Securitatea Europei - vulnerabilă în lipsa unei industrii de apărare puternice

Securitatea frontierei estice a Uniunii Europene, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, nu înseamnă doar o apărare consolidată, ci şi independenţă din punct de vedere energetic, competitivitate economică şi implicarea tuturor sectoarelor de activitate în acest concept menit să ofere siguranţă cetăţenilor blocului comunitar, au arătat participanţii la evenimentul Romania Government Roundtable, organizat de publicaţia The Economist, în perioada 30 martie-1 aprilie, la Bucureşti.

În deschiderea celei de-a doua zile a dezbaterilor, premierul Ilie Bolojan a precizat: „Trebuie să ne gândim ce înseamnă o zonă de instabilitate în Ucraina în următorii ani pentru siguranţa Europei şi, din acest punct de vedere, consider că frontiera de est trebuie să fie mai puternică, mai întărită în anii următori. O frontieră de est poate fi mai consolidată dacă este o combinaţie dintre o întărire de securitate militară şi economică, pentru că una fără alta nu funcţionează. Nicio zonă care nu are o anumită siguranţă nu va beneficia de investiţii masive care să genereze siguranţă şi prosperitate pentru locuitorii ei. Nicio zonă care nu are o infrastructură corespunzătoare, o combinaţie de infrastructură civilă şi militară, care nu are o industrie minimal dezvoltată, care să asigure portanţă pentru apărare, nu poate fi apărată în mod sigur. Din punctul acesta de vedere, combinaţia de dezvoltare economică şi de întărire a apărării este cea mai sigură cale pentru ca frontiera de est să fie una mai puternică”.

La rândul său, Roxana Mânzatu, vicepreşedinte executiv al Comisiei Europene, a spus că Uniunea Europeană a învăţat că nu trebuie să schimbe o relaţie de dependenţă cu o alta, deoarece riscurile unui astfel de schimb sunt importante, mai ales dacă ne uităm la volatilitatea crizelor din Orientul Mijlociu.

Domnia sa a adăugat: „În privinţa apărării, deşi am discutat din perspectiva securităţii, subliniez mereu dimensiunea economică şi industrială a acesteia, ambele fiind la fel de importante. Industria se reaşează, iar în calitate de comisar responsabil cu aceste tematici, subliniez că ne confruntăm cu provocări privind criza forţei de muncă. Avem ambiţia de a forma peste 600.000 de lucrători pentru domeniul apărării până în anul 2030. Ca parte a acestor eforturi, am lansat schema de garantare pentru lucrători, menită să sprijine persoanele din sectoare în declin pentru a se reeduca şi reforma, astfel încât să fie realocate în industrii strategice aflate în creştere, cum este industria de apărare. Misiunea noastră de a ne consolida depinde şi de abordările strategice la nivel regional, iar ţările din Europa de Sud-Est joacă un rol crucial aici”.

Lazăr Comănescu, secretarul general al Organizaţiei de Cooperare Economică la Marea Neagră, a precizat: „Este extrem de important să luăm în considerare puternica dimensiune economică a securităţii, în special când acţionăm pentru securitatea pe termen lung. Aceasta, la rândul ei, derivă din cooperarea economică între actori, fie ei statali sau non-statali. În contextul actualelor perturbări, consider că rolul cooperării regionale devine şi mai important, poate ca o perioadă de tranziţie către o nouă lege internaţională. Actorii regionali se pot uni pentru a găsi modalităţi de a atenua efectele crizelor prin care trecem. (...) Cred că există loc pentru o mai bună coordonare, în loc de a acţiona în paralel, şi chiar pentru fuzionarea unor eforturi, în special a resurselor financiare dedicate acestor tipuri de proiecte. (...) Deşi guvernele pot lua decizii privind dezvoltarea unui anumit proiect, fie că este vorba despre infrastructură sau altele, în cele din urmă, acel proiect urmează să fie implementat de către antreprenori. De aceea, consider că este extrem de important ca mediul de afaceri şi comunitatea antreprenorială să fie implicate încă de la bun început, nu doar în implementarea unor proiecte sau decizii luate de autorităţile publice, ci în formarea şi modelarea acelor decizii”.

• Industria de apărare, pilon al descurajării şi apărării comune

Dacă ne referim strict la apărare, lucrurile sunt în plină mişcare, aşa cum a arătat Tarja Jaakkola, secretar general adjunct al NATO pentru industria de apărare, inovare şi armamente.

Secretarul general adjunct al NATO a spus: „Industria de apărare nu este doar un partener, ci o parte integrantă a descurajării şi apărării noastre, constituind fundamentul acesteia. Referitor la priorităţile actuale ale NATO, sunt sigură că ştiţi că în iunie anul trecut miniştrii apărării au crescut semnificativ ţintele de capabilităţi. Aceste ţinte sunt extrem de ambiţioase şi au fost urmate de Planul de Investiţii în Apărare, prin care şefii de stat şi de guvern s-au angajat să aloce 3,5% pentru apărare şi 1,5% pentru investiţii legate de apărare şi securitate până în anul 2035.

Aceste două chestiuni sunt interconectate pentru aliaţi: pentru a-şi atinge obiectivele, aceştia trebuie să investească şi să achiziţioneze capabilităţi de apărare pentru apărarea şi descurajarea colectivă. Este o problemă de realiniere a aliaţilor şi de colaborare strânsă cu industria, astfel încât aceasta să poată livra cantitate, calitate şi rapiditate. În acelaşi timp, aşa cum a subliniat secretarul nostru general în repetate rânduri, trebuie să continuăm să sprijinim Ucraina. Analizând ţintele de capabilităţi, de exemplu, în domeniul apărării antirachetă, cerinţele sunt de cinci ori mai mari decât anterior. Vorbim, de asemenea, despre o creştere a necesarului de muniţie, tancuri şi vehicule blindate”.

Domnia sa a precizat că atunci când vorbeşte despre industrie nu se referă doar la industria de apărare tradiţională, ci şi la noile tehnologii şi sectorul civil, unde inovaţia poate sprijini atingerea ţintelor de capabilităţi într-un ritm alert, cum ar fi în domeniile inteligenţei artificiale şi al autonomiei.

„Am stabilit ţintele de capabilităţi de care avem nevoie pentru a menţine alianţa şi populaţia acesteia în siguranţă în viitor, iar acum naţiunile trebuie să implementeze efectiv acele capabilităţi, să achiziţioneze sistemele şi echipamentele necesare pentru apărare”, a spus secretarul general adjunct al NATO.

• Radu Miruţă: „Nu vom accepta majorarea cu 30% a preţului contractelor pentru muniţie, faţă de preţul oferit iniţial de producători”

Radu Miruţă, ministrul Apărării Naţionale, a atras atenţia cu privire la faptul că unele companii care produc muniţie au venit la semnarea contractului cu un preţ mai mare decât cel oferit iniţial.

Ministrul Apărării Naţionale a spus: „Când am demarat discuţiile despre siguranţă, unii producători privaţi de muniţie au anunţat un profit. Acum, când urmează să semnăm contractele, revin la noi cu un cost suplimentar de aproximativ 30% faţă de ceea ce au anunţat din proprie iniţiativă. Nu vom accepta acest lucru. Trebuie să fim corecţi. Suntem foarte interesaţi să implicăm sectorul privat, dar acesta nu ne poate împinge să acceptăm preţuri mai mari doar pentru că banii de pe SAFE trebuie cheltuiţi până în anul 2031 şi contractele trebuie semnate la finalul lunii mai. Este foarte important pentru noi să interacţionăm cu ei. Suntem foarte corecţi şi transparenţi. Am verificat şi este pentru prima dată când toate proiectele sunt publicate pe site-ul Ministerului Apărării, cu toate criteriile, preţurile, unităţile solicitate şi cerinţele de localizare. Totul este transparent. Sectorul privat cunoaşte toate cerinţele; suntem deschişi să răspundem la toate întrebările, dar avem nevoie de o abordare transparentă şi din perspectiva lor”.

Domnia sa a precizat că în unele proiecte a întâmpinat probleme şi cu cerinţa privind localizarea producţiei în ţara noastră. Radu Miruţă a precizat: „Interacţionăm cu sectorul privat pentru a solicita localizarea. Consider că solicitarea localizării are două beneficii principale: primul este interacţiunea cu economia locală, iar al doilea - o situaţie strategică pentru Ministerul Apărării de a avea producţie în România. Înţelegem că pentru a avea producţie în România, pentru ca o fabrică să fie mutată aici, trebuie plătit un preţ suplimentar şi luăm în considerare acest aspect. Însă este foarte clar: nu vom plăti preţuri artificiale doar pentru că solicităm localizarea”.

Ministrul Apărării Naţionale a mai arătat că încurajează colaborarea dintre companiile de stat şi cele din sectorul privat din industria de apărare, mai ales că este nevoie pentru realizarea proiectelor de o interacţiune cu lanţul de aprovizionare local, lucru ce va fi implementat în toate contractele de achiziţie de echipamente militare şi armament.

„În ceea ce priveşte celelalte cerinţe la nivel european şi la nivel NATO, toată lumea discută despre o modalitate de a creşte producţia cât mai curând posibil. Am constatat că firmele private au atins o limită în ceea ce priveşte livrarea unui produs într-o perioadă foarte scurtă de timp. Aşadar, ar trebui să facem mai mult, iar din perspectiva mea, se poate face mai mult prin luarea în considerare a capacităţilor parţiale care există deja în România. Avem o industrie naţională de apărare unde tehnologia nu este încă prezentă în toate colţurile, dar există anumiţi parametri necesari, cum ar fi depozite, facilităţi, autorizaţii de mediu, care sunt obligatorii pentru o fabrică, precum şi poziţii strategice pentru producerea de muniţie. (...) La nivel european - şi este ceva ce am cerut deja - trebuie creată o mapare între ceea ce există parţial şi care sunt necesităţile sectorului privat, pentru a genera o hartă. Poate că o fabrică nouă nu poate fi construită într-un timp foarte scurt, dar un investitor privat poate utiliza ceea ce este deja la faţa locului pentru a accelera producţia”, a mai spus Radu Miruţă.

• Arhitectura de securitate, imposibil de realizat fără colaborarea cu actorii din sectorul energetic

Dar, pentru a crea o nouă arhitectură de securitate, este nevoie de energie, iar reprezentanţii marilor companii din domeniu solicită o cooperare între autorităţile statului pentru realizarea noului design al acestei arhitecturi de securitate.

Alessio Menegazzo, CEO & Country Manager, PPC România, a afirmat: „Există o legătură clară între securitate, energie şi economie. Dacă toată lumea este de acord că există nevoia unei strategii comune de apărare în Europa, ar trebui să existe aceeaşi abordare şi pentru o strategie energetică. Există o dorinţă pentru o strategie europeană comună de apărare, însă în privinţa energiei încă se poartă discuţii bazate mai mult pe interese naţionale. (...) Acum este momentul ca sectorul public şi cel privat să stea la aceeaşi masă pentru a proiecta împreună noua arhitectură de securitate. Sper ca aceste vremuri teribile şi incerte pe care le trăim să ne ofere impulsul necesar pentru a face acest pas înainte. Consider că lipsa dorinţei de a sta împreună la aceeaşi masă pentru conceperea unui design comun, a unor proiecte comune, nu doar pentru a fi consultaţi, a fost punctul care a lipsit cu adevărat în România în ultimii 15-20 de ani. Am pierdut oportunităţi, am pierdut bani. România ar fi putut fi mai bogată, mai sigură şi mai puţin expusă sentimentelor populiste, naţionaliste şi valorilor non-europene pe care, din păcate, le vedem”.

La rândul său, Volker Raffel, CEO la E.ON România, preşedintele AHK România (Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană), a spus: „Facem tot ce putem pentru a sprijini investitorii germani din industria de apărare să vină aici, în România, pentru a investi. De asemenea, facem tot posibilul pentru a susţine formarea unor nuclee sau clustere în România, cu actori români. Cred cu adevărat că doar combinaţia celor două este răspunsul la problema pe care o avem. Şi cine ştie, poate aceste nuclee vor da naştere unor noi «unicorni», unor noi companii, deoarece rolul nostru nu este doar de a facilita drumul dinspre Germania către România, ci şi invers. Aşadar, apărarea este crucială şi chiar încercăm să ajutăm aici; cred cu adevărat că România, prin oamenii săi şi flexibilitatea acestora, aduce valoare adăugată industriei de apărare din Europa”.

Domnia sa a arătat că energia este importantă pentru securitatea statelor, deoarece electricitatea ajută apărarea, pentru că o armată este blocată dacă infrastructura sa nu funcţionează. Referitor la această mobilitate electrică, Volker Raffel a precizat: „Vedem cât de vulnerabili suntem cu toţii la preţurile petrolului; cu mobilitatea electrică acest lucru nu s-ar întâmpla. România trimite anual 40 de miliarde de lei către alte ţări pentru combustibil destinat mobilităţii. Aceştia sunt bani cu impact geopolitic; haideţi să evităm acest lucru, să economisim aceşti bani şi să îi cheltuim mai degrabă aici. Pentru ca acest lucru să se întâmple, cred că avem nevoie de parteneriate între stat şi jucători privaţi”.

Domnia sa a spus că e nevoie şi de consolidarea reţelelor, domeniu în care procesele sunt prea lente pentru a fi realizate la timp, lucru ce poate fi evitat dacă statul ar alege să colaboreze cu mediul privat din sectorul energetic.