Întrebări la care s-a răspuns Întrebări la care nu s-a răspuns...încă

Povestea forfotei care s-a iscat în politichia de la Bucureşti e cu cîntec! Un noian de întrebări ţes o pîclă deasă deasupra scenariului, iar ”adevărul” stă ascuns undeva, aproape imposibil de dibuit printre răspunsurile confuze furnizate de actorii politici. Dar, cum ”cui pe cui se scoate”, nădăjduim să facem măcar o rază de lumină, punînd la bătaie alte întrebări. Şi, răspunsuri!

Mesajul PSD, pe tot parcursul care a culminat cu votul intern zdrobitor pentru retragerea sprijinului politic acordat Premierului Bolojan, a fost unul ”la persoană”. PSD nu s-a certat şi nici nu s-a supărat, măcar, cu PNL-ul. Mă rog, se ia în beţe cu USR-ul, că ăia atîta ştiu să facă, să bage băţul prin gard, dar asta nu se pune, e cantitate neglijabilă. Politic! Încolo, pace, linişte şi cooperare la guvernare. Atunci, cum este posibil ca două ditai partidele ”istorice” să nu găsească soluţii politice, tehnice, ”administrativ-gospodăreşti” ca să ia din calea ”transatlanticului guvernării” un ciot? O fi el prim ministru, dar este departe de a fi vreun ”Iceberg” ca să trebuiască să schimbe cursul ditamai ”Titanicul” de hatîrul, ori de teama lui. Dacă suflă cineva (cine trebuie, desigur, nu oricine!) mai tare spre el, se topeşte şi se face mic, de nu-l mai recunoaşte nimeni nici măcar prin Oradea, cît să-i dea ziua bună! Acum, pe faţă, la lumina zilei, sub presiunea creată de PSD, PNL-ul a fost obligat să treacă de partea lui Bolojan. Doar nu era să capituleze în văzul tuturor în faţa PSD-ului. Mai de voie, mai de nevoie, mai convinşi, mai împinşi de la spate, liberalii s-au încolonat întru susţinerea liderului lor! Ce-i reproşează PSD lui Bolojan? Că nimic nu merge bine, că ţara se duce de rîpă! Că România se îndreaptă într-o direcţie greşită. Adică nu se îndreaptă, e de mult îndreptată, doar că acum a trecut din viteza a doua într-a cincea.

Nici nu şti ce să mai crezi! Argumentul acesta este de o prostie atît de strălucitoare încît îţi ia nu doar vederea, ci şi minţile! Păi ce, Bolojan a guvernat de unul singur? PSD, PNL şi USR nu sunt la guvernare? Guvernul României ia hotărîri prin ”ordine” semnate de Bolojan? Nu prin acte legislative pregătite, corelate şi avizate la nivel ministerial pentru ca apoi să fie votate, aprobate sau respinse, în şedinţe de guvern? Dacă ţara merge într-o direcţie greşită, cu viteză uniform accelerată, nu sunt reponsabili pentru asta şi PSD şi PNL şi USR? De aici rezultă simplu şi sigur, că PSD-ul se grăbeşte să plece de la Palatul Victoria mai degrabă cu gîndul la scadenţele electorale care aşteaptă, colea, după colţ, decît la Bolojan. Ceea ce se întrevede la orizont, cel imediat, săptămîni, luni, anul care vine, înseamnă pentru orice guvernare doar gestionarea unor crize tot mai greu sau chiar deloc gestionabile. Adică eşecuri peste eşecuri şi populaţie exasperată care fierbe de mînie şi de nerăbdare să îi penalizeze la urne pe cei care au asigurat guvernarea! PSD nu vrea, ca atunci, să îşi mai aducă cineva aminte că a fost la guvernare. Doar că s-a constituit ca o ”curajoasă opoziţie” faţă de linia dezastruoasă a politicilor promovate de PNL şi USR, sub comanda reputatului strateg Bolojan.

A doua întrebare cu cheie este mascarada democraţiei interne din PSD. Dacă se ştia că există o susţinere atît de covîrşitoare pentru retragerea răspunderii politice pentru Premierul Bolojan, atunci la ce mai trebuia circul cu 5000 de voturi? Doar nu o să spună cineva, serios, că rezultatul a fost vreo surpriză?!! Răspunsul este unul singur: beneficiarul unic şi direct al ”festivalului de primăvară al democraţiei de partid din PSD” este Sorin Grindeanu. El şi-a organizat demonstraţia de forţă, pentru uzul propriu. Nicidecum degeaba! Prin tîrg umbla mai deunăzi vorba că, pentru stabilitatea alianţei de guvernare actuale, există PSD şi după Grindeanu. Ba, chiar şi fără! Ca să spulbere aceste speculaţii, omul de pe capră a scos biciul şi a plesnit mîrţoaga fără milă. Fără mine, nimeni nu ”face politică” nici cu, nici în PSD! Cineva, care trage din umbră sforile, ştie că adevăratul competitor pentru partidul fictivei social democraţii din România nu este nici PNL, nici USR. Este AUR, iar acolo modelul liderului este cel autoritar-mesianic. Grindeanu trebuie pus să joace această partitură cît mai repede, ca să ajungă să fie cît de cît convingător, pînă la scadenţa alegerilor. Misiunea lui ”istorică” este să se bată cu umbra lui Georgescu şi să cîştige! Dacă nu singur şi la concurenţă cu AUR, atunci în alianţă cu AUR, după principiul ”antic”, dacă nu poţi să-i dovedeşti, atunci aliază-te cu ei! Dacă PSD-ul rămîne la guvernare, scenariul cîştigător devine imposibil pentru Grindeanu. PSD-ul s-ar putea prăbuşi electoral mai rău decît PNL-ul. De aici se poate întrevedea linia de conduită a PSD-ului pe durata crizei de guvernare pe care a produs-o. Nu se va grăbi deloc să ajute la rezolvarea ei! Se va aşeza de a doua zi în postura ”Opoziţiei” şi de acolo va tuna şi fulgera împotriva lui Bolojan şi a sprijinitorilor lui. Grindeanu nu se va grăbi să îi ofere lui Bolojan, acum, şansa unei moţiuni de cenzură, chiar dacă ar fi sigur că o poate trece. Iar acum, la acest moment, nu poate fi încă sigur! Mult mai folositor pentru el este ca actualul premier să opereze într-un cîmp de autoritatea mult restrîns de prevederile constituţionale ale interimatului guvernamental şi într-un mediu politic presărat de incertitudini la fiecare pas.

În sfîrşit o întrebare care nu-mi dă pace...şi pace! Din ce se luară, neică, ăştia care-şi juraseră credinţă cel puţin pentru următorii patru ani? Dacă îl lăsăm şi pe Bolojan şi pe Grindeanu de o parte, dacă lăsăm deoparte toată zarva pe marginea cutărei sau cutărei decizii guvernamentale, dacă lăsăm deoparte gargara cu direcţia în care merge România, undeva în fundal se întrevede o cu totul altă temă. Cineva i-a pus în ”mandat” lui Bolojan ”rezolvarea” cîtorva ”probleme”: CEC Bank, Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, Societatea Naţională a Sării, Loteria Română, Impremeria Naţională, Cuprumin - Zăcămîntul Roşia Poeni, Uzina mecanică Cugir, Poşta Română. Să tot fie un condei de vreo 16 miliarde!!!!! Totul se listează la bursă, deci valorea fluctuează după cum e ”mersul bursei”. Nu pun pariu că ştiu dinainte dinamica valorii acţiunilor la aceste întreprinderi aflate acum încă în patrimoniul statului. O vreme destul de lungă valoarea lor va scădea semnificativ, pînă cînd vor putea fi achiziţionate pachete consistente la preţuri ”de dumping” pentru ”investitorii avizaţi”! După ce aceştia îşi vor vedea sacii în căruţă, valoarea acţiunilor va creşte şi tot va creşte şi tot va creşte. La unele mai repede, cum e Romarm, la altele pe termen ceva mai lung, cum e cazul aeroport, sare, port etc. Vedeţi dumneavoastră, aici Bolojan se pare că a luat-o pe cont propriu! PSD-ul nu a fost chemat la masa organizării ”jafului”, pardon, a privatizării prin listare la bursă. PSD, a zis Premierul, să ia ce poate, de pe margine, dacă poate! Paraîndărătul vine doar colea, la tetea, că daia-i tetea! Şi nu e nici pe vecie şi nici măcar de mai multe ori. E haiduceşte, acum şi pe urmă, niciodată!