Procurorul Claudiu Sandu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a criticat modul în care sunt investigate şi sancţionate presupusele abuzuri din sistemul judiciar, susţinând că instituţiile responsabile ajung să verifice propriile acţiuni, acesta a invocat două hotărâri europene care, în opinia sa, confirmă probleme grave în funcţionarea justiţiei din România, potrivit unui mesaj publicat pe pagina sa oficială de Facebook.
Sandu a făcut referire la hotărârea în cauza Dănileţ împotriva României, prin care au fost constatate abuzuri ale Inspecţiei Judiciare şi ale Secţiei pentru judecători a CSM împotriva unui magistrat, precum şi la hotărârea Lin II a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). În cazul celei din urmă, procurorul susţine că instanţa europeană a constatat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a creat un risc sistemic de impunitate, de care ar fi beneficiat mii de persoane condamnate sau cercetate pentru infracţiuni grave, inclusiv trafic de droguri, viol şi pedofilie.
Reacţia sa vine după ce preşedintele Nicuşor Dan ar fi afirmat că nu a primit dovezi privind existenţa unor abuzuri împotriva magistraţilor, astfel Sandu consideră că o asemenea abordare ignoră dificultatea demonstrării unor astfel de situaţii, în condiţiile în care instituţiile care ar trebui să constate şi să sancţioneze abuzurile sunt chiar cele acuzate că le comit.
Procurorul a întrebat ce ar putea face un magistrat sancţionat dacă ar prezenta direct preşedintelui motivele pentru care consideră că măsura este abuzivă, în condiţiile în care ar putea fi acuzat de subiectivism. În opinia sa, problema esenţială este lipsa unor mecanisme independente şi eficiente de corectare a abuzurilor constatate de instanţele europene: „Dar când un abuz este constatat de CEDO sau CJUE ce am făcut pentru a-l corecta? Nimic”, a scris acesta.
Sandu a amintit şi de perioada în care Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) a încercat să o aresteze pe Laura Codruţa Kovesi, afirmând că atunci au existat magistraţi care s-au opus acţiunilor respective şi a susţinut că a început implicarea sa publică în apărarea statului de drept după ce a observat că magistraţi care contribuiseră la reforma justiţiei erau hărţuiţi de persoane aflate în poziţii de influenţă.
În prezent, din poziţia de membru CSM, procurorul afirmă că încearcă să apere patru valori fundamentale: libertatea, demnitatea, adevărul şi onoarea şi consideră că libertatea magistraţilor de a critica deciziile şi acţiunile din sistem este o condiţie a independenţei justiţiei şi a atras atenţia asupra riscului concentrării puterii în conducerea sistemului judiciar.
Ca exemplu recent, Sandu a menţionat sancţionarea a doi judecători de la Curtea de Apel Piteşti, de asemenea, a criticat modul în care Inspecţia Judiciară a acţionat în cazul magistraţilor apăruţi în materialul Recorder, comparativ cu reacţia instituţiei într-un alt caz, în care unii magistraţi ar fi încercat să convingă o denunţătoare să renunţe la demersul său în schimbul promisiunii unei funcţii la un tribunal.
În opinia sa, presiunile exercitate asupra magistraţilor urmăresc să îi determine să renunţe la demnitate şi să accepte decizii stabilite în structuri informale de influenţă, pe care le numeşte „centre de reflecţie”. Sandu a mai susţinut că lipsa recuperării prejudiciilor din dosarele de corupţie şi situaţiile în care persoane acuzate de fapte grave scapă de răspundere afectează încrederea publicului în justiţie.
Procurorul a criticat şi folosirea explicaţiilor despre presupuse conspiraţii împotriva sistemului judiciar pentru a justifica disfuncţionalităţile acestuia şi a afirmat că adevărul şi încrederea publică nu pot fi restabilite prin astfel de argumente, ci prin asumarea problemelor şi corectarea lor.
În final, Sandu a apreciat curajul magistraţilor care au mers în faţa preşedintelui pentru a prezenta problemele din justiţie, dar a susţinut că reacţiile primite nu au fost pe măsura aşteptărilor. Acesta a afirmat că luptele purtate de o parte a magistraţilor au ca miză dreptatea şi adevărul, nu obţinerea unor avantaje personale sau politice, încheindu-şi mesajul cu un apel la conştientizarea problemelor din sistem: „Dar poate într-o zi vom deschide ochii”.


























































Opinia Cititorului