Conferinţa BURSA “FONDURILE EUROPENE”Conferinţa BURSA “FONDURILE EUROPENE”

PLASAMENTE ALTERNATIVEEnescu, memorabilia şi curriculum vitae

MARIUS TIŢA
Ziarul BURSA #Investiţii Personale /

George Enescu, fotografie din 1937

George Enescu, fotografie din 1937


MARIUS TIŢA

Nivel maxim al raportării naţionale în materie de muzică este George Enescu, aşa cum Emines-cu, Brâncuşi, Nicolae Grigorescu sunt în domeniile lor. S-a născut în 1881, la 19 august, în satul Liveni-Vârnav din judeţul Botoşani. Era al optulea copil şi primul care n-a murit în copilărie al familiei arendaşului Costache Enescu. Dar avea guvernantă franceză. Familia lui Enescu se destramă, totuşi, iar tatăl, cu 9 ani mai tânăr decât mama, face un copil, peste două decenii, cu o poloneză, Maria Ferdinand-Sus-chi. Faptul că uneori apare şi ca Maria Enescu, la fel ca mama lui George Enescu, face ca acel copil, viitorul pictor Dumitru Bâşcu, să nu fie chiar ilegitim, după cum tot este etichetat. Dumitru Bâşcu s-a născut la 14 septembrie 1902, în satul Cracalia, comuna Dumeni, judeţul Dorohoi, după cum era atunci, acum purtând numele lui George Enescu, fiind în judeţul Botoşani. De fapt, George Enescu şi fratele lui vitreg, Dumitru Bâşcu, sunt născuţi în aceeaşi comună, numită acum George Enescu, în sate diferite, primul în Liveni, acum George Enescu, şi pictorul în Dumeni, care este centrul comunei, de fapt. Mai există un sat Liveni în judeţul Botoşani, dar în comuna Manoleasa, pe malul Prutului.

Dumitru Bâşcu, fratele vitreg, cu 21 de ani mai tânăr ca Enescu, a studiat şi la Iaşi, şi la Bucureşti. La Iaşi l-a avut profesor pe pictorul Jean Cosmovici, văr primar cu George Enescu, fratele lui vitreg. Dacă bunicul comun al compozitorului şi al pictorului era preot, străbunicul era Costache (Emilian) Cosmovici, compozitor de "muzică psaltică şi lucrări corale". Chiar în aceste zile, Galeria Romană din Bucureşti, din celebra Piaţă cu acelaşi nume, are pe simeze cam singura expoziţie Dumitru Bâşcu de foarte lung timp, încercând să îl readucă în atenţia publică pe acest pictor, pe nedrept uitat.

Pe Enescu îl regăsim, sub forma unui luceafăr, şi pe stema judeţului Botoşani, adoptată în 2007. Pe scurt, stema este împărţită în trei, în stânga este o coasă aurie, care vine de pe stema vechiului judeţ Botoşani, şi nu de la răscoala din 1907, debutată în celebrul Flămânzi de Botoşani, în dreapta este un rac fiert, roşu, de pe stema vechiului judeţ Dorohoi, iar la mijloc o inserţie azur, cam ca albastrul din pseudo-steagul secuiesc, cu trei stele cu câte şase colţuri. Aceste trei steluţe îi reprezintă pe Eminescu, Enescu şi Iorga, născuţi toţi pe teritoriul actualului judeţ Botoşani.

În judeţul Bacău, în schimb, se află Tescani, un loc ce aminteşte intens de George Enescu. La conacul Rosetti-Tescanu de aici, Enescu a aflat liniştea pentru a compune, în special opera Oedip. Maruca, atunci Cantacuzino, celebra sa pasiune, amantă şi soţie, era din familia Rosetti-Tescanu, deci proprietară a locului. S-au întâlnit în 1907, când ea era plictisită de un deceniu de mariaj cu cel mai bogat român de atunci, Mihai Cantacuzino, fiul celebrului Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, cu care avea deja doi copii. De fapt, a rămas în istorie ca o adevărată devoratoare de bărbaţi, Enescu fiind, totuşi, o permanenţă. De căsătorit, s-au căsătorit în 1937, după 30 de ani de relaţie şi câţiva ani de când Maruca o rupsese cu Nae Ionescu, cu care avusese o relaţie devorantă. Dacă Enescu era cu trei ani mai tânăr ca ea, Nae Ionescu era cu 11.

La 19 august trecut, când, de ziua lui, a fost sărbătorit Enescu, la Secţia "Dumitru şi Alice Rosetti-Tescanu-George Enescu" de la Tescani, parte a Muzeului Naţional "George Enescu", cu sediul central în palatul Nababului de pe Calea Victoriei, Ştefania Vasiliu a susţinut un recital de pian şi a fost vernisată o expoziţie de artă contemporană. Autorii lucrărilor sunt participanţii la Rezidenţa Tescani, probabil cea mai veche tabără de creaţie de la noi. În acest an, participanţii-expozanţi au fost Ilie Boca, fondatorul prestigioasei reuniuni, în urmă cu mai bine de patru decenii, Dionis Puşcuţă, Ovidiu Ungureanu, Mihai Chiuaru, Ovidiu Ionescu, Vasile Crăiţă Mândră, Ştefan Pelmuş, Valeriu Şuşnea, Liviu Suhar, Doru Ulian, Mariana Popa, Cristina Ciobanu, Gheorghe Coman, Bogdan Teodorescu, Dumitru Macovei, Pablo Rodriguez Guy din Spania, Akmay Janos din Ungaria şi Ammar Alnahhas, sculptor originar din Siria, cu studii la Damasc, şi pictor stabilit în România.

Nu putem încheia fără să vorbim de cel mai tare eveniment cultural de la noi, Festivalul Internaţional "George Enescu". Din doi în doi ani, în septembrie, nume mari din muzica clasică vin la Bucureşti, pe scenele noastre, pentru concerte memorabile. Ar veni şi spectatori, chiar mai mulţi decât acum, dacă s-ar organiza pachete de servicii cu transport şi cazare dar şi cu bilete la concerte, sau dacă am avea şi noi o sală pentru un festival de o aşa anvergură. Se tot vorbeşte de aşa ceva, ar putea fi ridicată pe aşa-zisa Esplanada, spaţiul de pe Victoria-Unirii, lângă Biblioteca Naţională, dar deocamdată stăm pe scaunele desfundate şi rupte de la Sala Palatului, care au apucat să îl asculte şi pe Ceauşescu.

O iniţiativă grozavă a venit din partea celei mai noi case de licitaţii de obiecte de colecţie de la noi, casa Historic. Marţi, chiar la Ateneu, a fost organizată o licitaţie cu memorabilia legată de Enescu şi epoca sa. Mi se pare un lucru excepţional ca, în epicentrul unui festival de asemenea prestigiu, anvergură şi vechime, să poţi cumpăra dedicaţii sau mici obiecte şi hârtii ce au trăit pe vremea lui.

Au fost 130 de loturi în licitaţie, iar rata de adjudecare a fost ceva mai mare de jumătate. Cea mai scumpă vânzare a costat 1.900 de euro, pornind de la un preţ de deschidere de 500 de euro. Este vorba de un afiş francez de propagandă în favoarea României, tipărit la Paris în 1917. Este ilustrat de Geo Dorival şi G. Capon şi imprimat la Cornille & Serre. La 25 mai 1917, la ora 3, Theatre du Chatelet organiza o "gală de muzică românească şi muzică clasică", sub patronajul ambasadorului român la Paris, Alexandru Lahovary, în beneficiul "prizonierilor şi a lucrărilor de război" ale Reginei României. Ca ilustraţie avem imaginea unui soldat rănit, la orizont, ca pe un ecran, înălţându-se o compoziţie pastorală, cu oi şi un bătrân păstor, cu o mănăstire în zare, totul în culorile tricolorului românesc, ca un drapel în vânt.

Pe locul al doilea vine chiar o fotografie cu Enescu şi autograful lui. Manuscrisul este nemaipomenit, Enescu a desenat un întreg portativ cu un fragment din Simfonia nr. 1, "A monsieur Robert S. Holzman, cordialement George Enesco 1939. A fost oferită cu 300 de euro, s-a dat cu 1.800.

O altă fotografie a lui Enescu vândută bine la această licitaţie, cu 800 de euro, mai exact, a fost realizată la Viena, în 1913. Compozitorul este surprins din profil, având o vioară în mână, privind spre autograful său în franceză. 700 de euro a primit o fotografia de studiou din 1926, cu dedicaţie pentru Grigore Drăgoescu, director al teatrului din Craiova, şi prieten cu Enescu. Cu 650 de euro a fost vândut un portret fotografic în profil, cu o dedicaţie greu de descifrat, din 1936. Cu 550 de euro, faţă de pornirea de 200, a fost vândut un portret fotografic al lui Enescu, cu capul în semiprofil, dedicat şi semnat, dăruit, în 1927, amicului său, Marcel Chailley, muzician născut în acelaşi an, 1881, cu Enescu.

Un alt portret, din faţă şi din tinereţe, surprins la atelierul Rembrandt din Iaşi, a fost oferit cu 100 de euro şi vândut cu 460. Lotul mai cuprinde o carte de vizită a lui Georges Enesco, cu adresa din rue de Clichy, numărul 26, cu o dedicaţie a compozitorului din 1910. Grafia, care cu greu îţi permite să stabileşti că e în franceză, pare a unui tânăr din zilele noastre care stă toată ziua pe taste şi scrie rar de tot de mână.

O altă imagine, semnată de Enescu şi datată în 1942, îl arată pe compozitor împreună cu Maruca, care nu mai arată deloc periculos, în faţa vilei lor din Sinaia. S-a dat cu 340 de euro. O altă fotografie, cu celebrul profil al lui Enescu, semnată de el şi datată 1927, realizată la nu mai puţin celebrul atelier Julietta, a fost vândută cu 260 de euro.

Cu 950 de euro, pornind de la 200, a fost vândută partitura "Georges Enesco, Sonate op. 2 pour pian et violon", tipărită la Paris, în 1914, care are o dedicaţie olografă a lui Enescu dar şi un mic portret schiţat, ataşat ulterior pe pagina de gardă. Mai din zilele noastre, avem o monedă omagială bătută de BNR în 2005, în 250 de exemplare, care s-a dat cu 1,8 mii de euro, deşi pe ea scrie că valorează 500 de lei. Moneda este din aur, titlu 999/1000, şi are o greutate 31,103 grame.

Un preţ semnificativ, dar şi un salt uriaş a înregistrat cartea de vizită a lui Dinu Lipatti, cu un text olograf în limba română, dar fără semnătură. Din lot face parte şi un exemplar din volumul "Hommage a Dinu Lipatti", apărut la Geneva, în 1951, la un an de la moartea sa mult prea timpurie. Lotul a intrat în licitaţie cu 120 de euro şi s-a dat cu 900.

Cea mai scumpă ofertă, bustul lui Beethoven de Dimitrie Paciurea, estimat la 6,5 mii de euro, aşteaptă încă oferte. Festivalul Enescu mai ţine câteva zile.

Opinia Cititorului

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Gala BURSA 2019
Gala BURSA 2019

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS