Şocul energetic mondial va lovi puternic o Europă care nu ştie ce înseamnă rezistenţa

Atacarea complexului de lichefiere a gazelor naturale Ras Laffan din Qatar, cel mai mare din lume, reprezintă un "scenariu de Armaghedon", după cum scrie Financial Times.

"Acesta a fost întotdeauna scenariul meu de coşmar, scenariul meu apocaliptic, cel pe care nu voiam să-l văd devenind realitate", a declarat Anne-Sophie Corbeau, fostă şefă a departamentului de analiză a gazelor la BP, pentru cotidianul financiar.

Preţurile gazelor din Europa au crescut imediat cu circa 30% şi s-au apropiat de 70 de euro/MWh (vezi graficul 1).

Ultimele bombardamente au avariat două dintre unităţile de producţie ale uzinei, care au o capacitate anuală combinată de 12,8 milioane de tone, respectiv circa 17% din exporturile de GNL ale Qatarului, iar FT scrie că acest volum este "pierdut pentru viitorul previzibil".

Un trader citat de FT a afirmat că preţurile gazelor naturale în Europa vor continua să crească până în 2027 şi că "Europa va întâmpina dificultăţi în refacerea stocurilor de gazelor naturale în această vară, întrucât cumpărătorii asiatici au achiziţionat rapid GNL din SUA pentru a compensa pierderea aprovizionării din Golf".

Valoarea capacităţilor de lichefiere distruse este estimată de directorul QatarEnergy LNG la circa 20 de miliarde de dolari, în instalaţii date în funcţiune în urmă cu doi ani, după investiţii de 26 de miliarde de dolari.

O serie de analişti de pe piaţă arată că o parte mare a capacităţilor de producţie GNL din Qatar au fost realizate pentru a satisface cererea europeană. Mai mult, a existat şi un program de investiţii care să permită creşterea furnizării de GNL cu 50% până în 2027, anul în care este prevăzută interzicerea completă a achiziţiilor de gaze din Rusia.

Toate aceste programe vor suferi acum întârzieri de ordinul anilor, iar despre planurile energetice ale Europei se poate spune că au căzut victimă rachetelor iraniene.

Dar disponibilitatea gazelor naturale nu este singura problemă a ţărilor europene. După ce pune în ecuaţie şi petrolul, Bloomberg arată că "liderii UE se confruntă cu o criză energetică de lungă durată în urma bombardamentelor din Qatar".

Agenţia americană de ştiri scrie că Grupul de coordonare în domeniul petrolului al UE şi-a revizuit opinia iniţială, conform căreia conflictul din Golf va afecta doar preţurile, nu şi aprovizionarea.

"În cazul unei întreruperi prelungite a fluxurilor de energie prin Strâmtoarea Ormuz, securitatea aprovizionării cu petrol a UE va fi reevaluată”, se arată într-un comunicat de presă, unde se mai precizează că "se acordă o atenţie specială aprovizionării cu motorină şi combustibil pentru avioane, domenii în care dependenţa UE este mai mare".

Creşterea accelerată a preţurilor, dar mai ales divergenţele regionale, arată că îngrijorările legate de continuitatea aprovizionării au fost mereu prezente de la începerea noului război din Golf (vezi graficul 2).

Efectele asupra furnizării de energie în Europa vor fi masive, în condiţiile în care datele de la Energy Institute arată o pondere foarte ridicată a combustibililor fosili (petrol, gaze, cărbune) în consumul total de energie primară din Europa, de peste 67% în 2024, în scădere de la 77,4% în 2010.

Ponderea petrolului a fost de 36,4%, iar a gazelor naturale de 21,3%, în timp ce ponderea surselor regenerabile (solar şi eolian) în consumul total de energie primară a fost de 15,8%, în creştere de la 4,3% în 2010 (vezi graficul 3).

În plus, creşterea explozivă a preţurilor hidrocarburilor, pe fondul unor deficite mari de aprovizionare, va bloca continuarea programelor de tranziţie energetică şi extinderea capacităţilor de producţie din surse regenerabile.

Care a fost reacţia autorităţilor europene în faţa problemelor tot mai mari de aprovizionare cu gaze naturale, cu efecte directe asupra capacităţii de refacere a stocurilor pentru iarna următoare?

"Comisia Europeană a cerut statelor membre să reducă obiectivele de stocare a gazelor şi să înceapă treptat să îşi completeze rezervele", după cum scrie Financial Times. Noua ţintă este un grad de umplere de 80% din capacitatea totală, semnificativ sub ţinta oficială de 90%.

În scrisoarea adresată miniştrilor energiei din UE, comisarul Dan Joergensen le-a cerut să nu se grăbească cu refacerea rezervelor de gaze naturale şi să dea dovadă de "flexibilitate" pentru a reduce cererea din partea gospodăriilor şi industriei.

Probabil că în curând vor apărea şi primele propuneri deschise de raţionalizare a cererii de gaze naturale din Europa, în condiţiile în care refacerea capacităţilor din Golf va dura mai mulţi ani, chiar şi dacă războiul va înceta imediat.

Michael Stoppard, fost director de strategie pentru piaţa gazelor naturale la S&P Global, scrie în Financial Times că "Europa trebuie să se pregătească pentru un şoc extins al energiei". Argumentul principal porneşte tot de la oprirea celei mai mari uzine de lichefiere a gazelor natural din Qatar.

Pentru majoritatea economiilor aceasta va însemna preţuri mai mari la energie, iar pentru economiile emergente este a doua calamitate legată de gaze în patru ani, după cum scrie Bloomberg, care mai subliniază că "se va distruge cererea industrială, probabil iremediabil".

Fostul oficial de la S&P Global susţine că Europa trebuie să înveţe din lecţiile crizei din 2022 şi să adopte măsuri de "administrare a consumului", dar şi să stabilească priorităţi clare pentru aprovizionarea sectoarelor economice esenţiale, fără o plafonare generalizată a preţurilor.

"Guvernele nu pot influenţa direct preţurile internaţionale ale mărfurilor, iar capacitatea lor de a modifica oferta poate fi limitată pe termen scurt. Guvernele pot acţiona la nivelul gestionării cererii şi aceasta trebuie să fie piesa centrală a oricărui răspuns", este concluzia lui Michael Stoppard.

Dar cât de eficientă poate fi gestionarea cererii fără măsuri adecvate de creştere a capacităţilor de furnizare a energiei primare? Şi către ce sectoare ar trebui să se îndrepte investiţiile pentru întreţinere şi noi capacităţi, având în vedere ponderea masivă a petrolului şi gazelor naturale?

Profesorul Nassim Nicholas Taleb avertizează că embargoul petrolier din 1973 a durat cinci luni şi a deschis calea stagflaţiei pentru un deceniu.

"Astăzi conţinutul de energie al produselor este mult mai mare decât în 1973, în condiţiile în care gradul de globalizare nu era aşa de ridicat şi multe produse se obţineau pe plan local", mai scrie Taleb pe contul său de Twitter, iar concluzia sa este că "datoriile foarte mari ale Occidentului fac imposibilă lupta împotriva stagflaţiei".

Într-o analiză de la Eurointelligence, Wolfgang Munchau subliniază pericolul major reprezentat de dependenţa Europei de importurile de gaze lichefiate şi incapacitatea autorităţilor de a acţiona strategic pe termen lung.

"Daunele semnificative suferite la Ras Laffan pun Europa într-o situaţie dificilă. După 2022, am devenit mai dependenţi de importurile de GNL, iar nivelurile noastre de stocare a gazelor sunt scăzute. Am trecut de la o dependenţă la alta. Nebunia strategică a Europei a atins cote fără precedent", subliniază Munchau.

Isabella Weber şi Gregor Semieniuk, profesori la University of Massachusetts Amherst, au avertizat recent, într-un editorial din The New Statesman, că se apropie un şoc energetic mondial şi au accentuat importanţa combustibililor fosili, care reprezintă "resursele cu cea mai mare importanţă sistemică în cadrul capitalismului", pe fondul importanţei lor pentru sectoare vitale, de la agricultură până la producţia de cipuri sau construcţia centrelor de date pentru inteligenţa artificială.

Deciziile autorităţilor în privinţa resurselor de energie trebuie să pornească de la această realitate, altfel Europa se va confrunta cu şocuri energetice permanente, cu intensităţi tot mai mari, şi după mulţi ani de la încheierea războiului din Golf.