SUPLIMENT BURSA / CONSTITUŢIA LIBERTĂŢII "E" Constituţia Libertăţii „E”

• TITLUL I - PERSOANA, VIAŢA CU ROST ŞI LIBERTATEA

Articolul 1 - Statutul ireductibil al persoanei şi viaţa cu rost

(1) Persoana umană are un statut ireductibil, exclus de la orice tentativă de epuizare, definire sau substituire, prin vreo ingerinţă, indiferent de forma, justificarea sau scopul acesteia.

(2) Viaţa umană este potenţial purtătoare de rost propriu, în sensul orientării existenţei către un scop care este exclus de la orice atribuire, impunere sau confiscare din exteriorul persoanei şi care nu este, prin efectele sale posibile, o ingerinţă în sensul alin. (1), constituind astfel limita absolută a oricărei forme de organizare socială.

(3) Nicio autoritate, instituţie, doctrină sau formă de organizare socială nu poate transforma o concepţie despre existenţa umană, indiferent de natura sau provenienţa acesteia, într-un criteriu obligatoriu de conformare juridică, sancţionare sau acces la drepturi.

(4) Orice formă de organizare socială, economică sau politică este nelegitimă dacă, prin structura sau efectele sale, anulează statutul ireductibil al persoanei ori face imposibilă existenţa vieţii în sensul alin. (2).

Articolul 2 - Substituţia nelegitimă a rostului prin utilitate

(1) Ori de câte ori recunoaşterea socială şi/sau instituţională a persoanei este determinată, explicit sau implicit, prin funcţia sa economică, contribuţia măsurabilă, adaptabilitatea la sistem sau capacitatea de a susţine scopuri exterioare ei, are loc substituţia nelegitimă a rostului prin utilitate, incompatibilă cu Articolul 1 alin. (2).

Articolul 3 - Libertatea ca statut efectiv al persoanei

(1) Libertatea constituie statutul efectiv al persoanei de a alege, asuma şi părăsi scopuri, angajamente şi modalităţi de organizare a propriei existenţe, fără a fi constrânsă prin mecanisme care anulează, în mod durabil, posibilitatea reală a acestor alegeri.

(2) Libertatea nu se reduce la libertatea formală sau declarativă, ci presupune existenţa unor condiţii reale care fac posibilă exercitarea opţiunii, retragerea din obligaţii şi reconfigurarea traseului de viaţă, fără pierderea recunoaşterii sociale şi/sau instituţionale a persoanei.

(3) Libertatea este incompatibilă cu orice formă de organizare socială, economică, juridică sau instituţională care condiţionează recunoaşterea persoanei de acceptarea unor obligaţii cumulative, ireversibile sau de natură să facă iluzorie posibilitatea eliberării reale, în contradicţie cu Articolul 1 alin. (2).

(4) Libertatea constituie condiţia necesară pentru realizarea vieţii în sensul Articolului 1 alin. (2) şi precede orice evaluare de utilitate, performanţă, eficienţă, productivitate sau conformare sistemică.

Articolul 4 - Constrângerea structurală

(1) Orice mecanism care produce constrângere structurală este incompatibil cu Articolul 1 alin. (2) şi atrage nelegitimitatea constituţională a normelor, politicilor sau practicilor care îl instituie sau îl menţin.

(2) Constrângerea structurală există atunci când persoana este plasată într-un cadru social, economic, juridic, instituţional sau de orice altă natură, în care menţinerea recunoaşterii sociale şi/sau instituţionale este condiţionată de acceptarea unor obligaţii care, în mod cumulativ sau durabil, fac imposibilă eliberarea reală din acestea.

(3) Constrângerea structurală subzistă indiferent de consimţământul persoanei, formal sau informal, de acceptarea socială a cadrului respectiv, fără ca funcţionarea sistemului să poată constitui justificare, atunci când sunt încălcate dispoziţiile Articolului 1 alin. (2).

Articolul 5 - Dobânda ca mecanism de constrângere structurală

(1) Dobânda, în orice formă instituţionalizată care condiţionează accesul persoanei la mijloacele necesare existenţei, muncii, locuirii sau participării sociale de asumarea unei obligaţii financiare cumulative şi durabile, în lipsa unor mecanisme reale de reversibilitate, partaj al riscului şi subordonare faţă de baza economică reală, constituie un mecanism de constrângere structurală, incompatibil cu Articolul 1 alin. (2).

(2) Constrângerea structurală produsă prin dobândă există atunci când obligaţia de restituire, majorată prin dobândă, face imposibilă sau iluzorie eliberarea reală a persoanei din raportul de dependenţă economică, indiferent de forma juridică a consimţământului iniţial.

(3) Caracterul de constrângere structurală al dobânzii subzistă indiferent de:

a) consimţământul expres sau implicit al persoanei;

b) acceptarea socială sau tradiţională a practicii;

c) integrarea sa în sisteme aparent legale, financiare sau contractuale;

d) invocarea funcţionării economiei, stabilităţii sistemului sau eficienţei pieţei.

(4) Orice normă, politică publică, arhitectură financiară sau practică instituţională care instituie, menţine sau reproduce constrângerea structurală prin dobândă este nelegitimă constituţional, ca fiind incompatibilă cu Articolul 1 alin. (2).

Articolul 6 - Datoria şi imposibilitatea structurală a rambursării

(1) Datoria devine incompatibilă cu Articolul 1 alin. (2) atunci când structura sa economică sau juridică face imposibilă, în mod previzibil, rambursarea integrală fără menţinerea persoanei într-o stare durabilă de constrângere.

(2) Imposibilitatea structurală a rambursării există ori de câte ori acumularea obligaţiilor de plată, inclusiv a accesoriilor, depăşeşte capacitatea realistă a persoanei de a se elibera prin muncă, activitate economică sau participare socială, în condiţii compatibile cu demnitatea şi cu Articolul 1 alin. (2).

(3) Caracterul de imposibilitate structurală a rambursării subzistă indiferent de:

a) consimţământul expres sau implicit al persoanei la asumarea datoriei;

b) acceptarea socială sau generalizarea practicii;

c) integrarea datoriei în sisteme aparent legale, financiare sau contractuale;

d) invocarea stabilităţii financiare, disciplinei pieţei sau funcţionării sistemului.

(4) Orice normă, politică publică, arhitectură financiară sau practică instituţională care instituie, menţine sau reproduce datorii caracterizate prin imposibilitate structurală a rambursării este nelegitimă constituţional, ca fiind incompatibilă cu Articolul 1 alin. (2).

Articolul 7 - Dreptul la ieşire

(1) Orice persoană are dreptul la eliberare din raporturi, obligaţii sau cadre instituţionale care, prin efectele lor cumulative sau durabile, încalcă dispoziţiile Articolului 1 alin. (2) sau fac iluzorie libertatea definită la Articolul 3.

(2) Dreptul la ieşire presupune existenţa unor mecanisme reale, accesibile şi efective prin care persoana poate părăsi o stare de constrângere structurală, inclusiv prin restructurare, suspendare, anulare sau conversie a obligaţiilor care o menţin într-o dependenţă incompatibilă cu prezenta Constituţie.

(3) Nicio persoană nu poate fi lipsită de recunoaştere socială şi/sau instituţională, sancţionată sau exclusă de la drepturi fundamentale pentru exercitarea dreptului la eliberare, atunci când cadrul părăsit este incompatibil cu Articolul 1 alin. (2).

(4) Invocarea stabilităţii sistemului, a disciplinei pieţei, a securităţii juridice sau a oricărei necesităţi funcţionale nu poate justifica refuzul sau golirea de conţinut a dreptului la eliberare.

(5) Modalităţile concrete de exercitare a dreptului la eliberare se stabilesc prin lege, cu respectarea strictă a principiilor consacrate de prezenta Constituţie, fără a putea anula sau amâna în mod structural exercitarea efectivă a acestui drept, în afara cazurilor de sancţiune penală stabilite prin lege, în condiţii de proporţionalitate şi temporaritate.

• TITLUL II - DOMENII DE INCIDENŢĂ CONSTITUŢIONALĂ

Articolul 8 - Incidenţa structurală

Controlul constituţional se exercită asupra oricărui raport, mecanism sau arhitectură instituţională care, prin structura sa, poate afecta libertatea efectivă a persoanei, capacitatea de dezangajare sau statutul său juridic ireductibil, indiferent de forma juridică sau de consimţământul aparent al părţilor.

Articolul 9 - Raporturi economice

Intră sub incidenţa controlului constituţional raporturile economice care pot genera obligaţii cumulative, asimetrii persistente sau dependenţe structurale cu impact asupra autonomiei economice efective a persoanei.

Articolul 10 - Raporturi financiare şi de credit

Sunt supuse incidenţei constituţionale raporturile financiare şi de credit a căror funcţionare poate conduce la imposibilitatea structurală a stingerii obligaţiilor sau la transferul asimetric al riscului.

Articolul 11 - Raporturi de muncă şi producţie

Intră sub incidenţa constituţională raporturile de muncă şi producţie în măsura în care structura lor poate transforma activitatea într-o constrângere structurală sau poate limita capacitatea reală de dezangajare.

Articolul 12 - Raporturi patrimoniale

Sunt supuse controlului constituţional raporturile patrimoniale care, prin acumulare sau concentrare, pot produce ierarhii permanente de statut sau pot afecta accesul efectiv la mijloace economice de bază.

Articolul 13 - Raporturi instituţionale

Intră sub incidenţa constituţională raporturile instituţionale şi administrative care, prin arhitectura lor, pot genera constrângeri structurale sau blocaje de dezangajare.

Articolul 14 - Raporturi colective

Sunt supuse incidenţei constituţionale raporturile colective în măsura în care structura lor poate înlocui cooperarea voluntară prin constrângere economică, politică sau administrativă.

Articolul 15 - Incidenţa transversală

Incidenţa constituţională se exercită asupra oricărui mecanism care, indiferent de calificarea sa formală, produce efecte structurale incompatibile cu criteriile stabilite în Titlurile I şi III.

• TITLUL III - CRITERII DE ADMISIBILITATE ARHITECTURALĂ

Articolul 16 - Interdicţia angajării structurale cumulative

Este constituţional admisibil un mecanism economic, social sau instituţional numai în măsura în care acesta nu generează obligaţii cumulative care depăşesc capacitatea realistă de susţinere a persoanei sau comunităţii şi nu produce angajarea structurală a duratei de viaţă economică a acestora.

Articolul 17 - Ieşirea structurală

Este constituţional admisibil un mecanism numai dacă structura sa include modalităţi reale, neviolente şi neexcepţionale de încetare, dezangajare sau resetare, care nu depind de conflicte, şocuri sistemice sau suspendări ale ordinii juridice.

Articolul 18 - Proporţionalitatea obligaţiilor

Este constituţional admisibil un mecanism numai dacă obligaţiile pe care le generează sunt proporţionale cu performanţa reală şi pot varia în mod adaptiv în funcţie de evoluţia acesteia, fără a introduce exigenţe fixe autonome.

Articolul 19 - Subordonarea exigenţelor faţă de baza reală

Este constituţional admisibil un mecanism numai dacă exigenţele sale rămân subordonate activităţii, valorii sau producţiei reale care le susţin şi nu se autonomizează faţă de acestea.

Articolul 20 - Neutralitatea faţă de conflict

Este constituţional admisibil un mecanism numai dacă reproducerea sa nu presupune distrugerea de capital, reconfigurări forţate ale poziţiilor economice sau conflicte interne ori externe pentru restabilirea condiţiilor de funcţionare.

Articolul 21 - Distribuţia simetrică a riscului

Este constituţional admisibil un mecanism numai dacă riscurile sunt distribuite în mod simetric între părţile implicate şi nu sunt transferate structural către părţile cu capacitate redusă de negociere sau de dezangajare.

Articolul 22 - Reversibilitatea mecanismului

Este constituţional admisibil un mecanism numai dacă acesta poate fi reversat sau dezangajat fără a produce dislocări sociale ireversibile, pierderea statutului juridic al persoanei sau blocaje sistemice permanente.

Articolul 23 - Absenţa ierarhiilor permanente de statut

Este constituţional admisibil un mecanism numai dacă acesta nu produce ierarhii permanente de statut juridic sau economic între persoane sau grupuri, determinate exclusiv de poziţionarea structurală în cadrul mecanismului.

Articolul 24 - Compatibilitatea cu funcţionarea comunitară

Este constituţional admisibil un mecanism numai dacă efectele sale structurale nu afectează funcţionarea relaţiilor comunitare şi nu substituie cooperarea voluntară prin constrângeri sistemice.

Articolul 25 - Evaluabilitatea periodică

Este constituţional admisibil un mecanism numai dacă efectele sale pot fi evaluate periodic în raport cu date reale şi dacă funcţionarea sa nu presupune suspendarea, amânarea sau neutralizarea controlului constituţional.

• TITLUL IV - GARANTAREA ŞI CONTROLUL CONSTITUŢIONAL AL ARHITECTURILOR STRUCTURALE

Articolul 26 - Controlul constituţional al arhitecturilor structurale

Arhitecturile economice, sociale sau instituţionale cu impact structural sunt supuse controlului constituţional în raport cu criteriile stabilite în Titlurile I-III, cu prioritate asupra celor a căror amploare, durată sau impact cumulativ produc efecte structurale semnificative asupra libertăţii efective a persoanei.

Articolul 27 - Competenţa Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională este unica autoritate competentă să constate compatibilitatea sau incompatibilitatea constituţională a arhitecturilor structurale, potrivit prezentului titlu. Curtea Constituţională nu stabileşte politici economice, financiare sau sociale şi nu substituie autoritatea legislativă sau executivă, ci se pronunţă exclusiv asupra compatibilităţii structurale a arhitecturilor analizate cu criteriile constituţionale.

Articolul 28 - Procedura constituţională specializată

În vederea exercitării controlului prevăzut la articolul 26, Curtea Constituţională aplică o procedură distinctă de analiză structurală, integrată procedurilor sale jurisdicţionale, fără a aduce atingere rolului său constituţional.

Articolul 29 - Dreptul de sesizare

Controlul constituţional al arhitecturilor structurale poate fi sesizat de autorităţi publice, instanţe judecătoreşti, persoane fizice sau juridice, precum şi de alte subiecte de drept prevăzute de lege, în condiţiile stabilite pentru accesul la justiţia constituţională.

Articolul 30 - Controlul ex ante

Curtea Constituţională poate exercita controlul constituţional ex ante asupra arhitecturilor structurale noi sau modificate, atunci când acestea prezintă un potenţial impact structural semnificativ.

Articolul 31 - Controlul ex post

Curtea Constituţională exercită controlul constituţional ex post asupra arhitecturilor structurale existente ori de câte ori sunt invocate efecte incompatibile cu criteriile stabilite în Titlurile I-III.

Articolul 32 - Sarcina probei

În cadrul controlului constituţional al arhitecturilor structurale, sarcina demonstrării compatibilităţii cu criteriile stabilite în Titlurile I-III, potrivit unui standard de probabilitate rezonabilă, raportat la datele disponibile şi la efectele structurale previzibile, revine susţinătorilor arhitecturii analizate.

Articolul 33 - Efectele constatării neconstituţionalităţii structurale

Constatarea incompatibilităţii structurale cu Constituţia produce obligaţia de încetare, modificare sau dezangajare a arhitecturii analizate, în condiţiile şi termenele stabilite prin decizia Curţii Constituţionale.

Articolul 34 - Interdicţia eludării

Este interzisă instituirea, menţinerea sau reconfigurarea unor arhitecturi structurale care, prin fragmentare formală sau calificare juridică artificială, urmăresc eludarea controlului constituţional prevăzut de prezentul titlu.

Articolul 35 - Publicitatea şi motivarea deciziilor

Deciziile Curţii Constituţionale pronunţate în temeiul prezentului titlu sunt motivate în mod explicit în raport cu criteriile stabilite în Titlurile I-III şi sunt aduse la cunoştinţă publică.

Articolul 36 - Obligaţia de conformare

Autorităţile publice, precum şi subiectele de drept implicate, au obligaţia de a se conforma deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în temeiul prezentului titlu.

• TITLUL V - TRANZIŢIE ŞI CONTINUITATE CONSTITUŢIONALĂ

Articolul 37 - Principiul continuităţii juridice

Constatarea incompatibilităţii structurale a unei arhitecturi economice, sociale sau instituţionale cu Constituţia nu produce, prin ea însăşi, nulitatea imediată a raporturilor juridice existente, ci declanşează un proces de dezangajare ordonată, în condiţiile prezentului titlu. Arhitecturile existente beneficiază de o prezumţie relativă de admisibilitate atât timp cât nu produc efecte de constrângere structurală incompatibile cu criteriile stabilite în Titlurile I-III, în cadrul procedurii constituţionale.

Articolul 38 - Efectele în timp ale constatărilor structurale

Constatarea neconstituţionalităţii structurale produce efecte pentru viitor, fără a aduce atingere efectelor juridice deja consumate, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestora ar perpetua constrângerea structurală constatată.

Articolul 39 - Dezangajarea ordonată

Dezangajarea unei arhitecturi declarate incompatibile cu Constituţia se realizează într-un termen determinat, stabilit de Curtea Constituţională, astfel încât să fie asigurată respectarea criteriilor din Titlurile I-III, fără producerea unui şoc sistemic, inclusiv prin măsuri de continuitate financiară, protecţia depozitelor, menţinerea funcţiilor publice esenţiale şi adaptarea progresivă a mecanismelor compatibile.

Articolul 40 - Protecţia persoanelor şi a comunităţilor

În procesul de dezangajare ordonată, sunt protejate cu prioritate persoanele şi comunităţile afectate, astfel încât eliminarea arhitecturii incompatibile să nu genereze pierderi disproporţionate, dislocări sociale ireversibile sau degradarea statutului juridic al persoanei.

Articolul 41 - Interdicţia perpetuării arhitecturilor incompatibile

Pe durata tranziţiei, este interzisă menţinerea, reconfigurarea sau relansarea sub altă formă a arhitecturilor declarate incompatibile cu Constituţia, atunci când acestea produc efecte echivalente din punct de vedere structural.

Articolul 42 - Controlul constituţional al tranziţiei

Procesul de dezangajare ordonată şi măsurile adoptate în acest scop sunt supuse controlului Curţii Constituţionale, în raport cu criteriile stabilite în Titlurile I-III şi cu principiile prezentului titlu.

Articolul 43 - Limitele tranziţiei

Tranziţia nu poate fi nelimitată în timp şi nu poate suspenda aplicarea criteriilor constituţionale; aceasta are exclusiv rolul de a asigura continuitatea juridică şi protecţia persoanelor, fără a conserva arhitecturi incompatibile.

• TITLUL VI - ORDINEA ECONOMICĂ ADMISIBILĂ

Articolul 44 - Obiectul ordinii economice

Ordinea economică este admisibilă constituţional numai în măsura în care mecanismele sale nu produc constrângere structurală asupra persoanei şi nu reclamă conflict, distrugere sau transfer coercitiv pentru propria reproducere.

Articolul 45 - Neutralitatea faţă de formele economice

Constituţia nu consacră o formă economică determinată; sunt admisibile orice mecanisme de producţie, schimb sau alocare care îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute în prezentul titlu.

Articolul 46 - Interdicţia constrângerii temporale

Sunt incompatibile cu ordinea economică admisibilă mecanismele care condiţionează participarea economică de asumarea unor obligaţii cumulative ce depăşesc capacitatea rezonabilă de onorare în timp.

Articolul 47 - Reversibilitatea economică

Mecanismele economice admisibile trebuie să permită ieşirea efectivă şi reversibilă a persoanei, fără pierderea ireversibilă a statutului juridic, a mijloacelor de subzistenţă sau a accesului la viaţa comunitară.

Articolul 48 - Neutralitatea faţă de conflict

Sunt incompatibile cu ordinea economică admisibilă mecanismele a căror stabilitate sau relansare depinde structural de conflict, distrugere, expropriere forţată sau degradarea deliberată a altor participanţi.

Articolul 49 - Autonomia persoanei

Participarea la mecanismele economice admisibile se bazează pe consimţământ efectiv şi informat, în condiţii care exclud dependenţa structurală şi capturarea viitorului persoanei.

Articolul 50 - Limitarea concentrărilor cu efect constrângător

Concentrările de putere economică sunt incompatibile cu ordinea economică admisibilă atunci când produc dependenţă structurală, elimină alternativele reale sau împiedică exercitarea dreptului la ieşire.

Articolul 51 - Proporţionalitatea obligaţiilor

Obligaţiile economice asumate trebuie să fie proporţionale cu beneficiile obţinute şi să nu genereze efecte cumulative care transformă participarea economică într-o formă de constrângere structurală.

Articolul 52 - Continuitatea activităţii fără perpetuarea constrângerii

Adaptarea sau reorganizarea mecanismelor economice este admisibilă numai în măsura în care nu conservă, sub forme diferite, efecte structurale echivalente de constrângere sau captură.

Articolul 53 - Evaluarea constituţională a admisibilităţii

Admisibilitatea constituţională a mecanismelor economice este evaluată potrivit criteriilor stabilite în Titlurile I-III şi supusă controlului prevăzut în Titlurile IV şi V.

• TITLUL VII - MUNCA, VALOAREA ŞI DISTRIBUŢIA

Articolul 54 - Obiectul titlului

Prezentul titlu stabileşte condiţiile de admisibilitate constituţională ale organizării muncii, ale recunoaşterii valorii şi ale distribuirii rezultatelor activităţii, în măsura în care acestea afectează libertatea efectivă a persoanei şi coeziunea comunitară.

Articolul 55 - Admisibilitatea organizării muncii

Sunt admisibile numai acele forme de organizare a muncii care nu produc dependenţă structurală, nu transformă activitatea într-un raport ireversibil şi nu condiţionează subzistenţa de acceptarea constrângerii cumulative.

Articolul 56 - Reversibilitatea raporturilor de muncă

Raporturile de muncă admisibile trebuie să permită ieşirea efectivă a persoanei fără pierderea ireversibilă a statutului juridic, a accesului la mijloacele de subzistenţă sau a participării la viaţa comunitară.

Articolul 57 - Neutralitatea faţă de captură şi conflict

Sunt incompatibile cu organizarea admisibilă a muncii mecanismele a căror stabilitate depinde de degradarea progresivă a condiţiilor de muncă, de concurenţă distructivă sau de transfer coercitiv al riscului asupra lucrătorului.

Articolul 58 - Recunoaşterea valorii muncii

Valoarea muncii este recunoscută în mod admisibil numai prin mecanisme care nu impun obiective inatingabile, nu externalizează sistematic riscul şi nu transformă performanţa într-un instrument de constrângere structurală.

Articolul 59 - Proporţionalitatea distribuţiei

Distribuţia rezultatelor activităţii este admisibilă constituţional numai în măsura în care obligaţiile, beneficiile şi riscurile sunt proporţionale şi nu generează efecte cumulative de subordonare structurală.

Articolul 60 - Limitarea asimetriilor structurale

Sunt incompatibile cu prezentul titlu asimetriile instituţionale sau contractuale care elimină alternativele reale ale persoanei şi împiedică exercitarea dreptului la ieşire din raporturile de muncă.

Articolul 61 - Autonomia persoanei în muncă

Participarea la activitatea productivă se bazează pe consimţământ efectiv şi informat, în condiţii care exclud constrângerea indirectă prin lipsa accesului la alternative rezonabile.

Articolul 62 - Continuitatea activităţii fără perpetuarea constrângerii

Reorganizarea activităţilor productive şi a mecanismelor de distribuţie este admisibilă numai în măsura în care nu conservă, sub forme diferite, efecte structurale echivalente de dependenţă sau captură.

Articolul 63 - Evaluarea constituţională a admisibilităţii

Admisibilitatea constituţională a formelor de organizare a muncii, a recunoaşterii valorii şi a distribuirii rezultatelor este evaluată potrivit criteriilor stabilite în Titlurile I-III şi supusă controlului prevăzut în Titlurile IV şi V.

• TITLUL VIII - PROPRIETATE, FOLOSINŢĂ, ACCES

Articolul 64 - Obiectul titlului

Prezentul titlu stabileşte condiţiile de admisibilitate constituţională ale proprietăţii, ale folosinţei şi ale accesului la bunuri, în măsura în care acestea afectează libertatea efectivă a persoanei şi viaţa comunitară.

Articolul 65 - Distincţia dintre proprietate şi control

Exercitarea dreptului de proprietate este admisibilă constituţional numai în măsura în care nu se transformă în control structural asupra persoanelor sau comunităţilor şi nu elimină alternativele reale de acces.

Articolul 66 - Accesul la bunuri esenţiale

Sunt incompatibile cu prezentul titlu mecanismele de proprietate sau folosinţă care condiţionează accesul la bunuri esenţiale de acceptarea unor raporturi de dependenţă structurală sau de constrângere cumulativă.

Articolul 67 - Reversibilitatea raporturilor patrimoniale

Raporturile de proprietate şi folosinţă admisibile trebuie să permită ieşirea efectivă şi reversibilă a persoanei, fără pierderea ireversibilă a statutului juridic, a subzistenţei sau a accesului la viaţa comunitară.

Articolul 68 - Neutralitatea faţă de captură şi conflict

Sunt incompatibile cu regimul admisibil al proprietăţii mecanismele a căror stabilitate sau valorizare depinde structural de excludere, expropriere forţată, degradare deliberată sau conflict.

Articolul 69 - Limitarea concentrărilor patrimoniale cu efect constrângător

Concentrările de proprietate sunt incompatibile cu prezentul titlu atunci când produc dependenţă structurală, monopolizează accesul sau împiedică exercitarea dreptului la ieşire.

Articolul 70 - Proporţionalitatea beneficiilor şi obligaţiilor

Beneficiile rezultate din proprietate sau folosinţă sunt admisibile constituţional numai în măsura în care obligaţiile şi riscurile asociate sunt proporţionale şi nu generează efecte cumulative de subordonare structurală.

Articolul 71 - Continuitatea folosinţei fără perpetuarea constrângerii

Reorganizarea regimurilor de proprietate sau folosinţă este admisibilă numai în măsura în care nu conservă, sub forme diferite, efecte structurale echivalente de captură sau dependenţă.

Articolul 72 - Autonomia persoanei în raporturile patrimoniale

Participarea la raporturi de proprietate sau folosinţă se bazează pe consimţământ efectiv şi informat, în condiţii care exclud constrângerea indirectă prin lipsa accesului la alternative rezonabile.

Articolul 73 - Evaluarea constituţională a admisibilităţii

Admisibilitatea constituţională a regimurilor de proprietate, folosinţă şi acces este evaluată potrivit criteriilor stabilite în Titlurile I-III şi supusă controlului prevăzut în Titlurile IV şi V.

• TITLUL IX - FINANŢE PUBLICE ŞI COLECTIVE

Articolul 74 - Obiectul titlului

Prezentul titlu stabileşte condiţiile de admisibilitate constituţională ale finanţelor publice şi colective, în măsura în care acestea influenţează libertatea efectivă a persoanei, accesul la viaţa comunitară şi stabilitatea socială.

Articolul 75 - Finalitatea finanţelor publice

Finanţele publice şi colective au ca finalitate exclusivă susţinerea funcţiilor publice, a bunurilor comune şi a mecanismelor de solidaritate compatibile cu libertatea efectivă şi cu dreptul la ieşire.

Articolul 76 - Interdicţia capturii viitoare prin finanţe publice

Sunt incompatibile cu prezentul titlu mecanismele de finanţare publică sau colectivă care transferă obligaţii cumulative şi ireversibile asupra persoanelor sau generaţiilor viitoare, fără posibilitatea ieşirii efective.

Articolul 77 - Neutralitatea faţă de conflict

Mecanismele de finanţare publică şi colectivă sunt admisibile numai dacă nu depind structural de conflict, distrugere economică, criză recurentă sau degradare socială pentru reproducerea lor.

Articolul 78 - Proporţionalitatea contribuţiei

Contribuţiile publice şi colective sunt admisibile numai în măsura în care sunt proporţionale cu capacitatea reală de contribuţie şi nu generează efecte cumulative de subordonare structurală.

Articolul 79 - Reversibilitatea obligaţiilor fiscale şi colective

Obligaţiile rezultate din finanţarea publică sau colectivă trebuie să permită ajustarea, suspendarea sau încetarea lor în condiţii care exclud pierderea ireversibilă a statutului juridic sau economic al persoanei.

Articolul 80 - Transparenţa şi inteligibilitatea mecanismelor financiare

Mecanismele de finanţare publică şi colectivă trebuie să fie transparente, inteligibile şi verificabile, astfel încât persoana să poată evalua efectele reale ale participării sale.

Articolul 81 - Limitarea acumulărilor financiare publice cu efect constrângător

Sunt incompatibile cu prezentul titlu acumulările financiare publice sau colective care produc dependenţă structurală, restrâng alternativele reale sau blochează dreptul la ieşire.

Articolul 82 - Continuitatea funcţiilor publice fără perpetuarea constrângerii

Reorganizarea finanţelor publice este admisibilă numai în măsura în care menţine funcţiile publice fără a conserva efecte structurale echivalente de captură sau subordonare.

Articolul 83 - Controlul constituţional al finanţelor publice

Admisibilitatea mecanismelor de finanţare publică şi colectivă este supusă controlului constituţional, potrivit criteriilor stabilite în Titlurile I-V şi procedurilor prevăzute în Titlurile IV şi V.

• TITLUL X - INSTRUMENTE MONETARE, CREDIT ŞI INVESTIŢIE

Articolul 84 - Obiectul titlului

Prezentul titlu stabileşte condiţiile de admisibilitate constituţională ale creării, alocării şi circulaţiei instrumentelor monetare, de credit şi de investiţie, în măsura în care acestea pot produce constrângere structurală, captură sau conflict.

Articolul 85 - Crearea instrumentelor monetare

Crearea instrumentelor monetare este admisibilă constituţional numai dacă nu transferă obligaţii cumulative şi ireversibile asupra persoanelor sau colectivităţilor şi nu condiţionează accesul la viaţa economică de acceptarea unei dependenţe structurale.

Articolul 86 - Alocarea creditului

Alocarea creditului este admisibilă constituţional numai în forme care asigură proporţionalitatea riscului, reversibilitatea raportului şi dreptul efectiv la ieşire, fără pierderea statutului juridic sau a subzistenţei.

Articolul 87 - Interdicţia remunerării prin obligaţie cumulativă

Sunt incompatibile cu prezentul titlu mecanismele de remunerare a capitalului sau a creditului care se bazează pe obligaţii cumulative independente de rezultatul activităţii finanţate.

Articolul 88 - Partajul riscului şi al rezultatului

Instrumentele de investiţie sunt admisibile constituţional numai în măsura în care distribuie riscul şi rezultatul în mod proporţional şi nu garantează câştiguri prin transferarea pierderilor către alte persoane sau către colectivitate.

Articolul 89 - Neutralitatea faţă de conflict şi criză

Instrumentele monetare, de credit şi de investiţie sunt incompatibile cu prezentul titlu atunci când reproducerea lor depinde structural de criză, degradare economică, excludere sau conflict.

Articolul 90 - Reversibilitatea infrastructurală

Arhitectura monetar-creditară admisibilă trebuie să permită ajustarea, încetarea sau conversia raporturilor fără producerea de efecte structurale echivalente de captură sau subordonare.

Articolul 91 - Transparenţa şi inteligibilitatea instrumentelor

Instrumentele monetare, de credit şi de investiţie trebuie să fie transparente şi inteligibile, astfel încât persoana să poată evalua efectele reale ale participării sale asupra libertăţii şi accesului la alternative.

Articolul 92 - Limitarea concentrărilor infrastructurale

Sunt incompatibile cu prezentul titlu concentrările infrastructurale de creare sau alocare monetară care produc dependenţă structurală, monopol de acces sau blocarea alternativelor reale.

Articolul 93 - Controlul constituţional

Admisibilitatea instrumentelor monetare, de credit şi de investiţie este supusă controlului constituţional potrivit criteriilor stabilite în Titlurile I-V şi procedurilor prevăzute în Titlurile IV şi V.

• TITLUL XI - EDUCAŢIE

Articolul 94 - Obiectul titlului

Prezentul titlu stabileşte condiţiile constituţionale ale educaţiei, în măsura în care aceasta afectează libertatea efectivă a persoanei, capacitatea de alegere şi accesul la viaţa comunitară.

Articolul 95 - Finalitatea educaţiei

Educaţia este admisibilă constituţional numai în măsura în care dezvoltă capacitatea persoanei de judecată autonomă, de orientare liberă şi de participare conştientă la viaţa socială.

Articolul 96 - Interdicţia subordonării educaţiei

Sunt incompatibile cu prezentul titlu formele de educaţie care subordonează persoana unor scopuri exterioare, ideologice, economice sau instituţionale, prin constrângere directă sau indirectă.

Articolul 97 - Accesul la educaţie

Accesul la educaţie nu poate fi condiţionat de acceptarea unor raporturi de dependenţă structurală, de îndatorare sau de limitare a dreptului la ieşire.

Articolul 98 - Neutralitatea faţă de captură

Educaţia este incompatibilă cu mecanismele care produc captură cognitivă, îndoctrinare sau limitarea alternativelor reale de gândire şi alegere.

Articolul 99 - Reversibilitatea parcursului educaţional

Parcursurile educaţionale admisibile trebuie să permită schimbarea, întreruperea sau reorientarea fără pierderi ireversibile de statut civic sau profesional.

Articolul 100 - Pluralitatea instituţională

Pluralitatea formelor şi instituţiilor educaţionale este admisibilă numai în măsura în care nu produce segregare structurală sau monopol cognitiv.

Articolul 101 - Controlul constituţional

Admisibilitatea formelor şi mecanismelor educaţionale este supusă controlului constituţional potrivit Titlurilor IV şi V.

• TITLUL XII - SĂNĂTATE

Articolul 102 - Obiectul titlului

Prezentul titlu stabileşte condiţiile constituţionale ale protecţiei sănătăţii, în măsura în care aceasta afectează libertatea efectivă a persoanei şi capacitatea sa de participare la viaţa comunitară.

Articolul 103 - Statutul persoanei în raport cu sănătatea

Persoana nu poate fi redusă la obiect medical, biologic sau statistic şi nu poate fi supusă unor raporturi de dependenţă structurală sub pretextul protecţiei sănătăţii.

Articolul 104 - Consimţământul efectiv

Orice intervenţie sau regim de sănătate este admisibil constituţional numai în condiţii de consimţământ efectiv, informat şi reversibil.

Articolul 105 - Interdicţia constrângerii medicale structurale

Sunt incompatibile cu prezentul titlu mecanismele care condiţionează accesul la viaţa socială, profesională sau civică de acceptarea unor intervenţii sau regimuri medicale fără alternativă reală.

Articolul 106 - Accesul la îngrijiri

Accesul la îngrijiri de sănătate nu poate fi condiţionat de îndatorare cumulativă, pierderea drepturilor sau acceptarea unor raporturi de subordonare structurală.

Articolul 107 - Reversibilitatea deciziilor

Regimurile de sănătate admisibile trebuie să permită revizuirea, retragerea sau modificarea deciziilor fără pierderea ireversibilă a statutului juridic al persoanei.

Articolul 108 - Neutralitatea faţă de captură şi conflict

Sunt incompatibile cu prezentul titlu mecanismele de sănătate a căror reproducere depinde de criză, frică, excludere sau conflict social.

Articolul 109 - Controlul constituţional

Admisibilitatea mecanismelor de protecţie a sănătăţii este supusă controlului constituţional potrivit Titlurilor IV şi V.

• TITLUL XIII - CULTURĂ

Articolul 110 - Obiectul titlului

Prezentul titlu stabileşte condiţiile constituţionale ale vieţii culturale, în măsura în care aceasta influenţează libertatea de expresie, creaţie şi apartenenţă comunitară.

Articolul 111 - Libertatea creaţiei

Creaţia culturală este admisibilă constituţional numai în măsura în care nu este subordonată constrângerii ideologice, economice sau instituţionale.

Articolul 112 - Accesul la cultură

Accesul la cultură nu poate fi condiţionat de apartenenţa ideologică, conformism sau acceptarea unor raporturi de dependenţă structurală.

Articolul 113 - Pluralitatea expresiilor culturale

Pluralitatea expresiilor culturale este protejată în măsura în care nu produce monopol simbolic sau captură identitară.

Articolul 114 - Interdicţia instrumentalizării culturii

Sunt incompatibile cu prezentul titlu formele de utilizare a culturii ca instrument de constrângere, disciplinare sau excludere socială.

Articolul 115 - Reversibilitatea apartenenţei culturale

Apartenenţa culturală nu poate produce efecte juridice sau sociale ireversibile asupra persoanei.

Articolul 116 - Controlul constituţional

Admisibilitatea mecanismelor culturale este supusă controlului constituţional potrivit Titlurilor IV şi V.

• TITLUL XIV - MEDIU ŞI CONDIŢII DE VIAŢĂ

Articolul 117 - Obiectul titlului

Prezentul titlu stabileşte condiţiile constituţionale privind mediul şi condiţiile de viaţă, în măsura în care acestea afectează libertatea efectivă a persoanei şi continuitatea vieţii comunitare.

Articolul 118 - Mediul ca suport al vieţii cu rost

Protecţia mediului este admisibilă constituţional numai în măsura în care susţine viaţa comunitară fără a institui constrângeri structurale asupra persoanei.

Articolul 119 - Interdicţia constrângerii ecologice structurale

Sunt incompatibile cu prezentul titlu mecanismele de protecţie a mediului care transferă poveri cumulative şi ireversibile asupra persoanelor sau comunităţilor fără drept real de ieşire.

Articolul 120 - Proporţionalitatea obligaţiilor ecologice

Obligaţiile privind mediul sunt admisibile numai dacă sunt proporţionale cu capacitatea reală de adaptare şi nu produc excludere socială sau economică.

Articolul 121 - Accesul la condiţii de viaţă

Accesul la apă, aer, locuire şi resurse vitale nu poate fi condiţionat de acceptarea unor raporturi de dependenţă structurală.

Articolul 122 - Neutralitatea faţă de captură şi conflict

Sunt incompatibile cu prezentul titlu mecanismele ecologice a căror reproducere depinde de criză, panică sau conflict.

Articolul 123 - Controlul constituţional

Admisibilitatea mecanismelor privind mediul şi condiţiile de viaţă este supusă controlului constituţional potrivit Titlurilor IV şi V.

• DISPOZIŢII DE ÎNCHIDERE CONSTITUŢIONALĂ

Articolul 124 - Aplicabilitatea directă a Constituţiei

(1) Constituţia se aplică direct şi nemijlocit. Lipsa, insuficienţa sau neadoptarea unor norme subsecvente nu suspendă, nu limitează şi nu amână aplicarea criteriilor constituţionale stabilite prin prezenta Constituţie.

(2) Aplicarea directă a criteriilor constituţionale nu exclude adoptarea de norme subsecvente care să detalieze procedurile, standardele şi mecanismele de evaluare, în vederea asigurării previzibilităţii şi securităţii juridice, fără a afecta substanţa criteriilor.

Articolul 125 - Prevalenţa criteriilor constituţionale

Nicio lege, act normativ, politică publică, practică administrativă sau interpretare juridică nu poate produce efecte contrare criteriilor materiale stabilite de Constituţie, indiferent de forma, denumirea sau scopul declarat al acestora.

Notă: Sintagma «Constituţia libertăţii E» desemnează această propunere constituţională ca proiect orientat spre libertate ca statut efectiv al persoanei, în contrast cu libertatea pur formală consacrată de constituţiile liberale clasice.