English
Reporter: Care au fost principalele provocări ale ultimei perioade pentru profesia de avocat, într-un context marcat de digitalizare accelerată, instabilitate economică şi schimbări legislative frecvente?
Traian Briciu: Dacă, în mod tradiţional, dificultăţile profesiei erau generate în principal de dinamica economică sau de evoluţii legislative uneori „neprietenoase”, astăzi ele provin din transformări tehnologice care modifică modul în care sunt furnizate serviciile juridice şi modul în care publicul accesează informaţia juridică.
Aici se află principala provocare a momentului. Într-o epocă în care informaţia juridică circulă liber - prin platforme digitale, aplicaţii sau instrumente de inteligenţă artificială - profesia de avocat trebuie să îşi clarifice elementele reale de diferenţiere.
Delimitarea consultanţei juridice profesionale devine, astfel, o prioritate. Piaţa juridică este astăzi invadată de informaţie, iar aparenţa de expertiză poate fi uşor simulată. Explicaţii juridice pot fi obţinute instantaneu online, iar numeroase platforme sau persoane fără calificare juridică creează impresia unei asistenţe profesionale reale, generând confuzie între informare juridică şi consultanţă juridică propriu-zisă.
În realitate, diferenţa esenţială nu se află în informaţie, ci în responsabilitate. Consultanţa juridică autentică presupune analiza unei situaţii concrete, interpretarea normelor aplicabile, evaluarea riscurilor şi asumarea răspunderii profesionale pentru soluţia oferită.
În acelaşi timp, trebuie spus clar: aceste evoluţii nu pot fi oprite prin interdicţii formale. Tehnologia şi accesul liber la informaţie nu pot fi eliminate din piaţa juridică. De aceea, adevărata întrebare nu este cum pot fi blocate, ci ce anume diferenţiază consultanţa juridică profesională de simpla informare juridică.
Această problemă explică şi tema Congresului Avocaţilor din 2026 - „Activităţi rezervate avocaţilor în era insecurităţii profesionale”. Insecuritatea profesională despre care vorbim nu este doar economică, ci rezultatul unui cumul de factori: diluarea frontierelor profesiei, apariţia unor furnizori nereglementaţi de servicii juridice şi presiunile tehnologice generate de inteligenţa artificială. În acest context, clarificarea consultanţei juridice şi a activităţilor rezervate devine esenţială pentru profesie, dar şi pentru protecţia justiţiabililor.
Reporter: Noile reglementări europene, în special cele privind combaterea spălării banilor, au stârnit controverse în rândul avocaţilor. În ce măsură consideraţi că acestea afectează secretul profesional şi independenţa profesiei?
Traian Briciu: Avocaţii nu contestă obiectivele legitime ale politicilor europene de prevenire a spălării banilor. Problema apare atunci când instrumentele de reglementare tind să depăşească limitele compatibile cu natura profesiei, în contextul unei tendinţe a autorităţilor de a transpune în mod excesiv obligaţiile stabilite la nivelul Uniunii. Secretul profesional nu este un privilegiu al avocatului, ci o garanţie a cetăţeanului. De aceea, orice reglementare trebuie să păstreze un echilibru foarte clar între interesul public de prevenire a criminalităţii financiare şi necesitatea protejării drepturilor cetăţenilor.
În acest context, profesia a subliniat constant că obligaţiile de conformare nu pot transforma avocatul într-un instrument de supraveghere al statului şi nu pot afecta independenţa profesiei. Din contră, într-o societate complexă, rolul avocatului ca garant al drepturilor trebuie consolidat.
Reporter: Ce modificări legislative consideraţi prioritare pentru adaptarea avocaturii la noile realităţi? Este necesară, în opinia dumneavoastră, o nouă lege a avocaturii?
Traian Briciu: În profesiile juridice, stabilitatea normelor este, în sine, o valoare. De aceea, nu sunt adeptul reformelor legislative ample, care schimbă radical cadrul normativ şi care presupun inevitabil perioade lungi de acomodare. În zilele noastre, evoluţia este atât de rapidă încât până ajungi să implementezi o nouă reglementare apar alte necesităţi de ajustare normativă. Din acest motiv, cred mai degrabă în simplificarea dreptului decât în schimbări legislative spectaculoase. Ceea ce contează cu adevărat nu este schimbarea frecventă a legilor, ci consolidarea principiilor care stau la baza profesiei de avocat: independenţa, secretul profesional, responsabilitatea faţă de client şi rolul avocatului în garantarea dreptului la apărare.
Aşa cum am spus mai devreme, în contextul actual este necesară o reflecţie legislativă şi profesională asupra definirii consultanţei juridice şi asupra delimitării mai clare a activităţilor care implică analiza unei situaţii concrete şi asumarea răspunderii profesionale. Dacă aceste clarificări pot fi realizate prin ajustări punctuale ale legislaţiei existente, aceasta este, în opinia mea, soluţia preferabilă.
Reporter: Ce ar trebui să facă autorităţile statului pentru a garanta exercitarea efectivă şi independentă a profesiei de avocat şi, implicit, respectarea dreptului la apărare al cetăţeanului?
Traian Briciu: În primul rând, autorităţile trebuie să pornească întotdeauna de la premisa că respectarea acestor principii precum independenţa avocatului sau secretul profesional nu sunt privilegii, ci garanţii ale dreptului la apărare al cetăţeanului şi, implicit, a funcţionării statului de drept. Reformele din justiţie nu trebuie să afecteze echilibrul procesual şi egalitatea de arme între acuzare şi apărare. În fond, justiţia funcţionează corect doar atunci când acest echilibru este real. Iar avocatul este unul dintre pilonii care îl menţin.
Reporter: Cum sunt afectaţi avocaţii de recentele măsuri fiscale şi cât de dificil este, în acest context, să menţii forme de exercitare a profesiei stabile şi predictibile?
Profesia de avocat este una dintre profesiile liberale cele mai sensibile la schimbările fiscale, tocmai pentru că majoritatea avocaţilor îşi desfăşoară activitatea în forme de exercitare relativ mici, cu resurse administrative limitate. Prin urmare, problema principală nu este doar nivelul taxării, ci mai ales impredictibilitatea cadrului fiscal. Pentru un cabinet de avocat, stabilitatea depinde de capacitatea de a planifica costuri, investiţii şi resurse umane pe termen mediu.
Atunci când regulile fiscale se schimbă frecvent, această planificare devine dificilă, iar presiunea economică asupra profesiei şi implicit asupra justiţiabilului creşte.
Reporter: Care sunt, în prezent, principalele tipuri de litigii ce ajung pe rolul instanţelor şi ce indică acestea despre evoluţiile economice şi sociale din România?
Traian Briciu: În prezent, asistăm mai ales la creşterea volumului în aproape toate tipurile de cauze: litigii civile, de muncă şi asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, insolvenţe sau cauze penale.
Această evoluţie reflectă o tendinţă mai profundă: juridicizarea tot mai accentuată a relaţiilor sociale şi economice. Pe fondul presiunilor economice şi al inflaţiei legislative, conflictele care altădată se rezolvau informal ajung tot mai frecvent în faţa instanţelor. Complexitatea relaţiilor economice, instabilitatea financiară şi tensiunile dintre cetăţeni şi administraţie generează tot mai multe dispute privind contracte, datorii, executări silite, insolvenţe sau acte administrative. În acest sens, instanţele devin un veritabil barometru al tensiunilor economice şi sociale.
În acelaşi timp, pe lângă această creştere generală a volumului de cauze, se conturează şi noi zone de litigiozitate, generate de transformările tehnologice şi economice. Se dezvoltă, de exemplu, litigiile legate de mediul digital - conflicte privind platformele online, protecţia datelor, reputaţia în mediul digital sau conţinutul publicat pe reţelele sociale.
De asemenea, se extind litigiile din zona dreptului consumatorului, în special cele legate de servicii financiare, comerţ online sau clauze contractuale considerate abuzive, pe măsură ce consumatorii devin mai informaţi şi mai activi în apărarea drepturilor lor.
Un alt domeniu în creştere este cel al protecţiei datelor şi vieţii private, iar în sfera dreptului muncii apar tot mai frecvent conflicte generate de noile forme de muncă şi de economia platformelor, care ridică probleme juridice privind statutul lucrătorilor şi drepturile acestora.
Privite în ansamblu, aceste evoluţii arată că agenda litigiilor începe să reflecte tot mai clar transformările tehnologice, economice şi sociale ale societăţii contemporane.
Reporter: Ce impact are digitalizarea, inclusiv utilizarea inteligenţei artificiale, asupra activităţii avocaţiale şi unde ar trebui trasată limita între eficienţa tehnologică şi judecata umană în justiţie?
Traian Briciu: Digitalizarea are o evoluţie inevitabilă şi, în multe privinţe, benefică pentru că într-un sistem juridic în care cantitatea de informaţie creşte constant, aceste instrumente pot contribui la eficientizarea muncii şi la creşterea accesului la drept.
În acelaşi timp, trebuie să fim foarte clari în privinţa limitelor. Tehnologia poate fi un instrument util, dar nu poate deveni un substitut al judecăţii profesionale. Actul de justiţie presupune deliberare, evaluarea circumstanţelor concrete ale fiecărui caz şi, mai ales, asumarea responsabilităţii pentru o decizie strategică. Aceste elemente nu pot fi delegate unui algoritm. De aceea am pus problema necesităţii redefinirii consultanţei juridice pentru a o separa mai clar de informarea juridică.
Prin urmare, limita dintre eficienţa tehnologică şi judecata umană ar trebui trasată exact aici: tehnologia poate sprijini analiza juridică, dar nu poate înlocui responsabilitatea profesională. Avocatul trebuie să rămână cel care evaluează informaţia, decide strategia şi îşi asumă consecinţele juridice ale soluţiei propuse.
Reporter: Cum vedeţi profesia de avocat peste zece ani şi care sunt condiţiile esenţiale pentru ca avocatura să rămână un pilon al statului de drept într-o societate profund digitalizată?
Traian Briciu: Este o întrebare legitimă, dar cred că răspunsul trebuie formulat cu multă prudenţă, pentru că schimbările apar mult mai rapid şi trăim într-o lume foarte interconectată în care suntem mult mai expuşi neprevăzutului.
Putem însă identifica câteva direcţii generale.
În primul rând, avocaţii vor lucra într-un mediu mult mai tehnologizat. Instrumentele bazate pe inteligenţă artificială vor deveni parte din activitatea curentă: cercetare juridică asistată de AI, analiză automată de documente, redactare preliminară de acte sau instrumente de analiză predictivă pentru litigii. Activităţile repetitive vor fi inevitabil automatizate. În mod paradoxal, acest lucru nu va diminua rolul avocatului, ci îl va muta spre zonele care presupun judecată juridică reală: strategie, analiză şi consiliere.
În al doilea rând, piaţa serviciilor juridice va deveni mult mai competitivă. Deja, avocaţii nu mai concurează doar între ei, ci şi cu platforme legal-tech, care vor avea un rol covârşitor în evoluţia profesiei. Tocmai această evoluţie face cu atât mai importantă clarificarea frontierelor profesiei şi delimitarea activităţilor care implică o veritabilă consultanţă juridică profesională.
În acelaşi timp, pe măsură ce informaţia juridică devine accesibilă aproape instantaneu, valoarea avocatului nu va mai sta în simpla furnizare a acestei informaţii, ci în capacitatea de a o interpreta, de a evalua riscuri, de a construi soluţii juridice şi de a negocia rezultate. Avocatul va deveni tot mai mult arhitectul unei soluţii juridice, nu doar un furnizor de informaţie.
Această evoluţie va cere şi o adaptare a competenţelor profesionale. Avocatul viitorului va trebui să înţeleagă mai bine tehnologia, economia, analiza datelor sau reglementarea europeană. Profesia va rămâne juridică în esenţă, dar va interfera mai mult cu alte domenii.
În acelaşi timp, presiunea asupra profesiei va creşte. Vor exista presiuni tehnologice, economice şi instituţionale - de la automatizare şi competiţia cu furnizori alternativi până la tendinţa statului de a simplifica procedurile şi, uneori, de a reduce rolul avocatului în anumite procese. De aici şi discuţia despre o anumită insecuritate profesională, care apare atunci când frontierele profesiei devin neclare.
Reporter: Mulţumesc!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
