EY România: Cine şi cât pierde din războiul tarifelor dintre SUA şi UE?

Cele două continente sunt despărţite de un Atlantic ce oferă multe provocări, iar de câteva luni, şi de aprige dispute tarifare, care par a avea şi mai multe necunoscute. Europa, mai exact ţările membre ale Uniunii Europene, şi Statele Unite ale Americii, după instalarea noii administraţii la Casa Albă sub preşedinţia Trump, se înfruntă, de aproape o jumătate de an, într-un conflict comercial: cu "arma" numită taxe vamale (ultima salvă a fost trasă acum câteva zile - un salt tarifar de la 10% la 50% în direcţia UE!), conform unui comunicat transmis redacţiei.

"Războiul tarifar" - o expresie devenită obişnuită în discursul politic şi economic al ultimelor luni - are potenţialul să producă un adevărat tsunami în balanţele comerciale ale celor mai puternice economii europene. Ceea ce la nivelul Uniunii Europene părea un succes pe termen lung - un excedent comercial solid, dobândit în ultimul deceniu, consolidat în timpul administraţiei Biden - se dovedeşte acum, în noul context de la Casa Albă, o poveste cu învingători şi perdanţi. Pe termen scurt, căci pe termen lung, la fel ca în orice război, (mai) toată lumea va pierde. Întrebarea este cât timp va dura această situaţie, cine va ceda primul şi cine se va ambiţiona, într-un context economic global marcat oricum de crize suprapuse, de toate felurile: sociale, politice, de ideologii şi viziuni economice opuse.

UE - SUA - o relaţie avantajoasă pentru europeni

În 2024, Uniunea Europeană a exportat bunuri în valoare de peste 531 miliarde euro către SUA, importând în acelaşi timp mărfuri de 333 miliarde euro, ceea ce a generat un excedent de 198 miliarde euro. Un rezultat aparent pozitiv, dar care ascunde mari disparităţi între statele membre. Acest dezechilibru a fost alimentat de trenduri pe termen lung, dar şi de factori conjuncturali, precum pandemia, noua administraţie SUA, războiul din Ucraina sau boom-ul importurilor de energie şi echipamente militare din anul 2022, cel al declanşării acestui război.

Topul primelor cinci ţări care au avut în 2024 excedent comercial în balanţa cu SUA (exporturi superioare importurilor) au fost, în ordine: Germania (92,2 mld. euro), Irlanda (50,8 mld. euro), Italia (38,9 mld. euro), Austria (11,4 mld.euro), Suedia (9,3 mld. euro). Vezi tabelul 1 mai jos. Este lesne de presupus faptul că exact aceste ţări s-ar putea să aibă cele mai mari probleme în viitorul apropiat. De ce? Pentru că exporturile lor către SUA vor deveni mai scumpe ca până acum (când SUA percepeau tarife mai mici la importurile dinspre UE), preţul mărfurilor vândute pe piaţa americană va fi mai mare automat şi, în consecinţă, consumul acestor produse va fi mai mic, şi producătorii UE riscă să rămână cu capacităţi de producţie mult subutilizate. Dacă ne referim la echipamente şi alte bunuri "grele", de care depinde economia americană şi sectoare vitale ale acesteia, lucrurile se complică, potrivit comunicatului.

Motivul pentru care UE are o balanţă comercială pozitivă cu SUA este dat de volumul mare al exporturilor de produse medicinale şi farmaceutice. Pe acest segment, UE exportă mai mult decât dublu (77,5 mld. euro) valoarea importurilor din SUA (33 mld. euro). Pe de altă parte, suma primelor două cele mai importante domenii de export UE în SUA (120 mld.euro), ce reprezintă industria de sănătate europeană, este egală cu suma primelor patru domenii de activitate economică din care vin importurile din SUA - produse petroliere, produse medicinale şi farma, aeronave şi echipamente asociate, motoare şi mecanisme de acţionare neelectrice (120 mld. euro). Ceea ce oferă o foarte bună imagine a poziţiei de beneficiar net pe relaţiile comerciale bilaterale UE - SUA, bazate tocmai pe o politică a tarifelor istorice mici ale SUA la importurile din Europa.

Marii perdanţi ar putea fi exact cei cu excedente în relaţia bilaterală cu SUA

Ironia este că, Germania, deşi este cea mai mare economie europeană şi principal exportator în SUA, poate deveni o principală victimă a războiului tarifar, fiind totodată şi cel mai mare importator de bunuri americane. Industria auto este ţinta predilectă a tarifelor americane şi va fi afectată de politicile administraţiei Trump. Exporturile au însumat anul trecut 161 mld. euro, iar importurile 69 mld. euro, ambele fiind cele mai ridicate din UE. Ca domenii, Germania exportă maşini, vehicule şi produse farmaceutice, aparate optice, foto, tehnice, medicale.

Vulnerabilităţile economice ale Germaniei, inclusiv cererea redusă din China, costurile ridicate ale energiei şi scăderea subvenţiilor pentru vehicule electrice, amplifică ameninţarea. Noile tarife SUA ar putea induce o recesiune în Germania, potrivit analiştilor, şi ar putea tensiona şi mai mult relaţiile transatlantice.

Irlanda este în top la exporturi către SUA, de exemplu, pentru că produce foarte mult în sectorul medical şi farmaceutic. O serie de companii cu sediul şi fabricile în această ţară sunt, de fapt, americane, dar produc în Irlanda datorită cotei reduse a impozitului pe profit (low corporate tax rate).

Italia este în top ţări excedentare comercial cu SUA, pentru că exportă echipamente, accesorii şi fashion, farmaceutice şi băuturi. Această ţară, a treia cea mai expusă, este lovită atât pe produse manufacturiere, cât şi pe textile şi vinuri - sectoare vulnerabile în faţa măsurilor tarifare. De reţinut că în toate ţările dezechilibrul comercial e influenţat masiv şi de sectorul de servicii, unde un rol important îl joacă giganţii tech americani: tarifele ocolesc această zonă, însă alte măsuri fiscale pot lovi acolo la fel de dur, se precizează în comunicat.

Franţa şi Spania resimt, de asemenea, efecte negative semnificative, în timp ce impactul asupra Greciei este relativ limitat. Franţa exportă produsele sale-vedetă (vinuri, brânzeturi, fashion şi parfumerie, articole de lux, în general) şi caută soluţii de contracarare. Spania, la rândul ei, combustibil şi produse derivate, medicamente, transformatoare şi echipamente electrice.

România şi alte ţări din estul Europei

Top 5 ţări europene care au un deficit al balanţei comerciale cu SUA, având importuri mai mari ca exporturile sunt Cipru, Slovenia, Polonia, Spania, Olanda, acestea fiind ţările care, teoretic, vor fi afectate marginal de creşterea taxelor vamale americane (vezi tabelul 2). Însă, pe de altă parte, ele vor fi mai expuse măsurilor de retaliere ale UE, şi deci costul acestor importuri din SUA va reduce cererea. Polonia, Cehia, Ungaria sunt cei mai mari importatori şi exportatori de bunuri către şi dinspre SUA dintre ţările foste comuniste care au aderat la UE. România este pe locul cinci. Polonia şi Slovenia sunt singurele ţări care înregistrează o balanţă comercială pe minus. Diferenţa negativă în comerţul cu bunuri dintre Polonia şi SUA este cauzată, cel mai probabil, de investiţiile masive ale Poloniei în echipamente militare, în special cele americane, şi volumul ridicat de gaz lichefiat cumpărat de această ţară, odată cu invazia Rusiei în Ucraina. Ţările foste comuniste reprezintă doar 7,2% şi 6,8% din importurile, respectiv exporturile, UE în raport cu SUA. Prin urmare, este de aşteptat ca impactul războiului tarifar să fie mai redus asupra acestora.

Anul exploziei importurilor din SUA - 2022

Prima administraţie Trump (2017-2021) a fost un punct de cotitură. În doar patru ani, deşi s-au aplicat tarife şi s-au tensionat relaţiile, excedentul UE faţă de SUA a crescut cu 38%, de la 120,7 miliarde euro în 2017 la 166,9 miliarde euro în 2021. În mod ironic, tocmai presiunile şi retorica anti-UE au determinat o consolidare a frontului comun european în negocierile comerciale, nelăsând spaţiu pentru concesii bilaterale între SUA şi state individuale.

După invazia Rusiei în Ucraina, UE a fost forţată să-şi diversifice drastic sursele de energie. Importurile de gaze lichefiate (LNG) şi echipamente militare din SUA au crescut cu 54% într-un singur an, cea mai mare creştere din ultimul deceniu. Chiar dacă tarifele sunt aplicate uniform la nivelul UE, impactul este inegal. Ţările cu expunere comercială ridicată - Germania, Irlanda, Italia - vor resimţi primele efectele. De partea cealaltă, economii mai mici sau cu relaţii comerciale reduse cu SUA vor fi mult mai puţin afectate. De exemplu, BNR a publicat recent un studiu al impactului sectorial în România, estimând efectul negativ între 0,17-0,26 puncte procentuale din PIB (din care două treimi vin indirect prin lanţurile valorice europene).

Concluzie: Uniune la negociere, fragmentare la impact

În timp ce UE îşi negociază relaţiile externe ca un bloc unitar, realitatea economică internă este una fragmentată. Marii câştigători din comerţul cu SUA se pot transforma rapid în pierzători, dacă războiul tarifar escaladează. Cu toate că politica tarifară e comună, inegalitatea de impact este clară - şi ar trebui să constituie un punct de reflecţie pentru politicile economice UE din viitorul apropiat. Sigur că orientarea generală, pentru ambele părţi, va fi dată de rezultatul negocierilor care vor avea loc, inevitabil, după furia şi ameninţările reciproce de moment. Dinamica generală şi tensiunile din acest moment reflectă, de altfel, complexitatea relaţiilor comerciale internaţionale şi efectele tarifelor asupra diferitelor economii.

Pe termen lung însă, concluzia este una singură şi sigură, dacă acest război al tarifelor reciproce se va prelungi: toată lumea va pierde. Şi speranţa este aceea că niciuna dintre părţi nu va rămâne într-o poziţie cimentată, din care să nu dorească reconciliere şi o revenire la sentimente şi tarife mai bune, potrivit comunicatului.