Zeci de organizaţii sesizează Comisia Europeană privind modificările la legea ariilor protejate din România

Zeci de mari organizaţii naţionale şi internaţionale au sesizat Comisia Europeană cu privire la atentatul fără precedent al Ministerului Mediului din România asupra biodiversităţii, transmite Agent Green, conform unui comunicat de presă remis redacţiei.

În sesizarea remisă ieri conducerii Directoratului General de Mediu al Comisiei Europene, organizaţiile atrag atenţia asupra modificărilor propuse de Ministerul Mediului din România la OUG 57/2007, principalul act de transpunere a Directivei Habitate în România, modificări care ar putea fi adoptate în curând de Guvern, cu efecte juridice imediate, specifică sursa citată.

Noile reguli propuse prevăd ca desemnarea zonelor de protecţie strictă - redenumite „zone prioritare pentru biodiversitate” - să fie posibilă doar cu acordul explicit al proprietarilor sau administratorilor terenurilor, chiar dacă acestea îndeplinesc criteriile ştiinţifice necesare pentru protecţie strictă. În cazul zonelor prioritare pentru biodiversitate aflate în afara ariilor protejate, responsabilitatea administrării revine proprietarilor terenurilor respective, explică sursa menţionată.

Potrivit comunicatului de presă, această abordare creează o putere de veto privat asupra unui obiectiv de interes public şi un risc major ca reţeaua de protecţie rezultată să fie puternic redusă şi fragmentată, zonele cu valoare ecologică excepţională fiind excluse de la protecţia strictă. Estimările indică faptul că aproximativ 80% din teritoriul identificat pentru protecţie strictă (1,8 milioane de hectare) ar putea să nu fie desemnat pentru o astfel de protecţie din cauza lipsei de acord din partea proprietarilor sau administratorilor privaţi (de exemplu, administraţia naţională a pădurilor Romsilva, asociaţiile silvice private), adaugă sursa menţionată anterior.

Un aspect important, subliniază comunicatul, este că modificările la OUG 57/2007, propuse fără consultarea Academiei Române, s-ar aplica şi zonelor de protecţie strictă din siturile Natura 2000 deja desemnate, cu potenţial impact asupra integrităţii acestora. În lipsa acordului proprietarilor sau administratorilor de terenuri, autorităţile nu ar mai putea implementa măsurile de conservare obligatorii prevăzute de Directiva Habitate. În aceste condiţii, noile reguli ar putea duce la încălcări ale directivei, în special ale articolului 6 alineatul (1), care obligă la stabilirea măsurilor necesare de conservare, şi ale articolului 6 alineatul (2), care interzice deteriorarea habitatelor şi perturbarea semnificativă a speciilor după desemnarea siturilor, evidenţiază sursa citată.

Potrivit comunicatului, jurisprudenţa relevantă a CJUE stabileşte că orice regres măsurabil al nivelului de protecţie a siturilor Natura 2000 poate constitui o încălcare a dreptului UE şi că opoziţia proprietarilor nu poate justifica neluarea măsurilor de conservare necesare.

Ministerul Mediului susţine că modificările propuse sunt necesare pentru respectarea angajamentelor asumate prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), etapa 13.2, în special obiectivul de a plasa cel puţin 10% din teritoriul naţional sub protecţie strictă, în linie cu Strategia UE pentru Biodiversitate 2030, se specifică în comunicat. În practică însă, există temeri că schimbările aduse OUG 57/2007 ar putea avea efectul invers şi ar îngreuna atingerea acestui prag, precizează sursa menţionată. Totodată, surse credibile indică faptul că procesul de desemnare a suprafeţelor cu protecţie strictă este contestat de Ministerul Agriculturii şi de o parte a clasei politice, în special din zona social-democrată, pe fondul presiunilor venite din partea autorităţilor locale, precum primari şi preşedinţi de consilii judeţene, adaugă sursa citată.

În procesul de cartografiere ştiinţifică pentru atingerea unei protecţii stricte de 10%, explică sursa precizată, evaluările iniţiale au identificat aproximativ 2,3 milioane de hectare ca fiind eligibile, aliniindu-se în general cu angajamentele asumate de România în cadrul Etapei 13.2 a PNRR. Cu toate acestea, modificările repetate şi netransparente ale metodologiei de selecţie, combinate cu alte intervenţii politice, au dus la reduceri drastice ale suprafeţelor identificate iniţial, conform comunicatului remis redacţiei. Cerinţa unui „acord de proprietar” ar putea reduce desemnarea finală la sub 5-600.000 de hectare, reprezentând doar 2-3% din teritoriul României, adaugă sursa citată. Suprafaţa rezultată ar acoperi în principal zone strict protejate deja incluse în Parcurile Naţionale şi terenuri alpine neproductive, lăsând suprafeţe întinse de păduri primare şi seculare valoroase şi productive complet expuse exploatării comerciale, menţionează sursa amintită.

Conform comunicatului, implementarea corectă a PNRR necesită nu doar cartografierea pe baza unor criterii ştiinţifice, ci şi stabilirea unor mecanisme de finanţare durabile pentru a compensa proprietarii de terenuri supuşi restricţiilor de exploatare, echilibrând astfel conservarea biodiversităţii cu interesele economice locale - un pas pe care guvernul român nu l-a făcut. În 2025, Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) a gestionat un buget de aproximativ 3,2 miliarde de euro (~1% din PIB). În ciuda acestei finanţări substanţiale, cheltuielile pentru biodiversitate au fost neglijate sistematic, reprezentând doar aproximativ 0,2% din bugetul total al AFM, mai adaugă sursa.