Expert fiscal: „Neaplicarea TVA la jocuri de noroc nu este o simplă scutire, ci o realitate economică”

Pe lângă măsurile fiscale care se negociază în aceste zile de către liderii politici, în spaţiul public are loc o dezbatere care vizează şi scutirea jocurilor de noroc de la plata Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA). Comentariile pe acest subiect au, preponderent, înţelegerea că acest lucru este o favoare nejustificată acordată de stat industriei de jocuri de noroc din România, mai ales în contextul eliminării altor facilităţi fiscale. Expertul fiscal Anchidim Zăgrean susţine, însă, că situaţia este mai degrabă o consecinţă a naturii specifice a jocurilor de noroc şi a modului în care funcţionează TVA-ul şi nu un privilegiu fiscal şi aduce în discuţie argumente practice şi teoretice: „În esenţă, neaplicarea TVA la jocurile de noroc nu este o «portiţă» fiscală, ci o realitate dictată de mecanismele economice şi de reglementările europene”.

De ce TVA-ul clasic nu se potriveşte jocurilor de noroc? Iată explicaţiile practice din partea vicepreşedintelui Federaţiei Organizatorilor de Jocuri de Noroc - FEDBET:

"Pentru a înţelege de ce jocurile de noroc sunt tratate diferit în privinţa TVA, să ne reamintim cum funcţionează acest impozit în mod obişnuit:

1. TVA-ul este un impozit pe consum: Este suportat de clientul final şi calculat de furnizorul de bunuri sau servicii atunci când încasează contravaloarea acestora.

2. Calculul este clar: Se aplică un procent legal la venitul realizat de prestator (baza de impozitare). TVA-ul se adaugă la acest venit, formând preţul final plătit de consumator.

3. Documentaţia este esenţială: Factura sau bonul fiscal trebuie să arate distinct venitul prestatorului, TVA-ul calculat şi valoarea totală. Prestatorul înregistrează şi plăteşte lunar la stat TVA-ul colectat.

Acum, să aplicăm acest model la jocurile de noroc şi să vedem de ce întâmpinăm dificultăţi majore:

• Ce reprezintă suma depusă de jucător? Când un jucător depune o sumă de bani pentru a participa la un joc de noroc, acei bani reprezintă miza jocului. Nu este, în acel moment, contravaloarea unui serviciu prestat direct de organizator, deci nu poate constitui baza de impozitare pentru TVA în sens clasic.

oExemplu practic: Dacă pariaţi 100 de lei la ruletă, acei 100 de lei intră într-un «fond» comun al mizelor. Ei nu sunt încă venitul casei.

• Imposibilitatea emiterii unui document fiscal conform normelor TVA: La momentul încasării mizei, organizatorul nu poate elibera un document care să specifice:

oVenitul său din prestarea serviciului (pentru că acesta nu este încă definit).

oTVA-ul calculat (pentru că nu există o bază de impunere clară per tranzacţie individuală).

oValoarea totală, inclusiv TVA, a «serviciului».

• Venitul organizatorului se cristalizează ulterior: Organizatorul de jocuri de noroc îşi poate determina venitul abia după ce distribuie premiile cuvenite participanţilor. Acest venit final este unul cumulat de la toţi participanţii, făcând imposibilă stabilirea şi alocarea TVA-ului individual pentru fiecare jucător (consumator final), aşa cum cere legea.

oExemplu practic: Dacă la o masă de poker s-au strâns mize de 1000 de lei, iar casa reţine 10% (100 de lei) ca venit (rake), acest venit de 100 de lei este realizat din totalul mizelor, nu distinct de la fiecare jucător în parte la momentul plasării pariului iniţial. Ar fi imposibil să se calculeze şi să se factureze TVA pentru fiecare pariu individual în acest context.

Fundamentarea legală şi europeană

Această abordare practică este susţinută de reglementări şi interpretări la nivel european:

• Regulamentul (UE) Nr. 549/2013: Defineşte sumele încasate de la participanţii la jocurile de noroc ca având două componente:

1.O plată pentru un serviciu către unitatea care organizează jocul.

2.Un transfer curent rezidual către câştigători. Plăţile către jucători sunt considerate transferuri între participanţi (gospodării), nu venit pentru organizator, deci nu pot fi bază de impunere pentru TVA.

• Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA:

oArticolul 135: Prevede explicit că statele membre scutesc de la TVA operaţiunile privind pariurile, loteriile şi alte forme de jocuri de noroc, sub rezerva condiţiilor şi restricţiilor stabilite de fiecare stat membru.

oArticolul 401: Permite statelor membre să menţină sau să introducă taxe specifice asupra jocurilor de noroc (care nu sunt taxe pe cifra de afaceri, cum e TVA-ul), cu condiţia să nu creeze formalităţi la trecerea frontierelor în comerţul intracomunitar. Aspect care se regăseşte în legislaţia naţională specifică sub forma taxei aferente autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, în valoare de 21%.

• Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE): CJUE, care interpretează legislaţia UE, a concluzionat în repetate rânduri că jocurile de noroc nu se pretează la aplicarea TVA-ului. Motivul principal este că TVA-ul este un impozit pe consum unde baza de impozitare este suma primită în schimbul unui bun sau serviciu. Acest sistem este dificil de aplicat jocurilor de noroc, unde consumatorii plătesc mize în schimbul unei şanse de a câştiga, valoarea "serviciului" nefiind clară şi direct proporţională cu miza în sensul tradiţional.

Transpunerea în România şi sistemul actual de taxare

Din păcate, transpunerea directivei europene în Codul Fiscal românesc a fost considerată «nefericită» de unii experţi. Articolul 135 al directivei a fost preluat ca o simplă activitate scutită, fără drept de deducere, fără a se specifica clar că această activitate atipică nu poate aplica sistemul comun al TVA şi că, prin urmare, se instituie taxe speciale care înlocuiesc acest impozit indirect, conform articolului 401 al directivei.

Dacă această distincţie ar fi fost mai clară în legislaţia naţională, probabil s-ar fi evitat multe dintre discuţiile actuale.

În realitate, în locul TVA, organizatorii de jocuri de noroc din România sunt supuşi unui regim complex de taxare specifică:

Taxe şi impozite specifice industriei jocurilor de noroc (care practic înlocuiesc TVA-ul şi alte contribuţii):

• Taxa de licenţă: Sume fixe anuale, plătite anticipat.

• Taxa de autorizare: Considerată impozitul care înlocuieşte practic TVA-ul. Se stabileşte la un nivel minim, achitat în avans, ulterior aplicându-se un procent de 21% din venitul realizat sau sume fixe lunare.

• Taxa specială pentru activitatea online: 2% din taxa de participare la joc.

• Taxa de promovare: 5% din valoarea contractelor de publicitate.

• Contribuţie pentru joc responsabil: Sume fixe anuale, achitate anticipat.

• Taxe administrative: Venituri proprii ale Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN).

• Contribuţie la Fondul Cultural Naţional: 0,50% din venitul realizat (conform informaţiilor din documentul furnizat, deşi sursa specifică nu este direct ataşată acestei taxe individuale în listare, este parte din enumerarea taxelor speciale).

Pe lângă acestea, se aplică şi impozite generale prevăzute de Codul Fiscal:

• Impozit pe veniturile din jocurile de noroc (plătit de jucători).

• Impozit pe veniturile din premii promoţionale.

• Impozit pe profit: 16%. Pentru cazinouri, nu mai puţin de 5% din venit. Pentru companiile cu cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro, 16% din profit, dar nu mai puţin de 1% din cifra de afaceri.

În concluzie, scutirea jocurilor de noroc de la plata TVA nu este o favoare fiscală, ci o consecinţă a incompatibilităţii structurale dintre mecanismul TVA şi natura activităţii de jocuri de noroc. Această realitate este recunoscută la nivel european prin directive şi jurisprudenţa CJUE. În locul TVA-ului, România, la fel ca alte state membre, aplică un set complex de taxe şi impozite specifice, menite să asigure contribuţia acestei industrii la bugetul de stat. O comunicare mai onestă şi o prezentare transparentă a acestui sistem de taxare alternativ ar putea clarifica percepţia publică şi ar reduce controversele nefondate”.