Războiul din Orientul Mijlociu deschide o criză globală pe mai multe fronturi

Efectele conflictului armat dintre Statele Unite, Israel şi Iran se propagă rapid în economia globală, în pieţele energetice, în securitatea alimentară şi chiar în stabilitatea mediului, conturând unul dintre cele mai complexe episoade de criză geopolitică din ultimele decenii. Potrivit presei internaţionale, unul dintre cele mai sensibile puncte ale economiei mondiale, Strâmtoarea Hormuz, a devenit epicentrul unei perturbări care ameninţă să redefinească echilibrul energetic şi financiar al planetei. Maurice Obstfeld, fost economist-şef al FMI, citat de Euronews, descrie situaţia drept exact scenariul de coşmar pe care Washingtonul a încercat mult timp să îl evite: „Pentru mult timp, scenariul de coşmar care i-a împiedicat pe americani să ia în calcul un atac asupra Iranului era că iranienii ar putea închide Strâmtoarea Hormuz. Acum ne aflăm în acel scenariu de coşmar”.

Impactul economic a fost imediat, mai ales că Europa şi Asia sunt mult mai dependente de importurile energetice din Orientul Mijlociu decât SUA. Directorul general al FMI, Kristalina Georgieva, citată de Euronews, avertizează că fiecare creştere de 10% a preţului petrolului, dacă persistă pe durata unui an, poate majora inflaţia globală cu 0,4% şi reduce producţia economică mondială cu până la 0,2%. Economistul Simon Johnson, de la MIT, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2024, a menţionat pentru sursa citată importanţa vitală a strâmtorii: „Trebuie redeschisă Strâmtoarea Hormuz. Vorbim de 20 de milioane de barili de petrol pe zi care trec pe acolo şi nu există capacitate suplimentară nicăieri în lume care să acopere acest gol”.

De aceeaşi părere sunt şi oficialii americani. Într-o conferinţă susţinută ieri la Pentagon, Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a ameninţat autorităţile centrale de la Teheran că Iranul va fi lovit „mai dur ca niciodată” dacă va încerca să oprească fluxul de petrol prin Strâmtoarea Hormuz, potrivit CNN şi Al Jazeera.

CNN mai relatează că generalul american Dan Caine, preşedintele Statului Major Interarme, a declarat, în cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, că administraţia Trump analizează „o gamă largă de opţiuni” pentru escortarea navelor comerciale prin Strâmtoarea Hormuz, dacă va primi ordinul de a face acest lucru. Într-o formulare citată şi de ARD/Tagesschau, Caine a spus: „Dacă vom fi însărcinaţi să escortăm navele, vom analiza opţiunile pentru a crea condiţiile militare necesare.” Potrivit CNN, el a adăugat că planurile vor include evaluarea resurselor, a sistemului de comandă şi control şi a riscurilor implicate. În paralel, Al Jazeera consemnează că acelaşi Dan Caine a declarat că în primele zece zile ale războiului forţele americane au vizat nave iraniene capabile să planteze mine maritime şi că „mai mult de 50 de nave militare iraniene au fost scufundate sau distruse”.

În acest context, retorica politică dintre cele două tabere aflate în conflict s-a acutizat. CNN relatează că Ali Larijani, una dintre cele mai influente figuri politice ale Iranului şi şef al Consiliului Naţional de Securitate, l-a avertizat public pe preşedintele american Donald Trump să fie atent „să nu fie eliminat”, afirmând că „naţiunea iraniană nu se teme de ameninţările goale” ale şefului de la Casa Albă. Sursa citată susţine că declaraţia lui Larijani a urmat mesajului transmis de Trump, potrivit căruia Iranul va fi lovit „de 20 de ori mai dur” dacă blochează fluxul petrolului prin strâmtoarea Hormuz şi că Statele Unite ar putea distruge infrastructura care ar face „aproape imposibilă reconstruirea” ţării.

Energia nu este însă singurul front economic afectat. Euronews, citând International Food Policy Research Institute, arată că aproximativ 30% din exporturile mondiale de îngrăşăminte - inclusiv uree, amoniac, fosfaţi şi sulf - trec prin Strâmtoarea Hormuz. Blocajele logistice şi creşterea costurilor au început deja să afecteze livrările, iar fermierii se confruntă cu preţuri în creştere. Maurice Obstfeld, fostul economist-şef al FMI, a afirmat pentru sursa citată că impactul asupra agriculturii poate fi sever: „Orice ţară cu un sector agricol semnificativ, inclusiv Statele Unite, este vulnerabilă. Efectele vor fi cele mai devastatoare în ţările cu venituri mici, unde productivitatea agricolă este deja sub presiune. Dacă adaugi acest cost suplimentar, apare perspectiva unor penurii alimentare semnificative”.

În paralel cu provocările economice, conflictul a generat o criză umanitară şi de infrastructură în Iran. Potrivit ARD/Tagesschau, care citează Semiluna Roşie Iraniană, aproximativ 16.000 de locuinţe au fost distruse sau avariate în atacurile americano-israeliene, iar peste 3.300 de spaţii comerciale au fost afectate. Conform aceleiaşi surse, mai mult de 60% din pagube sunt concentrate în doar cinci provincii, inclusiv capitala Teheran, provincia Alborz, Azerbaidjanul de Vest şi de Est şi regiunea industrială Khuzestan.

ARD/Tagesschau mai notează că au fost afectate clădiri civile în 20 dintre cele 31 de provincii ale Iranului, iar 13 baze ale organizaţiei umanitare şi 29 de şcoli au suferit avarii. În capitala iraniană, bilanţul uman este dramatic: Al Jazeera, citându-l pe adjunctul şefului Departamentului de Urgenţă din Teheran, Mehr Soroush, relatează că cel puţin 460 de persoane au murit şi 4.309 au fost rănite de la începutul războiului, iar la nivelul întregii ţări atacurile au provocat peste 1.200 de morţi şi mai mult de 10.000 de răniţi. Tot Al Jazeera precizează că 18 ambulanţe şi 18 baze de intervenţie de urgenţă au fost avariate doar în Teheran.

Dincolo de impactul economic şi militar, conflictul deschide şi un front ecologic alarmant. Euronews, într-un material dedicat riscurilor de mediu şi apei în Orientul Mijlociu, arată că în Iran, după bombardarea unor depozite de petrol, a fost raportată apariţia unei aşa-numite „ploi negre”, un fenomen generat de norii de poluanţi formaţi în urma incendiilor industriale. Gabriel da Silva, profesor la University of Melbourne, a precizat, conform sursei citate, că aceşti nori conţin dioxid de sulf, dioxid de azot, hidrocarburi, particule fine PM2.5 şi compuşi cancerigeni, precum şi metale grele provenite din infrastructura distrusă.

Euronews notează că locuitorii au raportat dificultăţi de respiraţie şi iritaţii ale ochilor şi gâtului, iar riscurile pe termen lung includ cancer, probleme neurologice, complicaţii la naştere şi afecţiuni cardiovasculare. Publicaţia mai arată că poluanţii pot contamina apa şi ecosistemele marine timp îndelungat după stingerea incendiilor.

Loviturile asupra instalaţiilor de desalinizare ridică şi spectrul unei crize severe de apă în Orientul Mijlociu. Euronews subliniază că în multe state din Golf aceste instalaţii produc cea mai mare parte a apei potabile din apa de mare. Istoricul Michael Christopher Low, de la University of Utah, a spus, potrivit sursei citate, că statele din zona Golfului sunt „regate ale apei sărate”, ce au sisteme energetice şi hidrologice artificiale care reprezintă „o realizare monumentală a secolului XX, dar şi o vulnerabilitate majoră”.

Potrivit Euronews, Iranul a acuzat Statele Unite că au creat un „precedent” după ce un atac aerian a avariat o instalaţie de desalinizare ce alimenta 30 de sate, iar Iranul a fost la rândul său acuzat că a deteriorat o instalaţie similară în Bahrain.

În contextul unei secete severe care durează de cinci ani şi al epuizării rezervelor de apă din râuri, lacuri şi acvifere, experţii din domeniu susţin pentru sursa citată că o criză majoră de apă ar putea deveni inevitabilă.