Raport MarInnLeg: ONG-urile de mediu, finanţate de giganţii tehnologici şi energetici

O parte dintre organizaţiile neguvernamentale de protecţie a mediului cu activitate în domeniul acvatic par să fie finanţate indirect de companii gigant din domeniul tehnologiei şi al combustibililor fosili, actori aparent fără legătură cu mediul marin, dar cu interese directe în zonele oceanice prin activităţi precum exploatarea minieră de adâncime, susţine fundaţia MarInnLeg în raportul „Diagnosticul Grupurilor de Interes Albastru”, prezentat recent în Parlamentul European în cadrul evenimentului „Finanţarea Actorilor Societăţii Civile în Domeniul Pescuitului: Cine plăteşte factura?”, găzduit de grupul politic PPE.

Documentul, bazat pe date publice, investighează structura şi influenţa grupurilor de interese care modelează politicile de pescuit ale Uniunii Europene, cu scopul de a clarifica pe cine reprezintă acestea, ce interese promovează şi care sunt resursele financiare pe care le administrează. Documentul ridică semne de întrebare importante privind transparenţa surselor de finanţare şi influenţa potenţială a intereselor geopolitice în cadrul unor organizaţii cu profil conservatorist.

Analiza porneşte de la o premisă esenţială: transparenţa este vitală într-un domeniu atât de sensibil şi disputat precum politicile marine europene. În acest sens, raportul vine în completarea şi confirmarea constatărilor formulate recent de Curtea Europeană de Conturi în Raportul Special 11/2025 privind transparenţa finanţărilor europene către ONG-uri. Ambele documente semnalează existenţa unor goluri persistente în materie de transparenţă şi trasabilitate financiară, cu implicaţii serioase asupra înţelegerii şi controlului fluxurilor monetare majore care alimentează acţiuni de influenţă publică în numele protejării mediului marin.

În timp ce grupurile de interese bazate pe industrie, cum ar fi asociaţiile de pescuit sau organizaţiile din lanţul valoric, au surse de finanţare în general clare şi identificabile, o serie de ONG-uri de mediu cu activitate la nivelul UE prezintă niveluri ridicate de opacitate financiară, punând în dificultate evaluarea obiectivă a agendelor reale din spatele campaniilor lor. Potrivit sursei citate printre cele mai îngrijorătoare aspecte se numără utilizarea unor mecanisme legale precum fondurile recomandate de donatori (donor-advised funds) sau cele cu restricţii impuse de donatori, modele inspirate din practicile Statelor Unite, Regatului Unit şi Germaniei. Aceste instrumente permit direcţionarea unor sume colosale, adesea de ordinul sutelor de milioane de dolari, fără obligaţia de a face publice scopurile finale sau calendarul utilizării fondurilor, oferind totodată beneficii fiscale considerabile.

Raportul atrage atenţia asupra dificultăţii în a identifica nu doar sursa fondurilor care susţin anumite acţiuni de lobby, ci şi motivaţiile profunde din spatele acestora. În timp ce interesele actorilor din sectorul pescuitului sunt transparente şi orientate spre sustenabilitate economică, socială şi de mediu, intenţiile unor ONG-uri de mediu rămân ambigue. Deosebit de alarmant este faptul că unele dintre aceste organizaţii par să fie finanţate indirect de companiile gigant din domeniul tehnologiei şi al combustibililor fosili, care au interese directe în zonele oceanice prin activităţi precum exploatarea minieră de adâncime. Acest sector, crucial pentru extragerea mineralelor esenţiale în industria high-tech, intră inevitabil în conflict cu utilizările tradiţionale ale spaţiilor marine, precum pescuitul.

În acest peisaj complex, raportul avertizează că dezbaterea nu se mai reduce doar la transparenţă şi guvernanţă. Se conturează o realitate în care strategiile geopolitice şi interesele economice private converg din ce în ce mai agresiv asupra spaţiilor maritime, transformând mizele ecologice în instrumente ale unor agende globale netransparente. De aceea, asociaţiile de pescari solicită verificarea donaţiilor primite de ONG-urile de mediu din partea marilor fundaţii non-UE sau a organizaţiilor filantropice, atrăgând atenţia asupra riscului ca acestea să condiţioneze politicile europene prin campanii îndreptate împotriva anumitor metode de pescuit sau prin promovarea zonelor marine interzise activităţilor economice. Pescarii cer Comisiei Europene, potrivit sursei citate, să adopte mecanisme de protecţie mai ferme, capabile să identifice interesele reale din spatele acestor finanţări şi să asigure recunoaşterea clară şi transparentă a oricăror agende non-europene în procesul de elaborare a politicilor UE.

Raportul întocmit de fundaţia MarInnLeg scoate la lumină o reţea complicată de finanţări, motivaţii şi influenţe care pun sub semnul întrebării legitimitatea şi echilibrul în definirea viitorului pescuitului european. În lipsa unor măsuri concrete, riscul ca politicile marine să fie deturnate de interese străine sau comerciale ascunse devine o ameninţare reală, cu consecinţe directe asupra comunităţilor de coastă, biodiversităţii marine şi securităţii economice a Uniunii.