza indicatorului LCOE (Levelized Cost of Electricity) are deficienţe majore pentru alocarea capitalului, deoarece omite valoarea disponibilităţii controlabile, flexibile şi adecvate a producţiei.

Costul nivelat al energiei electrice reprezintă raportul dintre valoarea prezentă a costului total al unui sistem energetic şi valoarea prezentă a electricităţii generate pe durata sa de funcţionare şi permite compararea diferitelor tehnologii, prin luarea în considerare a unor factori precum generarea/producţia, costurile iniţiale de capital, costurile combustibilului, cheltuielile de exploatare şi întreţinere şi durata de viaţă a activelor. După cum se observă, din definiţie lipseşte disponibilitatea producţiei în funcţie de cerere.

Pentru a avea un sistem energetic fiabil este nevoie de integrarea puternică între sursele regenerabile şi cele de bază, iar sursele regenerabile ieftine nu pot garanta o energie electrică ieftină dacă reţeaua nu poate absorbi producţia sau nu poate gestiona intermitenţa.

Concluzia raportului de la Barclays arată că în prezent "elementele care blochează tranziţia energetică se află tot mai mult la nivelul integrării, nu doar la cel al generării", iar investitorii sunt îndemnaţi să aloce capitalul mai ales pentru eliminarea blocajelor şi mai puţin pentru "naraţiuni climatice generice", astfel încât să fie construite sisteme care "permit unei lumi hibride de electroni şi molecule să funcţioneze în mod fiabil".

Concluzia raportului şi avertismentul lansat de Barclays, una dintre instituţiile bancare foarte implicate în finanţarea proiectelor verzi, arată că nu există o singură realitate a pieţei globale a energiei, care încă este dominată puternic de sursele convenţionale.

Există realităţi ale pieţelor regionale şi naţionale, caracterizate de restricţii diferite şi diverse, care nu pot fi ignorate de autorităţi când se aprobă planuri de investiţii în noi surse şi extinderea şi dezvoltarea reţelelor de distribuire a energiei.