Poporul

Cristian Pîrvulescu
Ziarul BURSA #Editorial / 10 ianuarie

Cristian Pîrvulescu

La acest început de an, conceputul "poporul" a erupt pe scena publică parcă pentru a pune jaloanele unui an în care populismul va deveni, chiar mai mult decât în anul precedent, centrul discursului politic. După comunicatul de presă cu tente negaţioniste al AUR în care asasinarea a peste 300.000 de evrei asociată unor "teme minore sau care pot face obiectul unor simple lecţii în cadrul materiilor existente (ex. educaţie sexuală, istoria Holocaustului, etc.)" şi propunerea de interzicere a acestui partid, Marcel Ciolacu, nu doar lider PSD, ci al treilea om în stat, explica într-un interviu că "AUR se află în Parlament în urma votului românilor iar românii au întotdeauna dreptate". Unde probabil românii sunt echivalaţi cu "poporul", care, într-o retorică de tip populist este axa politicii.

Dar la ce fel de popor se referă oare politicienii? Cine sunt acei români care au întotdeauna dreptate? Să fie vorba de corpul electoral din care fac parte şi maghiarii şi celelalte minorităţi? Căci nu românii, ci un umăr de 535.829 români au votat AUR din cei 6.059.113 câţi s-au prezentat la urne pentru alegerea Camerei Deputaţilor. Iar votul lor nu legitimează cu siguranţă negaţionismul, fie el exprimat evaziv. Extrapolând, cei 33,1% dintre germanii care au votat în noiembrie 1932 partidul nazist şi au făcut posibilă numirea lui Hitler cancelar nu erau nici matematic, nici politic, Germania. Nu puteau fi echivalaţi cu germanii şi cu siguranţă nu aveau dreptate! Dar cu votul lor Holocaustul a fost pus în aplicare!

Dar disponibilitatea politicienilor de a vorbi despre "popor" trimite mai degrabă la o formă de refuz a democraţiei reprezentative şi a statului de drept, decât spre înţelegerea şi reprezentarea majorităţii tăcute. Pentru că altfel, în teoria politică, poporul, ca şi naţiunea, a fost definit în raport cu el. Este o abstracţie, iar nu o realitate concretă. Poporul nu este o populaţie actuală, ci un concept integrator în care Trecutul, Prezentul şi Viitorul sunt agregate într-o unitate politică.

Termenul "popor" este voit înşelător dar şi discriminatoriu. Iar populismul - acea atitudine politică care se revendică de la popor şi care trimite la o noţiune polisemică - este văzut uneori ca un stil (de exemplu, apropierea de limbajul "poporului" cum a făcut Emmanuel Macron cu "emmerde les non-vaccines"- "să-i enerveze pe non-vaccinaţi" - sau o ţinută vestimentară "populară" precum cea a Vioricăi Dăncilă), însă cel mai adesea este reprezentat (căci este o adevărată reprezentaţie teatrală) prin patosul în care se revendică relaţia cu "poporul real", adică cu majoritatea tăcută. Dar întrebarea rămâne: Ce este poporul? Populaţia din care sunt excluse clasele superioare ("elitele trădătoare")? Ne întoarcem la clasa muncitoare? Şi în acest din urmă caz, "poporul", precum în retorica naţional- comunismului, se reduce numai la categoriile vulnerabile?

Dar pentru susţinătorii acestui mod de a face politică, referinţa la acest tip la "popor" are o conotaţie pozitivă: ar fi vorba despre apărarea poporului împotriva duşmanilor săi. Stilul "populist", deşi foarte răspândit la extrema dreaptă, poate fi forte bine folosit şi la stânga. Doar liberalii, în sensul valoric al termenului - cei ce valorizează libertăţile individuale - nu pot fi populişti. Deşi se vrea spontan, popular, acest stil politic este foarte elaborat. Şi asta pentru că, în esenţă, pentru a sparge cadrele politicii sistem, populismul cochetează cu extremismul în sensul că urmăreşte să schimbe totul.

Radicalismul populist se revendică astfel de la "adevăratul popor" în numele căruia vrea să schimbe totul. Prin formula "adevăratul popor" populiştii urmăresc pe de o parte să delegitimeze celelalte partide, corupte dar şi acea parte a populaţiei care nu susţine politicile extremiste şi deci se dezvăluie drept trădătoare. Pentru că atunci când se afirmă existenţa "adevăratului popor", care urmează "adevăraţii lideri" se urmăreşte şi punerea în defensivă până la aneantizare a "poporului fals", a celor care nu acceptă omogenitatea.

Opinia Cititorului ( 2 )

  1. Falsuri ... din bantustanul iudaizat, tovarășe sponsorizat de Soros, iar mai jos aveți dovada. Holocaustul real este cel de acum, prin care reduceți populația, conform planului pus la punct de peste 14 ani.

    În decembrie 1991, ziarul Daily Post din Liverpool, Anglia, a publicat următoarea scrisoare a lui David Irving: 

    Eileen Taylor (Daily Post, 30 noiembrie) a sugerat că mă aflu printre acei istorici conform cărora „lagărele de concentrare, precum Auschwitz, de fapt nu existau”. Credeți-mă cu ceva inteligență, vă rog: oricare dintre cititorii dvs. poate vedea din biografia mea Războiul lui Hitler, că imprim o fotografie de două pagini cu Auschwitz și alta cu evrei deportați din Stuttgart spre Est. Poziția mea este pur și simplu definită: așa cum recunosc acum polonezii înșiși, „camerele de gaz” expuse la Auschwitz au fost construite după război pentru ca turiștii să le privească. David Irving, Londra. Daily Post (Liverpool, Anglia; ediția 3 am), luni, 16 decembrie 1991, p.14. 

    Luna următoare ziarul a publicat un răspuns la scrisoarea lui Irving scrisă de atașatul de presă al Ambasadei Poloniei la Londra: 

    Eram sigur că afirmația dlui David Irving (Scrisori, 16 decembrie) conform căreia „așa cum recunosc polonezii înșiși, camerele de gaz expuse la Auschwitz au fost construite după război pentru ca turiștii să se uite” a fost o absurditate absolută. Cu toate acestea, m-am chinuit să verific din ce sursă ar fi putut obține informațiile sale. Trebuie să spun că nici oficialii guvernamentali, nici membrii partidelor politice și ai organizațiilor sociale, jurnaliștilor, academicienilor, practic tuturor celor pe care i-am abordat pe această temă nu au auzit vreodată pe cineva care să exprime în mod public o astfel de opinie absurdă. 

    Janusz Dluzynski, Ambasada Republicii Polonia, Londra. Daily Post (Liverpool, Anglia; ediția 3 am), miercuri, 22 ianuarie 1992, p.14. 

    Jean-Claude Pressac a recunoscut în cartea sa din 1989 că acea „camera de gazare” a fost reconstruită după război (paginile 123 și 150 ).  Cartea sa a fost anunțată de presa mondială ca fiind respingerea completă a revizionismului Holocaustului, dar în mod clar nimeni din ambasada poloneză la Londra, și nici pletora de agenți polonezi și agitatori pe care atașatul de presă a susținut că i-a întrebat despre această problemă, nu s-a deranjat să o citească. 

    La opt luni după articol, un tânăr revizionist evreu-american pe nume David Cole l-a făcut pe curatorul muzeului Auschwitz-Birkenau să recunoască adevărul camerei de gazare Auschwitz I, care a fost construită de comuniști după război. 

    cei 6.059.113 care au legitimat parlamentul actual (AUR, PSD......)

    sau diferenta pana la 19.000.000 care a zis NU politrucilor de azi 

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Conferinţa “România - Strategia dezvoltarii”
BTPay
csalb.ro
Electromagnetica
marmomac.com
arsc.ro

Curs valutar BNR

23 Sep. 2022
Euro (EUR)Euro4.9437
Dolar SUA (USD)Dolar SUA5.0679
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.1569
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6284
Gram de aur (XAU)Gram de aur269.8092

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
cnipmmr.ro
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro