Reuters: Alegerile din Israel ar putea schimba liderul, dar nu strategia

Alegerile din Israel de săptămâna viitoare ar putea schimba liderul, dar nu şi strategia, potrivit Reuters. Iranul va rămâne principalul adversar, forţa militară va continua să fie instrumentul preferat, iar statalitatea palestiniană o perspectivă îndepărtată, spun factori de decizie regionali şi analişti, conform aceleiaşi surse. Aceasta pentru că ipotezele strategice care stau la baza politicii israeliene au fost întărite de atacurile din 7 octombrie 2023 asupra comunităţilor din sudul Israelului de către gruparea militantă palestiniană Hamas şi de războaiele din Gaza, Liban şi Iran, potrivit documentului.

Analiştii spun că, dacă ceva, Israelul ar putea înăspri politica de securitate, iar o victorie a prim-ministrului Benjamin Netanyahu, cu sprijinul partenerilor de coaliţie de extremă dreaptă, l-ar putea încuraja să intensifice războiul cu Iranul, să strângă controlul Israelului asupra Cisiordaniei ocupate şi să împingă diplomaţia şi mai mult spre margini, conform aceleiaşi surse. Doctrina de securitate a Israelului se bazează acum pe trei piloni: spargerea Iranului, menţinerea unor zone-tampon dincolo de graniţele sale şi utilizarea forţei pentru descurajarea duşmanilor, potrivit Reuters. Adevărata diviziune este una de grad, nu de direcţie - cât de agresiv luptă Israelul războaiele sale, cât de mult extinde aşezările evreieşti în Cisiordania şi dacă vreun lider optează pentru diplomaţie, au spus analiştii, conform documentului.

De la Teheran la Riad, alegerile de marţi nu sunt văzute ca un posibil punct de cotitură, ci ca un test pentru a vedea dacă Orientul Mijlociu se instalează într-o confruntare pe termen lung, în care războaiele cresc şi scad, în timp ce conflictele subiacente rămân nerezolvate, potrivit Reuters. Aviv Bushinsky, un fost consilier al lui Netanyahu, a declarat că, dacă Netanyahu este ales, va face tot ce crede el că vrea să facă, iar extinderea aşezărilor va continua, iar războaiele împotriva Iranului, Hamas şi Hezbollah vor continua, conform aceleiaşi surse. El a arătat că ceea ce se vede acum este ceea ce se va vedea după alegeri, poate chiar mai agresiv, iar atâta timp cât Iranul este într-o astfel de situaţie, este o pierdere de timp să vorbim despre Palestina, potrivit Reuters.

Netanyahu a declarat duminică că Israelul trebuie să prioritizeze „prevenirea şi ofensiva în detrimentul contenţiei şi apărării”, inclusiv lovituri preventive pentru a zădărnici ameninţările emergente, stabilind în acelaşi timp Israelul ca putere regională şi maximizându-şi independenţa în armamente, conform aceleiaşi surse.

De ce cursul este puţin probabil să se schimbe

Alegerile pun partidul Likud de dreapta al lui Netanyahu şi aliaţii săi ultranaţionalişti împotriva unei opoziţii conduse de partidul Yashar al fostului şef militar Gadi Eisenkot, potrivit documentului. Analistul palestinian Ghassan al-Khatib nu vede nicio perspectivă de schimbare fundamentală a politicii faţă de palestinieni, cu partidele politice israeliene concurând să proiecteze poziţii mai dure pe măsură ce opinia publică se deplasează mai mult spre dreapta, conform aceleiaşi surse. El a arătat că substanţa politicii rămâne aceeaşi: nu unui stat palestinian şi da extinderii în continuare a aşezărilor, iar asupra acestui lucru toţi sunt de acord, potrivit Reuters. Un guvern condus de opozanţii lui Netanyahu ar putea căuta să repare reputaţia internaţională a Israelului prin limitarea unei părţi a violenţei coloniştilor sau prin urmărirea extinderii aşezărilor cu mai puţin fast, dar astfel de schimbări ar fi o schimbare de stil, nu de substanţă, a declarat al-Khatib, conform aceleiaşi surse.

Michael Young de la Carnegie Middle East Center a declarat că establishmentul de securitate al Israelului şi o mare parte a clasei sale politice împărtăşesc o perspectivă strategică comună, centrată pe confruntarea cu Iranul, menţinerea „apărării înainte” şi păstrarea descurajării militare, reducând amploarea unor schimbări majore de politică, potrivit documentului. Joost Hiltermann de la International Crisis Group a declarat că violenţa crescândă a coloniştilor, frustrarea palestiniană în creştere şi absenţa unui „orizont politic” au creat condiţii inflamabile, în care chiar şi un mic declanşator ar putea stârni o revoltă mai amplă, conform aceleiaşi surse.

„Caracatiţă veninoasă”

Unii factori de decizie regionali se întreabă dacă confruntarea Israelului cu Iranul a devenit principiul organizator al securităţii Orientului Mijlociu, indiferent cine câştigă alegerile, potrivit Reuters. Lauda preşedintelui american Donald Trump faţă de Netanyahu ca „mare prim-ministru războinic” a întărit aşteptările că liderul israelian va încerca să încheie campania împotriva Teheranului dacă îşi păstrează puterea, conform aceleiaşi surse. Netanyahu a clarificat că ambiţiile sale se extind dincolo de contenţia Iranului, până la răsturnarea conducătorilor săi clericali, iar el a declarat într-un discurs săptămâna aceasta că finalizarea sarcinii înseamnă răsturnarea regimului terorist din Iran, capul caracatiţei veninoase, potrivit documentului.

Dar analiştii militari şi politici se întreabă dacă ceva mai puţin decât o invazie terestră americano-israeliană ar forţa Teheranul să abandoneze ceea ce consideră a fi interesele sale fundamentale de securitate într-o luptă pe care o vede ca existenţială, conform aceleiaşi surse. După ce a supravieţuit lunilor de război, Iranul poate paria că poate rezista mai mult decât adversarii săi, continuând să exercite presiune prin aliaţii regionali, iar Young a declarat că acesta este un mlaştină şi că iranienii pot rezista mai mult decât Trump, potrivit Reuters. Hezbollah din Liban şi Hamas din Gaza au fost slăbite, dar reţeaua mai largă de grupuri aliniate Iranului a supravieţuit, iar conflictul ar putea întări determinarea Teheranului de a urmări o descurajare nucleară, au spus analiştii, conform aceleiaşi surse.

Pentru toată alarma pe care Netanyahu o provoacă în lumea arabă, unii lideri din Golf încă îl văd ca pe politicianul israelian cel mai probabil să ţină Iranul sub presiune, ceea ce creează o dilemă pentru ei, deoarece se opun ceea ce văd ca fiind politicile sale expansioniste, dar vor ca influenţa iraniană să fie limitată, potrivit documentului. Abdulaziz Sager, preşedintele Gulf Research Center, a declarat că politicile lui Netanyahu în Gaza, Cisiordania, Siria şi Liban sunt dăunătoare, iar în ceea ce priveşte Iranul, este nevoie de o soluţie înainte ca conflictul să escaladeze şi mai mult, iar dacă rolul Iranului nu este limitat, regiunea ar putea îndrepta spre 50 de ani de hegemonie iraniană, conform aceleiaşi surse.