SUPLIMENT ANTIBIOTICE IAŞI / PREZENTĂ ÎN PIAŢA DE CAPITAL DE PESTE 20 DE ANIAntibiotice Iaşi a reinvestit an de an profitul obţinut

A consemnat ANDREI IACOMI
Piaţa de Capital /

Antibiotice Iaşi a reinvestit an de an profitul obţinut

Producătorul de medicamente Antibiotice Iaşi a reinvestit anual profitul obţinut, ne-a spus Ioan Nani, directorul general al Antibiotice Iaşi, care a avut amabilitatea să acorde un interviu Ziarului BURSA. Domnia sa ne-a explicat: "Şi noi am plătit statului dividende de 90%, dar din profitul care a rămas după ce am reinvestit în cursul anului în echipamente şi tehnologii de fabricaţie. Cei care inves­tesc în echipamente şi tehnologii pentru a-şi creşte producţia, primesc o scutire de impozit pe profitul reinvestit, care se deduce din profitul de repartizat către acţionari. Cei care vor să se dezvolte, au o facilitate fis­cală în codul fiscal care spune: «dacă reinvesteşti în cursul anului profitul, cumperi echipamente, utilaje, tehnologii, crescând astfel producţia, te scutim de impozit pe profitul reinvestit»".

Printre altele, Ioan Nani ne-a spus că, deşi prin listarea la Bursa de Valori Bucureşti compania a devenit transparentă şi disciplinată, predictibilitatea care lasă de dorit şi taxa de clawback reprezintă factori care stau în calea accesării de către Antibiotice a mecanismelor de finanţare oferite de piaţa de capital.

Reporter: Cum a evoluat piaţa farmaceutică din ţara noastră, în ultimul an şi ce perspective consideraţi că are aceasta? Care sunt principalele provocări cărora trebuie să le faceţi faţă?

Ioan Nani: Ca un cunoscător al acestei pieţe - sunt de mai bine de 25 de ani un jucător important în piaţa farma - pot spune în continuare că piaţa farmaceutică din România este o piaţă puternic emergentă. De unde caracterul acesta puternic emergent? Dacă ne uităm în urmă, observăm o evoluţie ciclică. Creşterile din piaţa farmaceutică au fost de două cifre până la nivelul anilor 2004-2005, după care s-au temperat şi au devenit cu o cifră, până în perioada 2008-2012. În ultimul an, creşterile au început iar să capete două cifre. Sigur că nu sunt atât de îmbucurătoare încât să ne facă să jubilăm, din diferite motive. Creşterea cu două cifre a pieţei, de circa 13-14% în ultimul an, nu vine neapărat dintr­-un apetit pentru consum al pieţei, ci mai curând dintr-o supraalimentare cu produse de ultimă generaţie (care tot au fost introduse în ultimii ani şi care sunt mai scumpe) şi a unui număr de produse "orfane" (n.r. medicamente produse pentru tratamentul unor afecţiuni care sunt atât de rare, încât fabricarea lor nu ar fi profitabilă fără asistenţă din partea statului), care au venit ca o necesitate în consum, dar care de asemenea au preţuri mari. Practic, creşterea pieţei a fost alimentată de un număr mai mare de produse care au intrat în sistem, având preţuri mari, care au suprasolicitat sistemul, ducând la creşterea pieţei farmaceutice.

Este adevărat că, în ultimii unu- doi ani, pe fondul creşterii puterii de cumpărare a populaţiei, a sporit consumul, inclusiv în ceea ce priveşte produsele farmaceutice.

În ceea ce priveşte unităţile fizice, consumul a crescut cu aproape 7%, ceea ce înseamnă că a fost antrenat şi un consum real în economie.

Daca ne referim la provocări, putem spune că cel mai mare impediment căruia producătorii de medicamente trebuie să-i facă faţă în România este suprataxarea medicamentelor prin taxa de clawback.

Îmi pare rău să spun lucrul acesta, dar eu o numesc o taxă a sărăciei. Spun asta pentru că este o taxă pusă bolnavilor, bolilor şi nu mi se pare normal.

Normal ar fi să se găsească instrumente adecvate pentru a corecta consumul de medicamente, dar să se impună o taxă care astăzi a ajuns la 28%-30% din vânzările unui producător român, mi se pare prea mult. Taxa clawback a început ca instrument de corecţie, dar a devenit o armă de pradă.

Ca să scăpăm de clawback ar trebui să renunţăm gradual să ne expunem în această piaţă. Dar ar fi un non-sens pentru noi, producătorii din România, să renunţăm să mai vindem în ţara noastră. În aceste condiţii, ne supunem taxei în măsura în care reuşim să aducem din afară venituri suficiente, ce nu suportă clawback, prin care reuşim să reducem media acestei taxe. Dar viteza noastră de creştere în afară nu este direct proporţională cu creşterea aces­tei taxe. Nu o poate compensa. Am reuşit în ultimii opt-nouă ani şi să sperăm că vom mai reuşi o perioadă de timp.

Reporter: Aţi spus că taxa de clawback este cea mai mare provocare pentru Antibiotice. Cât de puternic vă afectează această taxă rezultatele financiare?

Ioan Nani: Taxa clawback ne afectează foarte puternic activitatea. De exemplu, în primul trimestru din acest an, am ajuns să rambursăm aproape 30% din vânzările realizate în ţară (în spitale, în circuitul de farmacii). Aici este marea problemă a acestei taxe - rambursăm din preţul cu amănuntul, din adaosul distribuitorului, nu din cos­tul de producător aprobat de Minis­terul Sănătăţii din România. Deci plătim pentru tot lanţul. Scopul unei taxe numită de clawback, înfiinţată în Franţa şi în Marea Britanie acum câteva decenii, a fost de a descuraja anumiţi producători lacomi de a veni cu preţuri mari şi cantităţi mari în sistemele de sănătate, care să împingă vânzările dincolo de consumul real al pieţei.

Există clawback şi în Europa, dar nu s-a trasformat dintr-­o taxă de reglare într­-o taxă de făcut bani la bugetul de stat, cum se întâmplă acum la noi.

O bună parte din bugetul Casei Naţionale de Sănătate se finanţează prin această taxă.

Reporter: O bună parte a veniturilor obţinute de Antibiotice provin din exporturi. Care au fost motivele pentru care compania pe care o conduceţi s-a orientat către pieţele internaţionale, într-o proporţie atât de mare?

Ioan Nani: Am investit mult în ultimii ani pentru obţinerea standardelor internaţionale de calitate, de bună practică - Good Manufacturing Practice (GMP) şi standardele Food and Drug Administration (FDA). Având aceste două tipuri de standarde, automat suntem recunoscuţi în majoritatea pieţelor internaţionale. Ar fi o lipsă de profesionalism să nu exploatăm acest lucru.

Dar, ne este greu să găsim suficienţi oameni bine pregătiţi care să ne reprezinte afacerile în diferite zone. Aceas­ta este o provocare.

Deocamdată, îi găsim din aproape în aproape. În primul rând îi găsim acasă la noi, în oraşul nostru, în ţara noastră, îi relocăm acolo unde trebuie, pentru a se conecta la realităţile locale. Dacă ne uităm la cifre, din 2010 am crescut de la 57 milioane de lei spre 123 milioane de lei în 2018 (vânzări la exporturi). Până la sfârşitul anului, vom ajunge la vânzări de 140 milioane de lei în afara ţării şi de 265 milioane lei în ţară. Tindem să egalizăm importurile cu exporturile, dacă vom avea condiţiile necesare. Subliniez că avem capacităţi de producţie dedicate exportului. De pildă, nistatina, se produce pe o capacitate de producţie destinată exportului. Pentru România producem circa 2-3%, pentru că la noi în ţară se consumă extrem de puţin. Compania Antibiotice este numărul unu mondial în piaţa nistatinei, iar consumatorii ei principali sunt: 30% în America de Nord, 30% în China, 25% în Comunitatea Europeană.

Reporter: Cum aţi reuşit să ajungeţi numărul unu mondial în producţia de nistatină?

Ioan Nani: Când am intrat în managementul Antibiotice - în 1994 ca director financiar şi apoi din 1998 ca director general - compania era producător de trei substanţe active: penicilină, streptomicină şi nistatină.

După anul 2000, a căzut piaţa pentru penicilină şi septomicină şi am rămas cu nistatina. Este un produs des­coperit în Statele Unite ale Americii, la New York, în 1945-1946, de un profesor american. Abrevierea "nys­ta­tine" vine de la New York State. În anii 2000-2002, cu toate eforturile noastre, nu reuşeam să producem decât 5% din ce producem astăzi, pentru că tehnologia nu ne oferea suportul de creştere. Dezvoltând echipe specializate, cumpărând know-how de laborator şi foarte important, antrenând în consum anumite produse ale agriculturii româneşti, am reuşit să dezvoltăm microorganismul în laborator, capabil să se multiplice în bioreactoarele noas­tre şi să producă de câteva zeci de ori mai mult acest antibiotic. Nistatina nu este un produs care se obţine printr-o reacţie chimică, ci un rezultat al acţiunii multiple a unor microorganisme care la origine sunt izolate din natură, crescute în laborator, gestionate, apoi îngheţate pur şi simplu, aşa cum vedeţi în filmele SF că are loc criogenizarea. Noi izolăm microorganismul, îl ducem în laborator, îl îmblânzim, îl hrănim, îl obişnuim să se alimenteze şi să producă. Produsul astfel obţinut este rezultatul metabolismului unui microorganism. Acest microorganism a fost cercetat de noi şi astăzi suntem de departe cel mai mare producător de nis­tatină din lume. Mai sunt trei producători la nivel internaţional, dar noi reuşim să aducem în piaţă 60% din necesarul mondial şi de aceea credem că avem şanse de a pătrunde aproape în fiecare piaţă, pentru că înainte trimitem nistatina. După nistatină pătrundem şi cu produse finite.

Pentru nistatină, am reuşit să devenim standard de referinţă dat de către Farmacopeea Statelor Unite (USP), instituţie care aparţine Guvernului SUA. USP a constatat că nistatina produsă la Iaşi este cea mai apropiată de standardul de calitate pe care l-a conceput, iar ceilalţi producători se raportează la noi ca să poată să vândă. De aceea este uşor să fim recunoscuţi drept lider mondial.

Reporter: În Bugetul de Venituri şi Cheltuieli al companiei aprobat de acţionari, pentru 2019 sunt stipulate investiţii de 92,29 milioane de lei, iar pentru 2020 şi 2021 se preconizează, pentru fiecare an în parte, investiţii de 48,57 milioane de lei. Care sunt principalele proiecte către care vor fi dirijate aceste sume şi ce aşteptări aveţi după implementarea lor?

Ioan Nani: Vrem ca până în 2025 să dublăm cifra de afaceri, astfel încât aceasta să ajungă undeva la 700 de milioane de lei, pentru că astăzi, în fabrică, salariul mediu net este undeva la 3.500 de lei. Dacă în 2025 nu atingem cel puţin 1.200 de euro media salarială, atunci forţa de muncă va migra. Ca să atingem acest nivel de salarizare, trebuie să avem o cifră de afaceri capabilă să reproducă fondul acesta de salarii. Acum avem o cifră de afaceri de circa 400 de milioane şi ca să atingem 700 milioane lei trebuie să investim în produse noi, pieţe noi etc.

Reporter: În ce urmează să investiţi?

Ioan Nani: Investiţiile vor merge în dezvoltarea centrului nostru de cercetare aplicativă. Avem nevoie cam de 25 de produse pe care să le realizăm în fiecare an, în următorii patru-cinci ani, ca să putem multiplica afacerea. Le realizăm prin cercetare proprie. Din acest motiv avem nevoie de dezvoltarea centrului de cercetare. O altă inves­tiţie o vom face în extinderea pieţei externe, unde am deschis trei reprezentanţe de curând. Una este la Hanoi în Vietnam, alta la Kiev şi alta la Novisad, în Serbia. Acestea au nevoie de oameni, de echipamente. În acelaşi timp, avem în curs de operare o inves­tiţie în cea mai modernă fabrică de produse dermato-cosmetice din Europa de Est. Va fi pusă în funcţiune în 2020 şi va avea o capacitate de producţie de 500 de tone pe an. Avem şi acum o secţie în funcţiune, dar o schimbăm cu o fabrică modernă şi îi creştem capacitatea de la 300 de tone la 500 de tone. Sigur că, toate aceste investiţii, le facem în conexiune cu des­chiderea reprezentanţelor din străinătate, pregătite să înceapă să vândă produsele, pe măsură ce vor fi înregis­trate pe acele pieţe.

În acelaşi timp, în ceea ce priveşte nistatina, pentru care suntem lider mondial şi dacă eşti lider eşti obligat să menţii această poziţie, ne propunem să investim pentru a creşte capacitatea de producţie cu 50%.

Mai avem o dorinţă, pe care am exprimat-o într-un buget multianual.

Întrucât împreună cu un mare distribuitor din Canada, ce operează şi în Statele Unite, am făcut un studiu de piaţă în zona respectivă şi am verificat studiul ca operativitate şi în Europa, am hotărât ca un număr de 40 de produse în formă de soluţii sterile injectabile să fie produse pe platforma Antibiotice.

Pentru acest lucru avem nevoie de un mini-centru de cercetare aplicativă, să aducem tehnologii, să trasferăm tehnologia in-house spre produs, iar plecând de la acest centru de cercetare să dezvoltăm o capacitate nouă de producţie, care va costa în jur de 40 de milioane de dolari. Iar această capacitate, dacă ajunge să producă în următorii cinci - şase ani, va aduce un plus de valoare pe platformă de circa 50-60 de milioane de dolari anual.

Sunt de 20 de ani directorul acestei companii şi sper sa am posibilitatea ca în următorii 4-5 ani să implementez investiţiile propuse pentru a duce compania acolo unde mi-am propus.

Reporter: Către ce este orientată activitatea de cercetare-dezvoltare a companiei?

Ioan Nani: Sunt de părere că româ­nii trebuie să investească în tradiţie. Noi, ca ţară, nu recunoaştem că avem industrie farmaceutică. Eu recunosc acest lucru şi investesc în el. Dacă mergeţi la Institutul Naţional de Statis­tică, veţi vedea că România nu are industrie farmaceutică, are industrie chimică. Şi atunci, investim în tradiţie. Prin tradiţie, Antibiotice produce injectabile sterile, produse pentru dermatologie. Investim în tradiţie spre a merge în viitor.

Reporter: De unde vin sursele de finanţare şi de ce statul nu v-a luat 90% din profit ca obligaţie de plată a dividendelor, aşa cum s-a întâmplat în cazul altor firme?

Ioan Nani: Statul ne-a luat 90% din profitul care a rămas după ce am res­pectat codul fiscal şi am reinvestit în cursul anului în echipamente şi tehnologii de fabricaţie. Firmele care vor să se dezvolte şi investesc în echipamente şi tehnologii au o facilitate fiscală în codul fiscal care spune: "dacă reinves­teşti în cursul anului profitul, cumperi echipamente, utilaje, tehnologii, crescând producţia, te scutim de impozit pe profitul reinvestit", care apoi se deduce din profitul de repartizat către acţionari.

De exemplu, dacă companiile din sectorul energetic ar face investiţii nu li se va mai lua din bani. Şi la Antibiotice s­-a dorit să se ia fondul de rezervă. Dar noi am făcut investiţii an de an şi am consumat banii din fondul de rezervă. Dacă la sfârşitul unui exerciţiu financiar, în conturile companiei Antibiotice s-ar găsi 150 de milioane de lei, fiind bani neconsumaţi în fondul de rezervă, statul poate să-i ia. Dar la sfârşitul exerciţiului financiar, în conturile companiei Antibiotice sunt zero lei şi două linii de finanţare de la o bancă. Zero lei nu pentru că suntem incompetenţi şi nu ne atragem banii. Nu! Pentru că i-am consumat pe ce ne-am propus prin bugetele de investiţii şi de producţie.

Aş mai dori să menţionez ceva - aud deseori că se spune despre Antibiotice că este "o companie care are capital de stat". Antibiotice este o companie publică, listată pe piaţa de capital şi are un caracter public nu în sensul că aparţine statului. Statul este acţionar prin Ministerul Sănătăţii cu 53%, însă diferenţa de 47% o reprezintă diverşi acţionari privaţi- fonduri de investiţii, fonduri de pensii etc. Suntem o companie publică şi ne comportăm exact ca o companie privată, care acţionează într-un mediu privat, competiţional, cu aceleaşi sisteme de valori şi de măsuri.

Reporter: Cum vă afectează noile reglementări intrate în vigoare în luna februarie a acestui an, privind serializarea farmaceutică a medicamentelor eliberate pe bază de prescripţie medicală?

Ioan Nani: Din punctul de vedere al siguranţei în consum al cetăţeanului mondial este un lucru benefic. Pacientul trebuie să ştie că medicamentul este real, nu falsificat. Rolul serializării este să prevină falsificarea. Totuşi, autorităţile nu recunosc şi nevoia unui asemenea efort investiţional, pentru că am nevoie de zece milioane de euro ca să mă conformez. În acest caz, cum sunt ajutat să mă pot conforma? Pe nimeni nu a interesat cât costă. În Europa toate multinaţionalele şi-au făcut calcule de impact. Ştiu câte zeci de milioane de euro trebuie investite şi câte companii nu vor supravieţui, pentru că nu vor avea posibilitatea să inves­tească.

Este un prag ridicat foarte sus, iar noi am reuşit să-l depăşim, dar acum studiem impactul. Practic a crescut timpul de producţie, ceea ce înseamnă că se reduce productivitatea. Dacă, prin serializare, timpul disponibil a scăzut cu două zile, automat toată producţia se micşorează cu două zile, iar noi trebuie să găsim soluţia să anulăm acest efect.

Aşadar, măsura este bună pentru pacienţi, dar trebuie să existe şi puţină solidaritate cu producătorii, pentru că până la urmă dezvoltăm cercetare în România, folosim forţă de muncă, specializată în centrele noastre universitare. La Antibiotice avem cea mai diversificată structură de personal pe care şi-o poate dori o companie în România, cu majoritatea formelor de specializare existente în centrele universitare - farmacişti, medici, ingineri, biologi, fizicieni, biochimişti, IT-işti -, 600 de oameni multicalificaţi. Dezvoltăm 1.400 de locuri de muncă, dezvoltăm zona, creştem consumul.

Reporter: Trecând la zona de piaţă de capital, care sunt avantajele/dezavantajele faptului că acţiunile ATB se tranzacţionează la Bursa de Valori Bucureşti?

Ioan Nani: Aveam 34 de ani când am luat decizia de a lista această companie la Bursa de Valori Bucureşti. Erau două-trei persoane care mă îndemnau să fac lucrul acesta, care îmi spuneau că transparenţa mă va ajuta. Mi-a spus asta preşedintele fondului de investiţii de la Societe Generale, la Londra. Mi-a mai spus-o pe Wall Street, acelaşi preşedinte general care m-a introdus la câteva fonduri de inves­tiţii din SUA să prezinte Antibiotice Iaşi. La vremea respectivă, Societe Generale Fond România voia să facă câteva achiziţii în ţara noastră. Şi a cumpărat BRD, fabrica Arctic din Găeşti şi s-a implicat în privatizarea BCR. La un moment dat, au vrut să ne cumpere şi pe noi, dar au fost mai multe impedimente pentru care n-au fă­cut-o. Atunci am hotărât să aduc Antibiotice la bursă, pentru că vom fi obligaţi să facem rapoarte periodice, iar transparenţa şi disciplina ne va crea exerciţiul de a fi corecţi şi de a dezvolta firma. Şi din punctul acesta de vedere, bursa este un catalizator extraordinar. Dar, piaţa noastră nu este dezvoltată din perspectiva altor facilităţi pe care o bursă ar trebui să le ofere.

Am putea face un exerciţiu, de pildă să emitem obligaţiuni, pentru că sunt convins că vom reuşi să atragem finanţare, dar nu sunt convins, din pricina predictibilităţii care lasă de dorit şi a taxei de clawback, că vom putea returna banii pentru acele obligaţiuni. Ţine de mecanismul economic, iar eu nu pot să răspund de ceea ce se va întâmpla în această ţară peste cinci ani. Eu răspund de ce se întâmplă la noi în companie.

Nu văd niciun dezavantaj în listarea unei companii la bursă. Bursa nu poate să facă decât bine. Când s-a pus problema unor privatizări repetate, unele eşuate, întotdeauna am trimis mesaje către piaţa de capital: "Nu vreţi să vedeţi cum este preţul acţiunilor la bursă? De ce nu vindeţi pachete de acţiuni la bursă? Dinamizaţi bursa, dinamizaţi atenţia oamenilor! Haideţi să privatizăm! Să trecem în proprietatea mai multora."

La noi noţiunea de "public" este înţeleasă greşit. Public nu înseamnă să fie a statului, ci înseamnă să fie în mâna mai multora. Bursa a creat aceas­tă premisă. Este păcat că ani de zile nu s-a folosit acest instrument în realizarea privatizărilor din ţară. Am susţinut acest lucru încă din 2002-2003.

Reporter: Care credeţi că ar fi soluţiile pentru rezolvarea problemelor pieţei de capital?

Ioan Nani: Dezvoltarea economică şi predictibilitatea sporită ar fi o premisă clară pentru creşterea şi dinamizarea pieţei de capital. Cred că şi din partea bursei există o lipsă, în a-şi face cunoscute mai pregnant mecanismele. Avem nevoie de mult mai mult marketing, de o promovare mai agresivă a pieţei de capital. Sunt mulţi antreprenori mai mici, care nu vin în contact cu atât de multă lume astfel încât să cu­noască mai multe despre bursă, dar care ar putea avea unele avantaje, dacă vin în această piaţă.

Reporter: Care sunt obiectivele pe care le aveţi pentru următorii ani, în calitate de director general al Antibiotice Iaşi?

Ioan Nani: Pe lângă ceea ce am spus că vom face, trebuie subliniat că de opt ani am început să privim către pieţe potenţiale cum este şi Vietnamul. Vietnamezii sunt uşor rudimentari în mecanismele de piaţă, imprevizibili şi impredictibili, mai imprevizibili ca noi. Sunt cum eram noi acum 25 de ani. În Vietnam vindem, în primul rând, produse injectabile de circa zece milioane de dolari. Vindem în spitale, prin licitaţii, lucrând cu distribuitori locali, pentru că aşa sunt prevederile legale. Am deschis o reprezentanţă, unde deocamdată avem doi angajaţi vietnamezi, instruiţi de noi, dar mai avem nevoie de oameni.

Acum dorim să ducem 25 de produse, să le înregistrăm la Autoritatea Medicamentului, iar Vietnamul, prin dis­tribuitorul naţional de acolo cu care lucrăm, devine o bază de intrare în zonă. Este vorba despre Macao, Singapore şi nu ne-am decis dacă şi Filipine, pentru că este o piaţă extrem de nereglementată. În timp, însă, aceste pieţe se vor dezvolta, iar noi trebuie să fim acolo şi să asistăm cum încep să apară regulile de bună practică. Economiile asiatice sunt extrem de dinamice, trei sferturi din populaţia lumii esta acolo.

Trecerea de la medicina tradiţională indiană, chineză, spre medicina modernă creează o piaţă teribilă în timp. Pieţele tradiţionale, dezvoltate, cum este Europa, nu prea mai au potenţial, doar în ceea ce priveşte îmbătrânirea populaţiei, care face să crească cazuis­tica şi numărul bolilor cronice. De unde şi fenomenul pe care îl vedem cu migraţia popoarelor asiatice spre Europa. Acest continent, fără un flux de populaţie, degenerează în câţiva zeci de ani.

Reporter: Mulţumesc!

Opinia Cititorului

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Gala BURSA 2019

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS