Preşedintele Bundesbank denunţă pactul faustian al băncilor centrale

CĂLIN RECHEA
Ziarul BURSA #Macroeconomie / 20 septembrie 2012

Călin Rechea

Călin Rechea

CĂLIN RECHEA

Se întâmplă ceva neobişnuit cu Jens Weidmann, preşedintele Bundesbank. Într-un discurs recent în cadrul Colocviilor Institutului de Cercetare a Istoriei Bancare din Frankfurt, Weidmann l-a înrolat pe Johann Wolfgang von Goethe în lupta contra tendinţei BCE de acaparare a puterii absolute în Europa.

Tema dezbaterilor din acest an a fost "Banii de hârtie - Finanţarea statului - Inflaţia. S-a întâlnit Goethe cu o problemă fundamentală a politicii monetare?"

Prin citate extinse din Faust, Jens Weidmann răspunde afirmativ întrebării de mai sus. Într-un editorial din Handelsblatt, Lin Freitag şi Georg Watzlawek scriu că Weidmann "a citat aproape cu o bucurie nedisimulată" din marele scriitor german.

Deşi "preşedintele Bundesbank poate fi izolat în cadrul Băncii Centrale Europene", în Germania "Weid-mann se poate baza pe cele mai înalte autorităţi", deoarece Goethe ştia totul despre "alchimia prin alte mijloace" promovată acum de BCE, mai scriu autorii editorialului.

Cotidianul britanic The Telegraph scrie că discursul lui Weidmann a provocat nedumerire în Europa, în condiţiile în care a comparat acţiunile băncilor centrale cu "lucrul diavolului".

Jens Weidmann a declarat că eforturile băncilor centrale de a pompa bani în economie îi amintesc de o scenă din Faust, în care Mefistofel îl convinge pe Împărat să emită o cantitate mare de bani, după cum mai scrie The Telegraph.

"Dacă o bancă centrală poate crea o cantitate nelimitată de bani din nimic, cum se poate asigura că banii rămân suficienţi de rari pentru a-şi păstra valoa-rea?", a întrebat Weidmann, după care a amintit că există multe cazuri în istoria monetară de "cedare în faţa tentaţiei".

Oare unde ne îndreptăm, dacă unul dintre cei mai importanţi bancheri centrali din lume a ajuns să compare activitatea colegilor săi cu "lucrul diavolului"? Să fie doar o vorbă spusă la supărare, ca urmare a izolării sale în cadrul Eurosistemului?

Poate că preşedintele Bundesbank a văzut, totuşi, lumina şi îşi aminteşte de suferinţele Germaniei în perioada hiperinflaţionistă din prima parte a secolului trecut.

Când Faust îl întreabă pe Mefistofel cine este, acesta îi răspunde că este "spiritul care neagă", iar "ceea ce el (n.a. Faust) numeşte păcat, dis-trugere" reprezintă "elementul meu original".

Astfel de "spirite care neagă" sunt şi băncile centrale, atunci când li se reproşează că ignoră pericolul scăpării de sub control a inflaţiei monetare.

În majoritatea articolelor din presa internaţională, discursul lui Weidmann este interpretat ca un atac direct şi destul de transparent la adresa lui Mario Draghi.

Dar cum poate Draghi să facă "lucrul diavolului"? Oare nu îşi aminteşte Weidmann că actualul preşedinte al BCE a trudit cu ani în urmă la Goldman Sachs, o bancă dedicată "lucrului pentru Dumnezeu", după cum a declarat Lloyd Blankfein?

În drama lui Goethe, Împăratul a dat drumul tiparniţelor, la sfatul lui Mefistofel, iar o mare bucurie a cuprins supuşii săi. Cancelarul a declarat că "Sunt binecuvântat destul acum... / Să aud şi să văd profetica, solemna foaie / Care în bucurie a transformat toate durerile noastre."

Chiar dacă foşnetul noilor bancnote s-a dematerializat în calculatoarele băncilor centrale, o bucurie asemănătoare a cuprins acum şi autorităţile europene, foarte îndurerate de perspectiva destrămării visului lor european. Bucuria nu va fi, însă, de lungă durată, pentru că, în infatuarea lor, conducătorii Europei au uitat sau au ales să ignore adevărata natură a banilor şi cauzele crizei actuale.

La întrebarea "Ce sunt banii?", Weidmann răspunde că "orice lucru poate îndeplini rolul banilor, atâta timp cât acesta poate fi folosit ca mijloc de schimb, mijloc de plată şi de conservare a valorii", deoarece "banii sunt definiţi prin funcţiile lor".

Preşedintele Bundesbank aminteşte de scoici, blănuri sau mărgelele utilizate în acest scop. "De-a lungul celei mai îndelungate perioade din istoria omenirii, obiectele concrete au fost utilizate ca bani, astfel încât vorbim de banii-marfă", a mai precizat Weidmann, care a amintit, desigur, şi de rolul metalelor preţioase.

Ajungând la banii de astăzi, Jens Weidmann a arătat că aceştia nu mai au absolut nimic în comun cu banii-marfă, după ce Statele Unite au rupt legătura dintre dolar şi aur în 1971, iar încrederea populaţiei este crucială pentru menţinerea convenţiei sociale a banilor fiduciari.

Din păcate, preşedintele Bundes-bank a trecut apoi prea rapid la Faust şi Mefistofel, uitând să accentueze că banii-marfă reprezentau, înainte de a intra în circuitul schimbului, munca producătorilor.

Prin tipărirea fără discriminare a însemnelor monetare, băncile centrale s-au angajat într-un proces de depreciere accentuată a muncii şi a capitalului, iar rezultatul îl reprezintă atribuirea unei puteri de cumpărare artificiale, în mod abuziv, pentru anumite categorii sociale şi economice. Iar această putere este folosită pentru achiziţionarea pe nimic a muncii şi capitalului de la categoriile împovărate de datorii.

În actul I din partea a doua a dramei Faust, Mefistofel, deghizat sub masca bufonului, îl amăgeşte pe Împărat, care nu mai avea soluţii pentru a opri revolta populaţiei. "Am obosit să aud eternul «Cum» şi «Când»; avem o criză de bani, deci să-i creăm", spune suveranul.

Iar Mefistofel are deja soluţia: "Pot să fac ceea ce doreşti, şi să creez mai mulţi". Euforia a fost de scurtă durată şi s-a sfârşit printr-o inflaţie distructivă.

Weidmann s-a declarat impresionat de modul în care Goethe a surprins esenţa relaţiei dintre banii de hârtie, finanţele publice şi inflaţie, o problemă fundamentală mai ales în contextul unor sisteme monetare construite în jurul banilor fără valoare intrinsecă.

În finalul discursului, preşedintele Bundesbank aminteşte de responsabilitatea băncilor centrale, în condiţiile în care independenţa lor reprezintă un privilegiu extraordinar, instaurat tocmai pentru a se evita deturnarea politicii monetare de către stat. Dar cine mai are timp să asculte când este o "criză de bani" aşa de mare?

Şi cât de convins este preşedintele băncii centrale a Germaniei că va rezista de unul singur în faţa "necesităţii" istorice de salvare a zonei euro, ştiind că "băncile centrale au fost adesea create pentru a oferi conducătorilor acces liber la ceea ce părea o sursă nelimitată de finanţare"?

Răspunsul său include o doză extraordinară de idealism: "Cea mai bună protecţie împotriva tentaţiilor politicii monetare este o societate luminată şi orientată către stabilitate", a mai spus Weidmann.

Dar "cum" şi "când"? Deocamdată cetăţenii Europei par să fie convinşi că "avem o criză de bani", iar orice încercare de educare a lor este profund viciată de ideologia "Europei Unite".

La botez, preotul îl întreabă pe nou-născut dacă se leapădă de diavol. "Mă leapăd", răspunde în numele său naşul. La fel cu personajul dintr-un roman scris de un alt Mario (n.a. Puzo), "naşii" din băncile centrale actuale, departe de a denunţa promisiunile mefistofelice, vin, în schimb, cu propuneri care nu pot fi refuzate de conducătorii unor "state ale bunăstării" care au ajuns la fundul sacului.

După ce preşedintele BCE a anunţat programul de achiziţionare nelimitată a obligaţiunilor guvernamentale, presa internaţională a publicat ştiri şi analize însoţite de poze din care Draghi zâmbea larg.

Acel zâmbet mefistofelic va urmări multă vreme Europa.

----------------------

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.

"Pot să fac ceea ce doreşti, şi să creez mai mulţi". (Mefistofel, în drama Faust a lui Johann Wolfgang von Goethe)

Opinia Cititorului ( 9 )

  1. si analiisti precum dumneavoastra domnule Rechea ne ajutati pe noi liliputani in ale intelegerii fenomenelor macroeconomice sa deslusim in pic itele unei deziluzii pe care inaintasi celbri au denumit-o scamatorie si care in decursul timpului a devenit un surogat pentru credinta. Aceste doua teme CREDINTA si INCREDERE ocupa un loc central in politica financiara de astazi. Insa la fel cum spunea marele GOETHE nu ne ramane decat solutia ca acesti mesajeri ai fericirrii sa-i cream din neant. Totusi noi sa nu itam un singur lucru. Eminescu prin al sau LUCEAFAR a avut viziunea Teoriei Relativatitvatii inainte de marele Einstein. Era pe cand nu s-a vazut , azi o vedem si nu e.

    Cred ca aceasta este pozitia cea mai ferma si fara echivoc exprimata de vreun oficial bancar (si de ce talie!) impotriva banilor virtuali si, indirect, impotriva copierii matritei FED.

    Istoria lumii (implicit cea financiara), daca nu cumva asistam de pe acum la disparitia ei, devine tot mai interesanta pentru noi, in dubla calitate de spectatori si din pacate de jucatori. 

    1. Multumesc, domnule Rechea, articolul asta imi lipsea, cam de un an; in sfirsit, cineva l-a scris, si a fost sa fiti dumneavoastra acela.

      Multumesc inca o data! 

      actori principali, caci avem experienta acumulata intr-un scenariu jucata in ultimul secol. Ne intoarcem catre o abordare ORTHODOXA a situatiei finaciare actuale sau ramanem ancorati in MAGIA JWG. Banca Centrala Europeana isi inalta incet , incet silueta zvelta pe malul raului Main. Vom urma CREDINTA sau MAGIA? Brancusi ne-a invatat ce inseamna verticalitatea , Zamfir ne-a oferit liantul catre nemarginirea spatiului ramas liber in prelugirea Coloanei Infinitului , iar spiritul celui ce vegheaza capodera Mesterului Manole ne-a amintit ca NIHIL SINE DEO. Depinde doar de noi sa dam o interpretare corecta citatului: OAMENII AUD DOAR CEEA CE INTELEG. Multumesc draga Make, domnule RECHEA si nu in ultimului rand domnului JOHN DOE al ziarului BURSA.

      Se pare ca mai exista in lumea bancherilor si minti lucide ca a domnului Weidmann, care , probabil nu intamplator, este si presedintele Bundesbank, care au inteles ca nu se poate merge pe drumul asta la nesfarsit.

      Deci, nu poate fi totul pierdut, mai exista o speranta, slaba ce-i drept, ca vom putea asista la o schimbare fundamentala a comportamentului economic inconstient si iresponsabil actual. 

      Iar apelul la geniul lui Goethe, care a prefigurat incredibil de exact urmarile lacomiei, care anesteziaza orice urma de ratiune si buna credinta este foarte inspirat si binevenit.

      Abordarea in spirit crestin a crizei (pe care am constatat ca o imbratiseaza si ziarul Bursa), poate fi singura CALE ! 

      Va multumesc pentru aprecieri. Incerc sa urmez perceptele lui Henry David Thoreau, care spunea "There are a thousand hacking at the branches of evil to one who is striking at the root."

       

      in seara aceasta am avut prilejul de a asculta o extraordinara expunere in cadrul ciclului Goethe si banii. Sper ca in cursul saptamanii viitoare sa pot prelucra imaginile preluate atat la deschidere ,cat si la conferinta domnului Weidmann despre care ati vorbit asa frumos. Au aparut articole similare si in alte ziare financiare insa al dumneavoastra le intrece de departe pe celelalte. Va urez o seara placuta si sper a va produce o placere cu inregistrarile pe care va promit a vi le pune la dispozitie. Cu stima, Virgil Bestea

      Este tonifiant sa gasesti o discutie despre cauzele profunde ale crizei intr-un mediu financiar iar gestul lui Jens Weidmann este remarcabil la fel cu dezbaterea pe care o provocati in ziarul d-vs.

      Observatia pe care o fac este ca sapand la radacina raului nu putem sa nu vedem ca degradarea generala a nivelului moral este de neoprit si presiunea la care sunt supusi bancherii si politicienii este strivitoare. 

      De fapt noi toti suntem cauza acestei crize, imperativul unei schimbari fundamentale in civilizatia profund materialista ne duce la miturile fundamentale, alegerea dintre calea grea si cea usoara, Dr. Faustus, in diverse ipostaze. 

      Sansa uriasa este ca criza sa nu se sfarseasca pana nu se vor distruge radacinile raului, sistemul de valori care guverneaza astazi lumea impartita in atatea diviziuni.\ 

      Daca exista globalizare si ea pare un fenomen natural atunci va trebui sa ajungem la un stadiu in care sa depindem unii de altii in toate sensurile.

      Pana atunci luati actualitatile ca pe razboiul nostru mondial in doze suportabile. 

      Un articol excelent si o discutie la fel, la care cu parere de rau n-am putut participa in timp util.

      O observatie si-o profetie. 

      Observatia se refera la singura nota falsa pe care am gasit-o eu in aceasta minunata sonata a d-lui Rechea -- problema despre care vorbim n-are a face decat tangential si intr-un plan indepartat cu Europa Unita.

      Profetia e ca, mai devreme sau mai tarziu (cu cat mai devreme, cu atat mai bine) va trebui sa ajungem sa discutam serios despre altceva -- despre limitele modelului socio-economic bazat pe crestere, pe societatea de consum, despre mitul cresterii economice infinite (dublat, ca sa nu zic agravat, de cresterea populatiei), despre dorinte si asteptari rezonabile... si, inevitabil, despre rolul nostru (ca indivizi, dar si ca civilizatie) pe lumea asta. De sperat a fi putin mai elevat decat cel strict biologic (cresteti si inmultiti-va) si deopotriva decat cel materialist, sa"avem" mai mult, si mai mult, si mai mult... 

GALA BURSA 2022
Avocat Ianul Alexandra
Apanova
BTPay
Electromagnetica
DIGI
arsc.ro
roovi.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

08 Dec. 2022
Euro (EUR)Euro4.9192
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.6852
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.9737
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6962
Gram de aur (XAU)Gram de aur268.5155

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
thediplomat.ro
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro