Trimiterea oamenilor pe Marte, costuri şi riscuri uriaşe

Trimiterea oamenilor pe Marte este o promisiune măreaţă a secolului XXI - susţinută politic de Donald Trump şi tehnologic de Elon Musk -, dar şi una dintre cele mai dificile misiuni imaginabile. Costurile, riscurile şi necunoscutele sunt uriaşe, chiar dacă motivaţiile sunt bogate în sensuri ştiinţifice, geopolitice şi existenţiale.

• De ce vrem să ajungem pe Marte?

Curiozitatea umană, dorinţa de explorare şi nevoia de cunoaştere stau la baza acestei aventuri spaţiale. NASA subliniază că explorarea cosmosului este o „mare vocaţie pentru omenire”. Cercetarea planetei Marte ar putea răspunde unor întrebări fundamentale: a existat vreodată viaţă acolo? Ce ne poate învăţa Marte despre istoria Soarelui şi a sistemului solar? Pentru unii lideri politici, însă, miza este şi simbolică. Fostul preşedinte Donald Trump a promis că va transforma cucerirea planetei Marte într-o prioritate naţională şi a vorbit despre dorinţa de a „înfige drapelul american” pe Planeta Roşie, într-un gest de afirmare a supremaţiei în cursa spaţială cu China.

• Ambiţiile lui Elon Musk şi provocările tehnice

Omul care vrea să transforme visul în realitate este Elon Musk, prin compania SpaceX. Racheta Starship, cea mai mare construită vreodată, este destinată să transporte oameni pe Marte, prima misiune fără echipaj fiind plănuită pentru 2026 - o ţintă pe care mulţi specialişti o consideră nerealistă. Printre obstacolele majore se numără lipsa unor tehnologii mature pentru propulsie, protecţie împotriva radiaţiilor, susţinerea vieţii pe termen lung şi întârzierea în comunicare (transmisiile între Pământ şi Marte pot dura până la 20 de minute într-un sens). Kurt Polzin, expert NASA, susţine folosirea propulsiei nucleare termice (NTP), care ar putea reduce durata călătoriei şi dependenţa de realimentare, oferind un avantaj considerabil în explorarea spaţiului profund.

• Riscuri pentru corp şi minte

O călătorie spre Marte va dura între 7 şi 9 luni, într-un spaţiu strâmt, fără protecţia câmpului magnetic terestru. Astronauţii vor fi expuşi la radiaţii periculoase, pierdere de masă musculară şi osoasă, dar şi la provocări psihologice: izolare, stres, lipsă de somn.

„O zi pe Marte are 24 de ore şi 39 de minute. Această diferenţă, deşi mică, poate perturba ritmul circadian al astronauţilor”, avertizează arhitectul spaţial Phnam Bagley.

Cercetătorii experimentează diferite metode de protecţie împotriva radiaţiilor, inclusiv blindaje fizice şi câmpuri de plasmă, dar şi medicamente care să limiteze daunele celulare.

• Viaţa pe Marte: vis ştiinţific sau pericol biologic

Deşi sondele nu au descoperit încă dovezi clare ale existenţei vieţii, planeta roşie rămâne un candidat interesant. Microorganisme extremofile de pe Terra - precum ciupercile de la Cernobîl sau bacteriile din permafrost - demonstrează că viaţa poate supravieţui în condiţii extreme, iar Marte ar putea găzdui forme de viaţă microbiană încă nedescoperite.

„Dacă ele pot trăi aici, în medii atât de ostile, avem toate motivele să credem că pot supravieţui şi pe Marte”, a afirmat astrobiologul Jennifer Eigenbrode. Pe de altă parte, prezenţa unor microbi necunoscuţi ridică probleme de biosecuritate - ei pot fi fie benefici, fie periculoşi pentru oameni.

• Colonizarea - între idealism şi realitate

Prima misiune umană pe Marte ar putea dura în jur de 500 de zile, dar planurile pe termen lung vor trebui să răspundă la întrebări incomode: Poate creşte un copil într-un mediu cu gravitaţie redusă? Cum va afecta sarcina şi naşterea lipsa unui sistem medical complex? Cum pot fi prevenite conflictele sau accidentele în condiţii de izolare totală?

„Indiferent ce planifici, oamenii vor avea relaţii sexuale. Iar dacă apare o sarcină, devine imediat o problemă medicală serioasă”, avertizează dr. Erik Antonsen de la NASA.

Explorarea planetei Marte rămâne una dintre cele mai provocatoare şi fascinante idei ale timpului nostru - un test suprem al tehnologiei, ştiinţei, voinţei politice şi limitei umane. Însă de la vis la realitate, drumul este lung, costisitor şi plin de necunoscute. Rămâne de văzut dacă această promisiune spaţială va deveni un nou „salt pentru omenire” sau doar un episod de entuziasm efemer.