A te înţelege din priviri şi din degete - exemplul extratereştrilor

GEORGE CHIRIŢĂ
Ziarul BURSA #Politică /

A te înţelege din priviri şi din degete - exemplul extratereştrilor

Toată lumea e de acord că în ultima perioadă se întâmplă lucruri importante, unele ciudate, altele care îndeamnă la interpretare.

De exemplu, este evident că preşedintele a trecut printr-un act de evoluţie: de la cititul lent la silabisire. Urmează faza pe bastonaşe.

În paralel, dincolo de aceste eforturi culturale, preşedintele a fost preocupat din nou de o procedură care nici ea nu se găseşte în atribuţiile prezidenţiale stabilite prin Constituţie, anume de resetarea guvernului. De regulă, dispozitivele se resetează prin introducerea unui corp ascuţit într-o mică gaură greu accesibilă altfel, plasată undeva în zonele ascunse ale dispozitivului. Dacă ar fi fost o procedură constituţională, resetarea ar fi beneficiat de explicaţii Constituţionale privind locul unde se află gaura şi obiectul ascuţit cu care se poate face resetarea. În lipsa acestor indicaţii, preşedintele nu a făcut decât să îi aţâţe pe alţii să facă această resetare, evident după alte proceduri decât cea care ar fi putut fi prezentă între atribuţiile constituţionale ale unui preşedinte. Persoane fizice sau grupurile organizate nu sunt ţinute de constituţie ca să nu realizeaze resetări după propria dorinţă şi/sau fantezie.

Astfel, se pare că suntem sub efectul acţiunii de resetare realizată de personaje care nu gândesc după legile noastre şi probabil că se supun şi unor altor legi fizice.

Sunt poate personaje care trăiesc printre noi, de genul celor care apăruseră în primul serial TV cu extratereştri, "Invaders", unde, în lipsa efectelor speciale, un extraterestru se deosebea de fiinţa umană doar prin aceea că ţinea degetul mic de la mâna stângă tot timpul întins. Ar fi poate util să fim atenţi la ce se întâmplă cu acest deget al principalilor actori politici, trecând desigur sub tăcere episoadele cu numele de înmatriculare auto generate de alte degete.

Astfel, pentru a-şi justifica candidatura, doamna premier arăta că s-ar simţi vinovată dacă nu ar accepta misiunea de a reprezenta femeile din România, pretenţie care însă nu o avantajează nici pe domnia sa, ca femeie reprezentată. Dacă ea reprezintă femeile şi este corectă afirmaţia ei, atunci prima dezavantajată de o proastă reprezentare va fi ea însăşi, alături de celelalte femei. Dacă ea nu reprezintă femeile şi evaluarea sa este greşită, atunci ea va fi la fel de dezavantajată, dar va fi singura dezavantajată.

Domnul Meleşcanu s-a simţit responsabil faţă de sine însuşi ca să nu piardă unica ocazie de a deveni al doilea om în stat, postură la care domnul Tăriceanu a renunţat în acelaşi moment cu renunţarea la ocazia de a deveni primul om din stat încât, în paranteză fie spus, acum nici poporul nu mai ştie care este ordinea, adică cine este primul şi cine este al doilea între primii oameni din stat. Si această incertitudine este foarte gravă, deoarece primii oameni din stat nu trebuie să se afle în dezordine. A apărut, deci, pericolul ca la alegerile prezidenţiale alegătorii să voteze de fapt preşedintele Senatului. Singurul avantaj al acestei situaţii ar fi că statutul de republică parlamentară al României ar fi astfel definitiv consolidat, în dezavantajul actualului statut de republică semi-prezidenţială.

Cred că cheia pentru a înţelege această situaţie se află în serialele indiene care rulează pe televiziunile noastre. În aceste seriale, toată drama se întâmplă exclusiv printr-un schimb permanent de priviri între actori. Aceştia iau o postură imobilă în care holbează ochii după un cod prin care fiecare tip de holbare are semnificaţia lui. În rest nu se mai întâmplă nimic, astfel încât textul subtitrat care încercă să ne transpună în română ceea ce personajele spun seamănă cu deciziile Curţii Constituţionale care încearcă să aducă ceva coerenţă în viaţa publică din România.

La ora asta nimeni nu mai e sigur pe nimic, iar politicienii care se află în campanie electorală n-au nicio idee despre care va fi viitorul lor. În schimb, pentru că logica filmelor indiene bazată pe tehnica holbării s-a impus la nivelul populaţiei care urmăreşte aceste filme, este explicabil şi normal că Laura Codruţa, care deţinea cu excelenţă arta holbării, favorizată fiind de privirea sa exoftalmica, este astăzi singura personalitate cu viitorul asigurat, ca procuror şef european.

Johanis practica voyeurismul, desigur fără conotaţii sexuale, pentru că a aşteaptat să apară motivaţia CCR pentru a face singurul lucru care mai are sens în România: o analiză vizuală atentă (aştept să). Când te înţelegi cu cineva din priviri, ca în filmele indiene, realitatea nu mai are nici o relevanţă. "Cât ai clipi din ochi" ar trebui să înlocuiască expresia "de îndată", pe care CCR tot insistă să o mai folosească. Mai ales că, pentru avantaje hermeneutice în raport cu deciziile CCR, dacă clipeşti dintr-un singur ochi, deja se schimbă discuţia.

Iohannis practică şi privirea exoftalmică inversată, în sensul că nu el să uită cu ochii mari la obiectul privirii, ci obiectul privirii, respectiv constituţia, se holbează la el.

Probabil că extratereştrii au apărut printre noi de când cu semnele cu degetele, pe care le-am înţeles însă greşit. Ce înseamnă, domn-le, conflictul între generaţii! Generaţia care a văzut serialul a înţeles despre ce e vorba. Ceilalţi o iau ca o ofensă, în vreme ce e vorba de un semn de recunoaştere între extratereştrii prieteni.

Cumpănaşu prezintă o diplomă care e diplomă din punctul sau de vedere. Paleologu apare cu viziunea crepusculară a promovării limbii române - dacă "se alege",va trebui să vorbim mai mult.

La un moment dat se părea că alegerile prezidenţiale nu pot să depăşească faza de strângere de semnături falsificate. Iată ca s-a ajuns totuşi pe 12 octombrie şi la începutul campaniei electorale, după ce campania electorală începuse cu vreo două luni înainte cu chestiile alea mari despre o Românie normală (e vorba despre nişte panouri electorale enorme afişate într-o Românie anormală înainte de perioada legală de campanie electorală - uneori şi cei care iubesc normalitatea sunt primii care beneficiază de pe urma anormalităţii)

Scena controlului vizual realizat de PSD la votul asupra moţiunii probează că dimensiunea vizuală a politicii prevalează: a face politică înseamnă control vizual. Degeaba au intervenit cu huiduieli sonore atunci când au votat trădătorii din PSD, pentru că setarea era făcută pe vizual. Singura intervenţie din partea celor care vizualizau votul pentru control ar fi trebuit să fie o simplă clipire, dintr-un singur ochi, adică să facă cu ochiul. Asta ar confirma şi că sensul semnelor facute de Iordache cu degetele nu era unul obscen, ci cel originar, anume acela de a contracara deochiul.

Constituţia nu este, desigur, cea mai bună dintre lumi, ci doar un text. În plus, textul ei nu este, desigur, cea mai bună transpunere a bunelor intenţii ale autorilor ei. De aceea, ea conţine ambiguităţi şi lasă deschise interpretări. Jocul cu respectarea constituţiei devine, astfel, un simplu act hermeneutic, uneori fără legătură cu bunele intenţii de care vorbeam, adică o respectare a ceea ce rezultă ca înţelegere din textul ei şi nu o respectare a ceea ce s-a dorit, de către autori, să rezulte şi să se înţeleagă din textul ei.

Dar extragerea din constituţie a ideii că, în actuala conjunctură politică, se impun alegeri anticipate, este mai mult decât constituţia suportă. Dacă se reuşeşte instaurarea guvernului Orban, atunci cei care au făcut această instaurare ar urma să-l facă să cadă, pentru a putea iniţia dizolvarea Parlamentului şi alegeri anticipate, aşa cum cere preşedintele sau Dan Barna. Dar că cei care instaurează un guvern să fie tot cei care îl fac să cadă este o pură contradicţie în termeni. Constituţia nu trebuie însă interpretată pentru a genera astfel de contradicţii. O ţară nu trebuie pusă să asiste la desfăşurarea de contradicţii în termeni la vârful politicii, pentru că acestea se pot propaga cu rapiditate în masa opiniei publice. De altfel, PSD a sezizat "comicul" situaţiei şi, prin vocea lui Ciolacu, a avansat ideea că aşteaptă ca PNL să realizeze în Parlament cvorumul necesar pentru a se vota învestitura Guvernului Orban. Dacă cvorumul nu se realizează din două încercări, atunci imposibilitatea de a valida Guvernul Orban ar trebui sa conducă la dizolvarea Parlamentului, care, conform Constituţiei, nu se poate face însă în ultimele şase luni de mandat ale preşedintelui. Ca urmare, ţara va fi guvernată interimar de guvernul Dancilă până după alegerile prezidenţiale.

Dacă se va reuşi însă învestirea guvernului Orban, atunci obiectivul alegeri anticipate ar trebui să treacă printr-o moţiune de cenzură la adresa acestui guvern. Dar cine să facă această moţiune: susţinătorii guvernului Orban - imposibil şi absurd. Atunci poate PSD - imposibil şi justificat - PSD nu poate deschide calea către alegeri anticipate dacă nu are garanţii că un nou guvern PSD va fi validat de Parlament, chiar dacă garanţia de fond este că parlamentarii vor evita să contribuie la propria dizolvare şi să rămână fără pensii .

După alegeri, noul preşedinte ar putea să pretindă că poate dizolva Parlamentul, în baza eşecului de învestire a guvernului în cele două încercări din mandatul preşedintelui precedent (sau al precedentului mandat al preşedintelui, după cum vă place). Conform Constituţiei, aceste două încercări, care înseamnă vot contra în Parlament, ar trebui să se întâmple în interiorul a 60 de zile. Dar un vot care nu se poate produce din lipsă de cvorum este un vot eşuat sau nu e vot şi, cu atât mai mult, un vot contra?

Curtea Constituţională ar putea să clipească din ochi, a interpretare.

Totul se întâmplă ca şi cum am citi ziarul "Deşteptarea", care apare seara.

Opinia Cititorului

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Gala BURSA 2019

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS