După o pauză de doi ani, datorată restricţiilor impuse pe perioada pandemiei de Covid-19, Viktor Orbán a revenit la tabăra de vară de la Băile Tuşnad, cunoscută din 1997 sub denumirea de Tusvanyos. Un bun prilej pentru a ne opri asupra mentalităţii conspiraţioniste a lui Viktor Orbán. Deloc surprinzător, în faţa unui public care-l ascultă cu smerenie, Orbán a reluat firul teoriilor conspiraţionale care fuseseră lansate în acelaşi cadru înainte de pandemie şi de războiul din Ucraina ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
De la revenirea sa la guvernare, în 2010, pentru prim-ministrul maghiar şi Fidesz, Tusvanyos a devenit un loc special, de unde, urbis et orbis, sunt lansate mesaje atât pentru comunitatea maghiară, cât şi pentru restul lumii. De aici, în 2014 Orbán a lansat ideea democraţiei iliberale pentru a justifica campania împotriva drepturilor omului şi tot de aici, doi ani mai târziu, prorocea că "oaia neagră va deveni turmă" şi că iliberalismul va deveni ideologia dominantă. Şi tot aici a popularizat teoria marii înlocuiri a lui Renaud Camus sub forma adaptată în care George Soros şi Comisia Europeană intenţionează să schimbe compoziţia etnică a statelor europene. Ori, incidentul de la Ditrău din februarie 2020, când localnicii au alungat doi lucrători srilankezi angajaţi la brutăria din comună, dovedeşte succesul conspiraţionalismului maladiv de care dă dovadă liderul de la Budapesta.
Analiza discursului conspiraţionist a lui Viktor Orbán s-a complăcut până acum să-l trateze ca pe un exerciţiu politic, în acelaşi timp ideologic şi societal, şi nu ca pe o problemă de patologie politică. Ori, evenimentele de la Ditrău şi mai ales conspiraţionalismul patologic al lui Viktor Orbán, expus în contextul războiului din Ucraina la Tusvanyos anul acesta, relevă nu doar "caracter iraţional propriu conspiraţionalismului" (cum îl numesc unii cercetători), ci şi consecinţele sale voit destabilizatoare asupra vieţii de zi cu zi a românilor.
Pentru a încerca o radiografie a conspiraţionalismului orbanist - dintre contribuţiile clasice la analiza mentalităţii conspiraţionale - mă voi opri asupra "stilului paranoic" despre care detaliază Richard Hofstadter, în cartea sa Stilul paranoid în politica americană, (The Paranoid Style in American Politics). Cartea sa rămâne actuală nu doar pentru a înţelege ascensiunea lui Donald Trump şi a asaltului împotriva Capitoliului din 6 ianuarie 2020, ci şi a politicienilor de acelaşi tip. Pentru Hofstadter, conspiraţionalismul nu este un fenomen marginal rămas în zona subculturilor politice protestatare, ci unul central care influenţează din plin societăţile contemporane. Nu este vorba de o semnificaţie clinică a termenului de paranoia, ci de încercarea de a determina modul în care este văzută lumea de exponenţii ideologilor de extremă dreapta. Chiar la începutul studiului său, Hofstadter explică: "Îl numesc stil paranoic pur şi simplu pentru că niciun alt cuvânt nu evocă în mod adecvat calităţile exagerării aprinse, ale suspiciunii şi fanteziei conspirative pe care o am în minte. Folosind expresia «stil paranoic», nu vorbesc într-un sens clinic, ci împrumut un termen clinic în alte scopuri. Nu am nici competenţa, nici dorinţa de a clasifica figuri din trecut sau din prezent ca fiind lunatici cu certificat. De fapt, ideea stilului paranoic ar avea o relevanţă contemporană sau o valoare istorică mică dacă ar fi aplicată numai persoanelor cu minţi profund tulburate. Utilizarea modurilor de exprimare paranoice de către oameni mai mult sau mai puţin normali este cea care face fenomenul semnificativ". Această descriere se aplică la fel de bine lui Donald Trump sau lui Viktor Orbán. Pentru că examinarea izvoarelor istorice conduce la izolarea unui nucleu central al stilului paranoid, şi anume certitudinea că o reţea bine organizată, vastă şi foarte eficace acţionează pentru a distruge societatea aşa cum este. Aşa cum este Soros şi instrumentul său, Comisia Europeană, la Viktor Orbán.
Manifestarea constantă a stilului paranoic indică faptul că există întotdeauna o parte a populaţiei dispuse să adere benevol la aceste explicaţii. De fapt, dispoziţia paranoică a populaţiei este mobilizată mai ales în condiţiile manifestării acute a unor conflicte sociale care implică mai degrabă valori decât interese negociabile. Catastrofa sau frica de catastrofă provoacă sindromul retoricii paranoide.
Ori, în Transilvania, pentru maghiari, catastrofa - despărţirea lor de Ungaria - îi face oricând susceptibili de a cădea sub influenţa sindromului retoricii paranoide de tipul celei promovate de Viktor Orbán. Dar, acest fapt este şi semnul eşecului politicii româneşti de deschidere faţă de maghiarii din Transilvania. Naţionalismul românesc îngust şi refuzul transilvănismului în numele unei aşa-zise identităţi naţionale unice au făcut ca maghiarii din Transilvania nu doar să se regăsească în, ci şi să promoveze - cum dovedeşte cazul Ditrău - conspiraţionismul orbanist. De aceea, la Tusvanyos, Viktor Orbán are nu doar o estradă de unde să se adreseze, ci şi un public care îi susţine ideile.
1. fără titlu
(mesaj trimis de Nicolae Moroianu Toncea în data de 25.07.2022, 19:12)
Conspirație: ai o tara bogata în resurse unde oamenii muncesc 178 de ore (primul loc în UE) însă cu milioane de refugiați pe timp de pace (situație fără precedent ) și prognozata de ONU sa ajungă la 8 milioane de locuitori bătrâni bolnavi și handicapați (2050 la fel caz unic pe glob). In plus pe străzile capitalei se aude tot mai rar limba națională. Diagnostic...
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.07.2022, 21:09)
Cine uita istoria risca sa o repete ! 1938, fanfare ,steaguri panglici ,discursuri , cavaleri teutoni si Heil! Aprobare unanima si s-a sfarsit cu Hell ! Patternul , parca-l recunoastem