SUPLIMENT BURSA / CONSTITUŢIA LIBERTĂŢII "E" Prefaţa

Constituţia Libertăţii „E” nu este un proiect de lege destinat adoptării imediate, ci descrierea unei societăţi dezirabile - un model normativ după care poate fi măsurată legitimitatea oricărei ordini sociale.

• a. Laicizarea Împărăţiei

În „Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ” (Editura BURSA/2024) am construit, în partea concluzivă, o Schiţă de concept a Împărăţiei, întemeiată pe teza că „omul are statut de fiinţă spirituală”.

De aici derivă: libertatea, în calitate de condiţie, care se asigură prin eliminarea aservirii economice (mecanismul descris în Teoria dobânzii/Editura BURSA/2026), de unde decurg diminuarea disparităţilor şi armonia socială.

Translatarea din registrul religios al conceptului de Împărăţie a lui Dumnezeu în registru laic pare imposibilă, deoarece noţiunea îi este atribuită lui Iisus, cu provenienţă strict dumnezeiască.

Soluţia o oferă, în Biblie, Dumnezeu Însuşi, citat în Geneza 1:26 astfel: „Şi a zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră [...]»”

Ceea ce ţine de om - inclusiv proiectul lumii dezirabile - este, prin chiar logica textului biblic, transmisibil pe linie omenească.

Astfel am obţinut un text valid în raport cu orice credinţă religioasă sau cu absenţa ei.

• b. Descrierea normativă a societăţii dezirabile

Rezumată într-o singură propoziţie, Constituţia Libertăţii „E” afirmă:

O societate este legitimă numai dacă oferă fiecărei persoane libertatea efectivă de a-şi urma rostul, fără a fi capturată de constrângeri economice, politice sau instituţionale.

Ca model normativ, Constituţia Libertăţii „E” este derivată din două premise fundamentale:

- omul are statut de fiinţă spirituală;

- libertatea efectivă este condiţia realizării acestui statut.

În această concepţie, scopul conferit societăţii nu este maximizarea producţiei, a consumului sau a puterii politice, ci crearea condiţiilor în care fiecare persoană îşi poate urma propriul rost.

i. Omul şi rostul său

Constituţia porneşte de la ideea că fiecare persoană are un rost propriu, care nu poate fi înlocuit legitim de interese economice, politice sau administrative.

Societatea este considerată legitimă doar în măsura în care permite oamenilor să-şi urmeze acest rost.

În consecinţă:

- persoana precedă instituţia;

- instituţiile există pentru persoană;

- utilitatea economică nu poate deveni criteriu suprem.

ii. Libertatea efectivă

Textul face distincţie între:

- libertatea formală (dreptul);

- libertatea efectivă (realitatea).

iii. Constrângerea structurală

Constituţia introduce conceptul central de constrângere structurală prin:

- dependenţă economică;

- datorie;

- monopol;

- captură instituţională;

- lipsa alternativelor reale.

iv. Dreptul la ieşire

Una dintre ideile dominante este dreptul la ieşire.

Nicio relaţie socială nu trebuie să fie:

- ireversibilă;

- captivantă;

- imposibil de părăsit.

Această regulă este aplicată:

- muncii;

- creditului;

- proprietăţii;

- educaţiei;

- serviciilor publice;

- organizării economice.

O instituţie devine suspectă atunci când oamenii nu mai pot ieşi din ea fără costuri disproporţionate.

v. Critica sistemului datoriei

Sub influenţa Teoriei dobânzii, Constituţia consideră că sistemele bazate pe acumularea permanentă a datoriei tind să genereze dependenţă şi constrângere structurală.

Textul urmăreşte:

- limitarea capturării prin îndatorare;

- împiedicarea transformării datoriei într-un mecanism de subordonare;

- menţinerea caracterului reversibil al raporturilor economice.

Nu este o critică a schimbului economic, ci a raporturilor care transformă persoana în anexă a datoriei.

• c. ILEB - Indicele BURSA al Libertăţii Efective

ILEB este un indicator conceput ca să măsoare libertatea efectivă a persoanei, nu libertatea formală.

Premisa sa este că existenţa unor drepturi juridice nu garantează că omul este efectiv liber.

O persoană poate avea toate drepturile constituţionale şi, totuşi, să fie constrânsă prin datorii, dependenţe economice, monopoluri, lipsa alternativelor sau capturare instituţională.

Prin urmare, ILEB răspunde la întrebarea:

„Cât de liber este omul în realitate?”

Ce măsoară?

În formă sintetică, ILEB urmăreşte cinci categorii mari:

1. Libertatea economică efectivă:

- gradul de îndatorare;

- dependenţa faţă de un singur venit;

- accesul la capital;

- posibilitatea de a schimba ocupaţia;

- capacitatea de a economisi.

Întrebarea este: Poate omul să spună „nu” fără să fie distrus economic?

2. Libertatea profesională

- posibilitatea schimbării locului de muncă;

- mobilitatea profesională;

- accesul la recalificare;

- dependenţa faţă de un singur angajator.

3. Libertatea instituţională

- posibilitatea de a părăsi sisteme şi organizaţii;

- concurenţa între furnizori de servicii;

- nivelul capturii birocratice.

4. Libertatea politică şi civică

- drepturi politice;

- libertatea de exprimare;

- libertatea de asociere;

- accesul la justiţie.

Aceste componente există şi în indicii clasici ai libertăţii, dar în ILEB nu sunt suficiente singure.

5. Libertatea existenţială

Aceasta este componenta originală.

Ea încearcă să surprindă dacă persoana dispune de:

- timp;

- autonomie;

- resurse;

- stabilitate minimă pentru a-şi urma propriul rost.

Scara

ILEB este exprimat pe o scară de la 0 (libertate efectivă absentă) la 100 (libertate efectivă maximă).

Scorul nu măsoară perfecţiunea unei societăţi.

ILEB măsoară apropierea de modelul descris în Constituţia Libertăţii „E”.