8 Martie: istoria unei zile

Cătălin Avramescu
Ziarul BURSA #Editorial / 09 martie

 Cătălin Avramescu

Lumea s-a obişnuit. Trăim în găoacea pe care Partidul Comunist a scobit-o pentru noi timp de patruzeci de ani. Am ajuns să considerăm normale tot felul de lucruri greu de imaginat pentru o minte raţională. Aşa că, la fel ca în alţi ani, mulţi au ieşit să sărbătorească ceva numit "Ziua Femeii".

Hotărârea de a sărbători o "Zi Internaţională a Femeii" a fost luată în 1910 la Copenhaga, la Conferinţa Internaţionalei Socialiste a Femeilor. Propunerea a fost avansată de delegaţia germană. Principalul personaj, aici, este o anume Clara Zetkin.

Acum practic necunoscută, Clara Zetkin a fost una dintre "eroinele" comunismului mondial. În 1922 ea a fost desemnată, de Comintern, să facă parte din echipa acuzării la procesul organizat la Moscova de bolşevicii lui Lenin împotriva unui grup de socialişti. Afacerea s-a lăsat cu condamnări la moarte şi a fost prototipul viitoarelor procese-spectacol din vremea lui Stalin.

Motivul real pentru care Zetkin şi tovarăşele sale au avansat propunerea organizării unei Zile Internaţionale a Femeii nu avea nimic de-a face cu "drepturile femeilor". Zetkin privea cu dispreţ la mişcările "burgheze" de emancipare a femeilor şi credea că doar o revoluţie comunistă va rezolva problema "egalităţii" dintre sexe.

Pentru a înţelege ce sens avea toată sceneta, trebuie să ne întoarcem la Karl Marx şi la tovarăşii săi, din perioada scrierii Manifestului Partidului Comunist (1848; Klara Zetkin era o marxistă fanatică). Pentru Marx, capitalismul era un sistem plin de "contradicţii", care urma să se prăbuşească sub propria greutate. Rolul mişcării muncitoreşti era de a grăbi această evoluţie.

Problema era că Marx şi Engels nu aveau o idee clară despre ce anume urma să se întâmple atunci când "proletariatul" avea să preia puterea. Ceva-ceva, totuşi, se înţelege. Una dintre tacticile pe care ei le-au propus a fost taxarea punitivă. Ideea era ca un viitor guvern socialist să îi falimenteze, cu taxe "puternic progresive", pe capitalişti. Este unul dintre puţinele puncte în care Marx este de acord cu o strategie graduală, prin care comuniştii pot sprijini, dacă este necesar, chiar iniţiative burgheze de sporire a taxării.

Mişcarea pentru "drepturile femeilor" trebuie înţeleasă în acest context. Planul comunistelor era de a mobiliza cât mai multe femei. Acestea trebuiau să fie scoase din casă şi puse la lucru. Speranţa Partidului Comunist era că, odată ajunse muncitoare în fabrică, femeile se vor adăuga sindicatelor. Odată ajunse aici, vorba lui Conu Leonida, "fandacsia e gata!". Femeia a ajuns un agent al Revoluţiei.

Klara Zetkin susţinea "dreptul la muncă" al femeilor. Acum pare ceva rezonabil, la prima vedere. Dar în anul 1900 munceau în afara căminului doar 14 la sută dintre femeile din Germania. Nu pentru că nişte capitalişti graşi doreau să le ţină în şomaj pe femei, ci pur şi simplu pentru că economia Germaniei, ca dealtfel a tuturor statelor capitaliste, era altfel organizată. Şi pentru că familiile arătau atunci altfel. "Dreptul la muncă" însemna de fapt revendicarea, în numele femeilor, a unor slujbe mizerabile şi periculoase, în industriile vremii.

La fel cu sloganul "plăţii egale". Comuniştii susţineau că femeile erau "exploatate" de marii capitalişti prin plata unor salarii mai mici. Evident, o aberaţie. Dacă un capitalist ar fi putut angaja, pentru aceeaşi muncă, cu aceleaşi rezultate, o femeie pe un salariu mai mic, instantaneu un bărbat ar fi fost concediat. De ce să produci cu costuri mai mari acelaşi lucru? Agitaţia în jurul salariilor femeilor avea o singură justificare. Falimentarea capitalismului prin ridicarea, treptată, a costurilor pentru capitalişti prin salarii mai mari, program mai scurt de muncă, etc. Şi dreptul de vot pentru era cerut în aceeaşi logică: de a face zile fripte capitaliştilor, despre care Clara Zetkin credea că pregăteau un război pentru a-şi rotunji averile. (Ea mai credea că femeile sunt, natural, pacifiste).

Ideea de a stabili data de 8 Martie ca Zi a Femeii aparţine Alexandrei Kollontai (responsabilă, printre altele, în livrarea către Lenin a banilor proveniţi de la serviciile secrete germane). Kollontai era cunoscută pentru opiniile sale excentrice despre sexualitate. Respingea familia, crezând că este o instituţie burgheză. Într-unul dintre textele sale literare, o eroină constată că este însărcinată. "Nu am nevoie de un bărbat... Copilul va fi crezut de organizaţie... Va fi în comun, al tuturor". După care îşi părăseşte iubitul, un anume Vladimir...

De ce 8 Martie? Pentru că de data aceasta, după calendarul gregorian, corespunde datei de 28 Februarie după calendarul iulian, în vigoare în Rusia în 1917, când, după Kollontai, ar fi izbucnit revoluţia din Petrograd ca urmare a grevei femeilor textiliste. Era, evident, o exagerare din partea lui Kollontai, interesată mai curând să creeze o mitologie revoluţionară. Aşa s-a mai născut o sărbătoare, de care văd că nu ne-am dezobişnuit.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
Apanova
BTPay
Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale

Curs valutar BNR

13 Apr. 2021
Euro (EUR)Euro4.9225
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.1367
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.4720
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6963
Gram de aur (XAU)Gram de aur229.6754

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

FINANCIAL FORUM 2021
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro