Abonament gratuit

Mic şi rău

Catalin Avramescu
Ziarul BURSA #Editorial /

Catalin Avramescu

Despre un copil încăpăţănat, care nu dă semne că se va schimba şi despre care constaţi, resemnat, că o va apuca pe o cale greşită în viaţă, poporul are o expresie. "Este mic şi rău!". Mi-am adus aminte zilele trecute, când citeam, stupefiat, ştirile din România.

Traversăm o pandemie care nu are precedent în ultima sută de ani. Niciodată în istorie miliarde de oameni nu au stat închişi în casă, la ordinul guvernelor. Economia se prăbuşeşte. Sute de milioane de oameni lucrează de acasă, prin internet. Se spune, peste tot: "Nimic nu va mai fi ca înainte!".

Nu ştiu dacă nimic. În orice caz, te-ai aştepta să fie schimbări profunde. Aşa cum au avut loc în trecut, după războaie, ciumă sau revoluţii. Bune sau rele, discutăm separat. Dar schimbări.

Dar iată că România pare să meargă din nou în răspărul timpurilor. Prima bănuială am avut-o când am văzut, pe un site de ştiri, o listă de firme abonate la contracte cu statul care acum fac bani cu lopata. Schema este simplă: li se atribuie, profitând de starea de urgenţă, contracte fără licitaţie pentru tot felul de aiureli. O firmă de băuturi alcoolice aduce aparate medicale făcute într-o fabrică de pantofi. Alta zice că asfaltează un drum printre nişte sate. Alta montează iepuraşi din ciment.

Întrebarea fundamentală este următoarea: va schimba pandemia de coronavirus regimul din România?

Mă tem că răspunsul este negativ. Primele semne sunt că regimul este mai tare decât COVID-19. Asta este uimitor. Puţine regimuri ar rezista la aşa ceva. Putem spune, aşadar, că regimul este "mic şi rău". Nici o şansă să îşi revină.

Priviţi la politicienii zilei. Sunt aceiaşi - absolut aceiaşi! - care cu doar câteva luni în urmă se afişau cu delegaţii din Republica Populară Chineză şi ne explicau ce minuni vor răsări din "relaţia cu China". Unul dintre cei care ocupă acum ecranele a patronat dezastrul de la "Colectiv". Au ieşit tot ei în faţă.

Încă şi mai mare este rezistenţa la schimbare a "elitelor locale". Am verificat ştirile chiar înainte să încep să scriu acest editorial. Un manager de spital regional, un fost hoţ de conserve protejat politic, a luat calculatorul din birou şi a fugit. Nimeni nu ştie unde. Alţii şi-au luat concediu medical. Sunt stresaţi, bănuiesc. Ideea este să nu îi schimbe nimeni. Şi, din câte văd, le merge. Nimeni nu se atinge de ei, "servesc Patria", aşa cum o făceau şi înainte...

Actualele partide politice sunt, la rândul lor, bine-mersi. Acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă. Într-o criză reală, primele care plătesc preţul sunt partidele politice. Unele sunt măturate cu totul. La noi... Majoritatea parlamentară din jurul PSD face ce ştie de ani de zile: votează de zor măsuri populiste, fără nici o acoperire în Buget.

Ai impresia că ţara este condusă de ceva numit, bizar, "Grupul de Comunicare Strategică". Acesta pare să stabilească dacă ai voie să îţi scoţi căţelul la plimbare sau ce publicaţii vor fi cenzurate.

Învăţământul a ajuns... Nu ştiu, nu găsesc termenul. Şi dacă l-aş găsi, nu ar fi publicabil. Nici în această privinţă nu avem de-a face cu vreo schimbare. Învăţământul oricum nu îi interesa pe actualii politicieni. De ce şi-ar bate capul acum? Au închis şcolile şi universităţile. Aşteaptă să facem "cursuri online". Şi-a pus vreunul întrebarea dacă profesorii din universităţi au primit vreodată măcar un leu pentru calculatoarele de care oricum aveau nevoie şi înainte, la serviciu? Aşa se face în lumea civilizată. Doar la noi profesorii îşi cumpără din propriul salariu laptop, cărţi, abonamente la reviste, programe de calculator, ş.a.m.d.

În regimul lui Ceauşescu, românii au răbdat o vreme. Poate prea mult. Dar în cele din urmă, s-au revoltat. Se săturaseră de incompetenţă, de foamete, de întreruperile de curent, de serviciile publice jalnice, de lăudăroşenia conducătorilor.

Acum serviciile publice sunt în ultimul hal. Guvernul a luat aproape toate drepturile şi libertăţile oamenilor. Parlamentul este plin de penali. Preţurile cresc accelerat. Milioane de cetăţeni au fugit din ţară. În spitale te alegi cu boli noi. Dar regimul rezistă.

Chiar mai mult decât atât. Nu dă nici un semn că ar face măcar schimbări cosmetice. Un exemplu. Votul electronic. Au preferat să amâne alegerile locale şi, probabil, le vor amâna şi pe cele generale. În dispreţul Constituţiei. Sub nici o formă însă nu vor ca cetăţenii să voteze prin Internet. Dar să muncească prin Internet, desigur, câtă vreme plătesc taxe...

Precum un patogen care a trecut prin mutaţii care să îl ferească de sistemul imunitar al gazdei sale, tot aşa regimul din România a ajuns la o formă stabilă. Ce fel de regim avem? "Democraţie de tranziţie"? Dictatură "ca în Rusia"? "Sistem hibrid"? Răspunsul este că nimic din toate acestea. Ceva original, un mutant aberant care se lipeşte de orice suprafaţă şi nu iese cu dezinfectanţii politici disponibili pe piaţă. Teoretic vorbind, aceasta este o situaţie interesantă. Problema este că noi suntem subiecţii acestui experiment social.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS