Tavex: „Scăderea preţului aurului este legată de nevoia de lichiditate, nu doar de conflictul din Orientul Mijlociu”

Preţul aurului a scăzut în contextul escaladării conflictelor din Orientul Mijlociu, iar această evoluţie este explicată mai degrabă prin nevoia de lichiditate decât prin conflictul în sine, potrivit unei analize transmise redacţiei de Tavex România. Compania susţine că, în astfel de contexte, statele şi investitorii pot apela la active lichide pentru a acoperi presiunile economice, în timp ce în România cererea pentru aur de investiţii ar rămâne ridicată, conform aceleiaşi surse.

Preţul aurului a înregistrat o scădere în contextul escaladării conflictelor din Orientul Mijlociu, în pofida rolului său tradiţional de activ de refugiu şi de rezervă strategică pentru băncile centrale, potrivit Tavex România.

Conform sursei citate, de la începutul conflictului, aurul s-ar fi depreciat cu aproximativ 25%, evoluţie care, potrivit analizei, a generat întrebări în rândul investitorilor.

Potrivit lui Victor Dima, Manager de Trezorerie în cadrul Tavex România, această scădere nu este determinată atât de conflictul în sine, cât de impactul acestuia asupra resurselor globale esenţiale şi de nevoia crescută de lichiditate, mai notează sursa citată.

„Orientul Mijlociu joacă un rol critic în comerţul global. Prin Strâmtoarea Ormuz se tranzitează zilnic aproximativ 20% din fluxurile globale de petrol, 25% din livrările globale de gaze naturale lichefiate (GNL) şi 10% din fluxurile globale de îngrăşăminte. În unele categorii, concentrarea este şi mai ridicată - de exemplu, 30% din îngrăşămintele pe bază de azot şi 20% din amoniac”, a explicat Victor Dima în analiza sursă.

În analiza transmisă, Tavex mai arată că statele din regiune depind în mare măsură de aceste resurse pentru stabilitatea lor economică. Potrivit sursei citate, în cazul Qatarului, petrolul şi GNL ar reprezenta circa 55% din PIB, iar îngrăşămintele aproximativ 10%, ceea ce ar ridica dependenţa totală la 65%.

Conform aceleiaşi analize, în Arabia Saudită, petrolul ar reprezenta aproximativ 45% din PIB, iar îngrăşămintele circa 10%, în timp ce, în cazul Emiratelor Arabe Unite, petrolul şi gazele ar contribui cu aproximativ 35%, îngrăşămintele şi chimicalele cu 5%, turismul cu 10%, iar comerţul şi logistica cu 20%.

Potrivit lui Victor Dima, atunci când veniturile provenite din aceste sectoare scad semnificativ, guvernele sunt nevoite să continue cheltuielile pentru a menţine funcţionarea economiilor, ceea ce poate duce la utilizarea activelor lichide, inclusiv a aurului de investiţii, precizează aceeaşi sursă.

„Dacă o economie pierde 50-70% din venituri, dar trebuie să continue să funcţioneze, începe să îşi folosească rezervele. Iar cel mai lichid şi căutat activ în astfel de momente este aurul. Acesta este exact motivul pentru care băncile centrale îl deţin, pentru perioade de criză”, a adăugat Victor Dima în cadrul analizei sursă.

Potrivit analizei, acelaşi mecanism s-ar putea aplica şi la nivel individual, atunci când veniturile sunt afectate şi oamenii apelează la economiile lor.

În ceea ce priveşte piaţa locală, Tavex susţine că România ar urma un trend diferit, în sensul în care cererea pentru aur de investiţii s-ar menţine ridicată, iar clienţii ar fi orientaţi mai degrabă spre cumpărare decât spre vânzare, potrivit sursei citate.

„Aurul de investiţii reprezintă o formă de asigurare împotriva şocurilor geopolitice şi macroeconomice. Scăderea actuală este temporară, iar potenţialul pe termen lung rămâne intact. Estimarea mea este că aurul va depăşi pragul de 10.000 de dolari pe uncie”, a concluzionat Victor Dima, conform analizei sursă.