Preţurile petrolului: iluzia stabilizării în faţa realităţii dure

Piaţa globală a energiei traversează cel mai sever şoc de aprovizionare din istorie, declanşat de conflictul militar din Orientul Mijlociu şi blocarea Strâmtorii Ormuz.

În timp ce pe terminalele traderilor pare să fie afişată o perioadă de relativă acalmie a preţurilor petrolului, pe pieţele unde contează livrarea imediată a produsului fizic imaginea este radical diferită. Preţul futures pariază pe o rezolvare rapidă a conflictului, în timp ce preţul fizic reflectă o criză acută.

Un fenomen alarmant analizat de investitori şi producători este reprezentat de divergenţa record dintre preţul contractelor futures pentru petrolul Brent şi preţul care trebuie plătit pentru petrolul cu livrare fizică imediată, cunoscut sub numele Dated Brent.

După cum se arată pe site-ul S&P Global Energy, Dated Brent este cotaţia pentru încărcăturile fizice de petrol din Marea Nordului cărora li s-au atribuit date specifice de livrare, iar fiecare încărcătură de ţiţei cu dată de livrare este adesea tranzacţionată de mai multe ori pe parcursul transportului către rafinării.

"Indicatorii de preţ din Complexul Brent sunt utilizaţi pe scară largă ca referinţă de preţ pentru ţiţeiul din întreaga lume şi, adesea, ca indicator al sănătăţii economice globale în sine", mai arată S&P Global Energy.

Creşterea masivă a cotaţiilor Dated Brent din ultima perioadă, dar mai ales divergenţa faţă de contractele futures, arată probleme structurale majore pe piaţa petrolului şi o incertitudine extrem de ridicată privind aprovizionarea, în special pentru rafinăriile din Asia.

În timp ce contractele futures pentru luna următoare se tranzacţionează sub 100 de dolari pe baril, preţul plătit de rafinării pentru livrare imediată a depăşit 130-140 de dolari (vezi graficul 1).

Pe fondul acestei divergenţe masive, Wall Street Journal întreabă care este adevăratul preţ al barilului de petrol.

"Diferenţa dintre cele două preţuri este fără precedent istoric. Niciodată piaţa nu a mai văzut o perturbare a pieţei petrolului de o asemenea amploare sau o asemenea incertitudine cu privire la ce s-ar putea întâmpla în continuare", a declarat Gary Ross, director executiv la Black Gold Investors, pentru WSJ.

Reuters scrie că "războiul din Iran a spulberat busola preţului petrolului", în condiţiile în care blocarea Strâmtorii Ormuz a întrerupt aproape o cincime din fluxurile globale de petrol.

După ce subliniază că "actuala deconectare dintre preţul Brent de pe hârtie şi cel fizic este mai mare ca niciodată", agenţia de ştiri scrie că "pieţele futures pariază pe o atenuare rapidă a crizei".

Dar este acesta un scenariu credibil? Răspunsul este negativ şi este susţinut de Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE), care estimează că vor trece cel puţin doi ani până la readucerea producţiei de energie la nivelurile de dinainte de război.

În ultimul său raport privind piaţa petrolului, din aprilie 2026, AIE a prezentat două scenarii pentru restul anului 2026, ambele fiind marcate de o incertitudine extremă.

Scenariul de bază presupune o reluare graduală a fluxurilor de petrol prin Strâmtoarea Ormuz începând din luna mai. În această variantă, deficitul de aprovizionare ar atinge vârful în iunie, urmând ca piaţa să revină pe un surplus mediu de 2,5 milioane de barili pe zi în a doua jumătate a anului.

Conform scenariului pesimist, deficitul de aprovizionare poate ajunge la 6 milioane de barili pe zi, iar pierderile agregate ale stocurilor ar putea atinge 2 miliarde de barili până la sfârşitul anului.

În acest caz, AIE avertizează că vor fi necesare eforturi deliberate de reducere a cererii, adică raţionalizarea consumului de energie, pentru a evita daune economice şi mai profunde.

AIE mai estimează că preţurile mari vor duce la o scădere drastică a consumului în Europa, pe măsură ce impactul total al scumpirilor este resimţit de cetăţeni.

Analistul Chris Martenson este convins că preţurile petrolului vor cunoaşte creşteri puternice în lunile următoare, în condiţiile în care lumea va realiză că Statele Unite nu pot acoperi deficitul apărut în urma blocării Strâmtorii Ormuz.

Motivul se regăseşte în datele publicate de Energy Information Administration (EIA), conform cărora SUA este încă un importator net de petrol, în ciuda creşterii producţiei prin fracturare hidraulică începând din 2008 (vezi graficul 2).

Ultimele date, pentru săptămâna încheiată la 10 aprilie 2026, arată importuri de 5,291 milioane de barili pe zi şi exporturi de 5,225 milioane de barili pe zi, respectiv importuri nete de 0,066 milioane de barili pe zi, în scădere de la 2,175 milioane în săptămâna anterioară.

Mai mult, producţia de petrol a Americii s-a plafonat în ultimii doi ani şi jumătate, iar o creştere substanţială a producţiei nu se poate face în timp scurt.

Un alt aspect deosebit de important care trebuie luat în considerare îl reprezintă proprietăţile chimice şi fizice ale celor două tipuri de petrol.

Petrolul din Golf are un conţinut mai ridicat de sulf şi o vâscozitate mai mare şi este utilizat pentru producţia de motorină şi păcură, în timp ce petrolul din SUA este mai uşor, cu un conţinut redus de sulf şi vâscozitate redusă, şi este utilizat pentru producţia de benzină şi combustibil de aviaţie.

Aici mai trebuie amintit că majoritatea rafinăriilor din Asia sunt dotate cu instalaţii pentru prelucrarea petrolului din Golf, iar schimbarea sursei de aprovizionare ar presupune şi un proces costisitor de retehnologizare.

Raportul AIE din aprilie 2026 subliniază câteva puncte critice care vor defini evoluţia pieţei până la sfârşitul anului.

În primul rând a fost şocul din martie, când oferta globală de petrol s-a redus cu 10 milioane de barili pe zi. Acest şoc s-a transmis rapid la nivelul rafinăriilor din Asia, care au redus procesarea cu 6 milioane de barili pe zi în aprilie, pe fondul lipsei petrolului şi a daunelor la nivelul infrastructurii.

Prinse între costurile uriaşe ale materiei prime şi marjele de profit în scădere, rafinăriile sunt forţate să reducă activitatea sau să se închidă, ceea ce va duce la o scădere bruscă a activităţii economice globale.

"Mai multe guverne europene învaţă acum - pe calea cea grea - de ce închiderea majorităţii capacităţilor lor naţionale de rafinare a petrolului a fost, cum să spun, o mică greşeală", scrie Javier Blas, analist al pieţei energie la Bloomberg, pe contul său de Twitter.

În ceea ce priveşte perspectiva menţinerii unui decalaj masiv între preţul Dated Brent şi cel al contractelor futures cu maturităţi până la sfârşitul anului, o remarcă interesantă a venit de la un jucător important de pe piaţa americană a petrolului.

"Nu cred că cifrele pe care le vedem pe ecran şi ceea ce ne spune piaţa reprezintă realitatea spre care se îndreaptă lucrurile. Consiliul nostru de administraţie vede acest lucru ca pe o problemă mai mare decât spune piaţa, iar partea din viitor a curbei futures s-ar putea să ne mintă puţin", a declarat recent Kaes Van't Hof, directorul executiv al companiei Diamondback Energy.

Cum pot să "mintă" preţurile contractelor futures cu maturitatea la sfârşitul anului? Dincolo de varianta manipulării preţurilor prin intervenţii masive, explicaţiile pot pleca de la o percepţie distorsionată a realităţii pe pieţele futures.

În opinia lui Van't Hof, traderii ar putea paria pe o ofertă ridicată în lunile următoare, ofertă care este considerată nerealistă de producători, iar traderii de pe piaţa cu livrare fizică au o altă percepţie asupra deficitului de ofertă comparativ cu "traderii care tranzacţionează pe ecrane contracte de hârtie".

Nu trebuie ignorată nici problema costurilor de producţie. Dacă preţul final este mai mic decât costul real de forare a unor noi puţuri, producătorii nu vor fora, ceea ce va duce în cele din urmă la o reducere a ofertei şi la creşterea preţurilor.

Toate acestea arată că divergenţa dintre preţul petrolului cu livrare imediată şi cel al contractelor futures se poate închide doar într-un singur fel, prin creşterea preţurilor futures.

"Piaţa contractelor futures va fi în cele din urmă afectată de realitate, preţul va creşte vertiginos, iar decalajul se va închide", a avertizat şi Steve Hanke, profesor la Universitatea Johns Hopkins, pe contul său de Twitter.

Realitatea fizică a deficitului de petrol va forţa în cele din urmă pieţele financiare să se corecteze, ceea ce va duce probabil la pierderi economice semnificative şi la o potenţială raţionalizare a energiei, iar dacă fluxurile prin Strâmtoarea Ormuz nu se normalizează rapid, economia globală trebuie să se pregătească pentru preţuri record la pompă şi facturi la energie care vor pune la grea încercare stabilitatea economică.